După chinuri seculare, Alianța pentru Integrare Europeană a produs în sfârșit un candidat la funcția de șef al statului: Nicolae Timofti, actualul președinte al Consiliului Superior al Magistraturii.
Ziariștii i-au explorat în detaliu biografia. Am aflat că este un jurist cu o activitate prodigioasă și că bunicii săi au fost deportați în Siberia. S-a spus că dl Timofti nu a făcut partizanat politic și că nu s-a lăsat intimidat de regimul Voronin. Dar până la investigațiile presei, am avut recomandările din partea liderilor Alianței. Mihai Ghimpu, președintele PL, cel care a tot amânat data alegerilor pe motiv că nu cunoaște sau nu acceptă o serie de persoane propuse în calitate de candidați, și care a mai acuzat că preşedintele va fi ales prin „trădare” (nu știm la ce trădare se referea), de această dată a vorbit entuziasmat. A folosit chiar și o figură de stil mai îndrăzneață, spunând despre Nicolae Timofti că este omul trimis de Dumnezeu Republicii Moldova, ba a și regretat că Providența nu ni l-a livrat pe dl Timofti mai devreme. În Moldova, ce-i drept, am mai avut „trimiși ai Domnului pe pământ” – așa ni-l prezenta scriitorul Ion Druță pe Mircea Snegur, dar se pare că a fost o exagerare...
După laude, au venit rapid criticile și suspiciunile. Unii îi impută lui Nicolae Timofti că nu are experiență politică și că se va lăsa strivit între interesele divergente ale partidelor din Alianță. Sergiu Mocanu, liderul mișcării Antimafie, l-a acuzat, previzibil, pe noul candidat la președinție că ar fi omul lui Plahotniuc și a făcut aluzie la niște „afilieri vinovate” ale dlui Timofti din perioada regimului sovietic.
Toate aceste reacții contradictorii reflectă specificul societății noastre debusolate. În Moldova nu au fost stabilite criterii clare cu privire la selecția și distribuirea funcțiilor publice, pentru ca persoanele desemnate să nu ajungă victima zvonurilor și campaniilor de denigrare. Nu avem o lege a Lustrației. Fără o lege a accesului la dosarele fostului KGB orice candidat poate fi învinuit de colaboraționism pro-sovietic. Dacă aruncăm atâtea acuzații la adresa unui profesionist recunoscut în domeniul său de activitate, care se încumetă să pătrundă în câmpul minat al politicii, ce să spunem de Vladimir Voronin – „produsul” declarat și „emblema” vechiului sistem?... Drama Moldovei este că unii ar vota un președinte exclusiv în baza faptului că acesta nu a avut nicio legătură cu regimul sovietic; alții, dimpotrivă, sunt gata să-l susțină doar dacă s-ar ști că acesta a fost un servitor credincios al Moscovei. Care mai este temeiul loialității în Republica Moldova?... Nicolae Timofti a declarat că va fi președintele tuturor moldovenilor. Sună frumos, constituțional, dar se vor înțelege vreodată moldovenii asupra a ceea ce vor?...
Deocamdată, avem asigurate cele 58 de voturi ale Alianței, lor li se va adăuga, probabil, și cel al deputatului independent Mihai Godea. În schimb, Igor Dodon, faimos pentru testele sale de „statalism”, menține suspansul pe scena politică. I-a scris o scrisoare lui Voronin, s-a întâlnit cu el. De ce? Unii au spus că Dodon rămâne dependent de „părintele său spiritual”, Voronin, că pe 16 martie va vota în funcție de sugestiile șefului PCRM sau chiar va urma niște indicații externe. Alții pretind că Dodon nu vrea decât să-și demonstreze greutatea politică, puterea de a înclina balanța într-o parte sau alta.
Exisă un candidat și constatăm o stare de spirit ceva mai optimistă, următoarele zile și ore însă ne pot aduce alte revelații, deconspirări, răsturnări de situație. Orice e posibil. Cred că vom afla abia în ultimul moment dacă Moldova va avea un președinte și dacă mai putem face și altceva în țara asta decât să ne plângem că nu ne-am ales președintele.
