Ministerul rus de externe a dat un comunicat în care arată că numirea recentă în calitate de reprezentant al Moscovei pentru negocierile Transnistrene a vicepremierului Dmitri Rogozin, fost ambasador al Rusiei la NATO, este o dovadă a interesului pe care Moscova îl arată relaţiilor sale cu Moldova.
Într-o declaraţie de săptămîna trecută, ministrul moldovean de externe Iurie Leancă se declarase „surprins” de numire, spunînd că Moscova nu s-a consultat înainte de Chişinău despre această numire.
Valentina Ursu a stat de vorbă cu analistul Vladimir Socor de la Jamestown Foundation despre aceasta numire şi semnificaţia ei, ştiut fiind că domnul Rogozin a făcut o mulţime de declaraţii anti-occidentale şi este un critic acerb al extinderii Alianţei Nord Atlantice către Răsărit şi al planurilor americane de desfăşurare în Europa a unui scurt defensiv anti-rachetă.
Vladimir Socor: ,,Numirea domnului
Europa Liberă: Cum credeți dosarul transnistrean acum putem spune că poate fi tratat de pe o poziție de forță de Moscova?
Vladimir Socor: ,,Bineînțeles. Așa a fost tratat de Moscova din 1992 încoace. Moscova a dorit să prelungească situația actuală de separare, dar în același timp să țină în rezervă posibilitatea de a reunifica Transnistria cu Moldova pe o bază care ar da Transnistriei puteri maxime în interiorul statului reunificat Republica Moldova și ar conferi Rusiei rolul de arbitru al acestei reglementări odată ce ea este semnată.
Kremlinul a inițiat o fază de reunificare a Republicii Moldova începând cu anul 2009 și cu Memorandumul Meseberg dintre cancelarul german Angela Merkel și președintele rus, Dmitri Medvedev. Începând cu anul 2009 Rusia a început din nou să recunoască, pe hârtie nu în practică, integritatea teritorială a Republicii Moldova și să încerce o reglementare a problemei, care, cum am spus adineauri, să confere puteri maxime Transnistriei în cadrul Republicii Moldova reunificate, așa-numita transnistrizare a Moldovei și să confere Rusiei rolul de arbitru, inclusiv cu trupe pe teren. Această fază pare că se încheie acum, odată cu numirea domnului Rogozin în posturile respective.
Europa Liberă: Care poate fi acest preț despre care spuneți și Dumneavoastră?
Vladimir Socor: ,,Da, prețul este doar pe o discuție pur teoretică, pentru că Moldova nu va accepta niciodată un asemenea preț și nici Uniunea Europeană. Prețul este reunificarea Republicii Moldova pe baze federale, cu putere de veto a liderilor din Tiraspol, care vorbesc în numele Transnistriei. Putere de veto asupra deciziilor Chișinăului în politica internă și externă și cu rămânerea unor trupe rusești pe teren, și cu rolul Rusiei de pretins garant al acestei reglementări. Toate aceste elemente ar scoate Moldova din Europa și ar introduce-o îndărăt în Euro-Asia.”
Europa Liberă: Dacă Chișinăul nu acceptă această ofertă ce se întâmplă?
Vladimir Socor: ,,Nu se întâmplă nimic. Moldova își va continua calea europeană, contextul internațional este foarte nefavorabil în perioada actuală pentru o reglementare care ar fi conformă cu interesele Republicii Moldova. Dar domnul Rogozin mai poartă o pălărie, dânsul este reprezentantul președintelui Rusiei la negocierile asupra scutului antirachetă, negocieri purtate de Rusia cu Statele Unite și cu NATO.
În ultimul timp diplomația rusă a încercat să stabilească o conexiune între prezența militară rusă în Transnistria și amplasarea scutului antirachetă de către Statele Unite pe teritoriul României. Rusia propagă ideea potrivit căreia Rusia are un motiv să-și mențină trupele în Transnistria ca un fel de replică la staționarea scutului antirachetă american în România. Moscova sugerează că ar putea să aibă loc un fel de schimb în această privință, o tranzacție.
Rusia insinuează că posibil trupele din Transnistria ar putea fi negociate ca un fel de carte de joc în jocul mult mai mare, care include și tratatul privitor la forțele convenționale și scutul american antirachetă de pe teritoriul României. Va să zică domnul Rogozin concentrează în mâinile sale toate aceste ițe, dânsul va trage toate aceste sfori, pe care le ține în mână. De aceea numirea sa multiplă în toate aceste posturi e foarte semnificativă.
Mai rămâne de adăugat faptul că supravegherea din partea Rusiei a procesului de negocieri pare-se că trece de la Consiliul securității naționale a Rusiei la Guvern și anume la domnul Rogozin, deși nominal subordonat primului ministru, care ar putea să fie Dumitru Medvedev, domnul Rogozin va raporta direct președintelui Putin în ceea ce privește problema Transnistriei, problema relației cu Republica Moldova și de asemenea problema scutului antirachetă.”
Europa Liberă: Și totuși se zice că Kremlinul ar pune piciorul în prag în cazul numirii lui Rogozin, el urmează să protejeze drepturile cetățenilor ruși în regiunea de Est a Moldovei.
Vladimir Socor: ,,Da, aici trebuie să aducem un contraargument, că cetățenii Federației Ruse cu domiciliul în Transnistria au aproape cu siguranță multiple pașapoarte în buzunar. Atâta lume din Transnistria are două sau chiar trei pașapoarte în buzunar – rusesc, ucrainean, moldovenesc, și unii chiar românesc, poate chiar patru pașapoarte, încât această situație subminează, sau chiar compromite total argumentul Rusiei, potrivit căruia Rusia își protejează propriei cetățeni în Transnistria. Acest argument nu a fost valabil niciodată deoarece Rusia a pașaportizat o parte a locuitorilor din Transnistria, fără acordul statului suveran recunoscut în mod legal, care este Republica Moldova. Pașaportizarea a fost ilegală din capul locului. Dar e cu atât mai ridicolă cu cât pretinșii cetățeni ai Federației Ruse, care ar avea dreptul la protecție, au mai multe pașapoarte în buzunar.”
Europa Liberă: Domnule Socor, eu văzusem un comunicat de presă al diplomației ruse, de unde reținusem că domnul Rogozin urmează să consolideze relațiile dintre regiunea transnistreană cu diferite regiuni ale Federației Ruse. Și chiar se lăsase să se înțeleagă că obiectivul principal este stabilizarea situației social-economice a regiunii transnistrene și asigurarea unui trai decent pentru populația de acolo.
Vladimir Socor: ,,Da, nu mă miră. Duma rusă a votat recent o subvenție de 150 de milioane de dolari pentru Transnistria, recent mai votase 50 de milioane și Transnistria are datorii de aproape trei miliarde de dolari pentru gazul rusesc, datorii pe care Gazpromul, și e vorba de acționarii Gazpromului, nu fac nici o încercare să le încaseze. Deci, acționarii Gazpromului pierd vreo trei miliarde de dolari la data actuală. Nu mă miră acest lucru. Mai semnificativ este faptul că în același timp cu numirea domnului Rogozin, Medvedev a numit și reprezentanți prezidențiali ai Rusiei pentru Abhazia și respectiv Osetia de Sud.”
Europa Liberă: Exact.
Vladimir Socor: ,,În acest triunghi, Transnistria este pusă pe același plan cu Abhazia și Osetia de Sud, entități recunoscute de către Rusia. Transnistria este puțin ridicată ca statut, deși nu este recunoscută de către Rusia, e puțin ridicată ca statut prin asocierea cu Abhazia și Osetia de Sud. Intenții cât se poate de negative din partea Rusiei, intenții deosebit de agresive.
Nu în ultimul rând trebuie evocată personalitatea domnului Rogozin cu stilul său personal de a-i jigni pe partenerii de negocieri. Domnul Rogozin are un joc întreg, este un teatru, pe care dânsul l-a regizat cu mult succes, trebuie să recunosc, la NATO în cei patru ani cât a fost ambasador la NATO și în alte forumuri internaționale. Dânsul are tehnica de a stabili propria superioritate psihologică în orice negociere sau în orice convorbire, începând prin a-și jigni interlocutorul sau partenerul de discuție. Dânsul face acest lucru atât în mod direct, împotriva protocolului diplomatic, dar și prin Facebooke și Twitter, unde dânsul postează diferite polemici împotriva interlocutorilor și partenerilor de discuție.
Pe Facebook și Twitter dânsul probabil consideră că nu este limitat de protocolul diplomatic, așa că își permite să-și bată joc pur și simplu de cei cu care ar trebui să negocieze. Și din păcate mulți diplomați internaționali se simt intimidați de această tehnică. Nu numai că nu ripostează, dar adoptă o poziție defensivă, inhibată în discuțiile cu domnul Rogozin.”
Europa Liberă: Cum trebuie să se comporte Chișinăul în acest caz, pentru că urmează o nouă rundă de negocieri în formatul 5+2?
Vladimir Socor: ,,Negocierile de Dublin au eșuat complet. Aici eu am o îngrijorare. Anume din cauza că negocierile de Dublin, ca și cele anterioare de la Vilnius au eșuat și de fapt negocierile nici nu au început, încă se discută despre probleme procedurale. Negocierile trebuiau să fi început la Vilnius la sfârșitul lunii noiembrie, acum suntem la sfârșitul lunii martie și negocierile nu au început. Se întâlnesc diplomații în formatul 5+2, dar nu se negociază nimic. În cadrul discuțiilor despre procedurile viitoarelor negocieri Tiraspolul cere extinderea principiului egalității părților.”
Europa Liberă: Ceea ce nu acceptă Chișinăul.
Vladimir Socor: ,,Ceea ce nu acceptă Chișinăul deocamdată. Sper foarte mult ca Chișinăul să se țină ferm. Asupra Chișinăului știu că se exercită presiuni din partea OSCE-ului, dar OSCE nu are nici un mijloc real de presiune. Se exercită presiune și din partea Germaniei, care nu face parte din formatul 5+2, dar încearcă să influențeze și, după părerea mea, chiar să distorsioneze procesul din formatul 5+2, din care Germania nu are nici un rol și nu are căderea să se amestece.”
Europa Liberă: Domnule Socor, dar credeți că este o înțelegere între Germania și Rusia referitor la identificarea unei soluții pentru problema transnistreană?
Vladimir Socor: ,,Nu, nu cred acest lucru, mai ales că am discutat cu diplomați germani, nu există nici o înțelegere între Germania și Rusia. Există o încercare din partea Germaniei de a demonstra Uniunii Europene că Rusia poate avea un rol constructiv, de a demonstra că rezolvarea conflictului din Transnistria poate deveni un test, sau mai bine zis un caz de laborator pentru a demonstra că Rusia este capabilă să rezolve împreună cu Germania acest caz, o problemă de securitate europeană, ceea ce în viziunea Germaniei i-ar da Rusiei dreptul să participe la decizii comune cu Uniunea Europeană în problemele de securitate europeană. Ideea aceasta germană se conformează ideologiei germane, potrivit căreia Rusia trebuie să aibă un rol, o voce în cadrul procesului de decizii din Uniunea Europeană.
Germania vrea să introducă Rusia pe ușa din dos în cadrul procesului european de decizii. E o ideologie a politicii externe germane. Și biletul de intrare al Rusiei în procesele decizionale ale Uniunii Europene ar fi rezolvarea problemei din Transnistria. Succesul acestei inițiative germane ar conduce la marginalizarea Alianței NATO și desigur marginalizarea Statelor Unite din procesul deciziilor asupra securității europene, pentru că ideea este că problemele de securitate în Europa să fie soluționate bilateral de Uniunea Europeană cu Rusia, fără NATO, fără Statele Unite. Deci, aceasta este ideea Germaniei.
Ideea aceasta nu are susținerea oficială a Uniunii Europene. Eu nu cunosc nici o țară din Uniunea Europeană care să fi susținut această inițiativă germană. Pe de altă parte, nimeni nu a împiedicat inițiativa germană. Atât autoritățile Uniunii Europene din Bruxelles, cât și diferitele guverne ale țărilor membre au așteptat să vadă ce roade ar putea să dea inițiativa bilateralei Germaniei cu Rusia de aproape trei ani, Memorandumul semnat de doamna Merkel și domnul Medvedev. N-au avut nici un rezultat și numirea lui Rogozin îndepărtează, și eu cred că deraiază, ba chiar compromite ceea ce s-a dorit a fi procesul Meseberg, proces care nici nu a început.
A început procesul 5+2 și aici mă tem eu că intervențiile Germaniei din afara cadrului 5+2 fac presiuni asupra Chișinăului pentru concesii în cadrul 5+2 și anume acceptarea principiului egalității părților extins. În loc să fie vorba ca până acum despre egalitatea părților la masa negocierilor, acum ar fi vorba despre egalitatea părților în adoptarea și implementarea deciziilor, odată ce aceste decizii ar fi luate. Ce înseamnă egalitate în adoptarea deciziilor? Este o procedură care ar conduce la o reglementare bazată pe egalitatea celor două părți ale Republicii Moldova. Deci, creează baza pentru federalizarea Republicii Moldova, dorită în continuare de Rusia și încurajată de Germania.”
Europa Liberă: Moldova rămâne de una singură acum?
Vladimir Socor: ,,Nu, nu rămâne de una singură, pentru că Uniunea Europeană și Statele Unite nu sprijină nici extinderea principiului egalității părților, și nici alte poziții rusești. Dar Uniunea Europeană și Statele Unite în procesul negocierilor și într-o oarecare măsură și Ucraina pot avea rolul de a bloca inițiative dușmănoase nouă venite din partea Rusiei, dar nu pot urni din loc un proces pozitiv din multiple motive, din cauza preocupărilor Uniunii Europene și americane pe cu totul alte fronturi decât frontul diplomatic transnistrean.”
Europa Liberă: Kievul va fi de partea Chișinăului? Sau de partea Moscovei?
Vladimir Socor: ,,Deocamdată eu sunt foarte încurajat de poziția Kievului. Am observat evoluții foarte încurajatoare în poziția Kievului. Ucraina permanent accentuează integritatea teritorială a Republicii Moldova chiar atunci când alte părți din procesul negocierilor se prefac a uita despre principiul integrității teritoriale.”
Europa Liberă: Alte părți fiind Moscova?
Vladimir Socor: ,,Nu numai.”
Europa Liberă: Cine încă?
Vladimir Socor: ,,Ar trebui să mă întorc la negocierile pregătitoare din vara lui 2011, în care s-a pregătit relansarea negocierilor din formatul 5+2 și în documentele care serveau drept bază pentru relansarea procesului, documentele OSCE, Statelor Unite și Uniunii Europene nu mai făceau nici o referire la integritatea teritoriale a Republicii Moldova, dorind cu orice preț ca Rusia și Transnistria să consimtă la relansarea negocierilor.
Este vechiul sindrom, pe care îl cunoaștem de atâta amar de ani la diplomația occidentală, procesul negocierilor contează mai mult decât direcția negocierilor sau rezultatul negocierilor. Negociem de dragul procesului negocierilor, negociem de dragul negocierilor.”
Europa Liberă: Fără finalitate...
Vladimir Socor: ,,Da, exact. Dar asta a fost o fază de anul trecut și sper că nu se va mai repeta. Dar poziția Ucrainei, repet, în unison cu Republica Moldova, Ucraina cere transformarea operațiunii pretinse de pacificare într-o operațiune internațională cu caracter civil. Așa încât poziția Ucrainei este foarte bună pentru Republica Moldova. Dar poziția Ucrainei nu poate fi considerată definitivă, deoarece Ucraina are propriile ei interese cu Rusia, mai ales vulnerabilități, dintre care problema gazului și nu putem exclude posibilitatea, că Ucraina ar putea să facă unele concesii în problema Transnistriei de dragul de a obține cine știe ce concesii din partea Rusiei. Nu prevăd că așa se va întâmpla, dar s-ar putea să se întâmple așa și din acest motiv trebuie acționat mai ales la Bruxelles și la Washington.”
