Istoricul Gheorghe Cojocaru în dialog cu Vasile Botnare pe tema raporturilor dintre Chișinău-Moscova și Tiraspol.
Gheorghe Cojocaru: „De ceva timp, judecând după evoluțiile în chestiunea transnistreană, autoritățile de vârf ale Republicii Moldova încearcă să relanseze dialogul, dar și relațiile, în ansamblul lor, cu administrația de la Tiraspol.
Întâlnirile premierului Vlad Filat cu liderii de la Tiraspol sau reluarea de o manieră mai promițătoare a discuțiilor în formatul „5+2” sunt un indiciu clar în acest sens: apropierea între oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului este o chestiune prioritară pe agenda actualei guvernări”.
Europa Liberă: Mai nou, Parlamentul este hotărît să se implice în reglementarea transnistreană. Cel puţin insist asupra formării unei comisii parlamentare care să inițieze un dialog cu deputaţii de la Tiraspol…
Gheorghe Cojocaru: „Că Parlamentul vrea să se implice în acest proces de îmbunătățire a relațiilor cu Tiraspolul este un lucru salutabil și necesar, probabil, dacă se pleacă de la premisa că actuala guvernare are o abordare comună a diferendului transnistrean”.
Europa Liberă: Unii analişti constată că activismul Guvernului în chestiunea transnistreană din ultimul timp a provocat până și invidia liderului PCRM, Or, în timpul guvernării comuniste dialogul cu Tiraspolul a fost trecut pe linie moartă. Acum, odată cu schimbarea conducerii de la Tiraspol, credeți că s-ar putea contura noi posibilități de soluționare a conflictului transnistrean?
Gheorghe Cojocaru: „Nu se știe cu exactitate, dar odată cu schimbarea garniturii la Tiraspol se pot produce dacă nu schimbări, atunci unele tendințe și în ceea ce privește depășirea moștenirii preluate de la fosta administrație separatistă în frunte cu Igor Smirnov. Se pare că noul lider transnistrean, Șevciuk, și-ar dori o anumită modificare de optică, cât de relativă, dar care să sugereze existența unei politici proprii în raport și cu predecesorul său, și cu autorităţile de la Chișinău, care, însă, în parametrii săi de bază nu va putea să se îndepărteze prea mult de liniile directoare ale politicii enclavei transnistrene de până acum”.
Europa Liberă: În seria de evenimente legate de reglementarea transnistreană s-ar putea înscrie vizita recent a ministrul rus al apărării Serdiukov, apoi cea oficială a a vicepremierului Dimitri Rogozin. Cum credeţi, ce planuri ale Moscovei trădează aceste evenimente?
Gheorghe Cojocaru: „Drept răspuns la această întrebare s-ar cere de remarcat că ambii înalți demnitari ruși de stat, care au vizitat Tiraspolul, vicepremierul Rogozin trecând Nistrul după ce a vizitat Chișinăul, reprezintă forțele armate și complexul militar-industrial al Rusiei, prin urmare, nu ar fi cu totul hazardat să se afirme că problema Transnistriei începe să fie abordată acum tot mai evident ca o problemă cu mize importante de securitate pentru Federația Rusă. În această ipoteză, nu este exclus ca focalizarea atenției Rusiei asupra dimensiunii de securitate a diferendului transnistrean, plecând exclusiv de la propriile ei interese geostrategice în regiune, să aibă efecte nedorite asupra climatului de securitate din întreaga regiune”.
Gheorghe Cojocaru: „De ceva timp, judecând după evoluțiile în chestiunea transnistreană, autoritățile de vârf ale Republicii Moldova încearcă să relanseze dialogul, dar și relațiile, în ansamblul lor, cu administrația de la Tiraspol.
Întâlnirile premierului Vlad Filat cu liderii de la Tiraspol sau reluarea de o manieră mai promițătoare a discuțiilor în formatul „5+2” sunt un indiciu clar în acest sens: apropierea între oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului este o chestiune prioritară pe agenda actualei guvernări”.
Europa Liberă: Mai nou, Parlamentul este hotărît să se implice în reglementarea transnistreană. Cel puţin insist asupra formării unei comisii parlamentare care să inițieze un dialog cu deputaţii de la Tiraspol…
Gheorghe Cojocaru: „Că Parlamentul vrea să se implice în acest proces de îmbunătățire a relațiilor cu Tiraspolul este un lucru salutabil și necesar, probabil, dacă se pleacă de la premisa că actuala guvernare are o abordare comună a diferendului transnistrean”.
Europa Liberă: Unii analişti constată că activismul Guvernului în chestiunea transnistreană din ultimul timp a provocat până și invidia liderului PCRM, Or, în timpul guvernării comuniste dialogul cu Tiraspolul a fost trecut pe linie moartă. Acum, odată cu schimbarea conducerii de la Tiraspol, credeți că s-ar putea contura noi posibilități de soluționare a conflictului transnistrean?
Gheorghe Cojocaru: „Nu se știe cu exactitate, dar odată cu schimbarea garniturii la Tiraspol se pot produce dacă nu schimbări, atunci unele tendințe și în ceea ce privește depășirea moștenirii preluate de la fosta administrație separatistă în frunte cu Igor Smirnov. Se pare că noul lider transnistrean, Șevciuk, și-ar dori o anumită modificare de optică, cât de relativă, dar care să sugereze existența unei politici proprii în raport și cu predecesorul său, și cu autorităţile de la Chișinău, care, însă, în parametrii săi de bază nu va putea să se îndepărteze prea mult de liniile directoare ale politicii enclavei transnistrene de până acum”.
Europa Liberă: În seria de evenimente legate de reglementarea transnistreană s-ar putea înscrie vizita recent a ministrul rus al apărării Serdiukov, apoi cea oficială a a vicepremierului Dimitri Rogozin. Cum credeţi, ce planuri ale Moscovei trădează aceste evenimente?
Gheorghe Cojocaru: „Drept răspuns la această întrebare s-ar cere de remarcat că ambii înalți demnitari ruși de stat, care au vizitat Tiraspolul, vicepremierul Rogozin trecând Nistrul după ce a vizitat Chișinăul, reprezintă forțele armate și complexul militar-industrial al Rusiei, prin urmare, nu ar fi cu totul hazardat să se afirme că problema Transnistriei începe să fie abordată acum tot mai evident ca o problemă cu mize importante de securitate pentru Federația Rusă. În această ipoteză, nu este exclus ca focalizarea atenției Rusiei asupra dimensiunii de securitate a diferendului transnistrean, plecând exclusiv de la propriile ei interese geostrategice în regiune, să aibă efecte nedorite asupra climatului de securitate din întreaga regiune”.
