In Moldova de nord si rasarit si in Bucovina vine acum Pastele Blajinilor, o sarbatoare pagana pe care biserica o tolereaza, dupa ce a reusit incetul cu incetul sa o recupereze partial si sa o deghizeze in ritual crestin. E vorba de fapt de un pseudo-Paste, o imitatie a Pastelui, care se sarbatoreste in prima luni de dupa Duminica Tomei, a opta zi dupa Pasti. Mai este numit si Pastele Mortilor. E ziua in care se merge la cimitir si se curata mormintele, totul incheindu-se cu o masa comuna.
Romulus Vulcanescu, care a inceput sa stranga date despre asta inca in perioada interbelica, a descris un ritual identic cu cel de astazi, in care femeile merg sa boceasca mortii, dupa care pun pe apa coji de oua rosii si bucatele de paine si colaci ca sa se bucure si blajinii.
Acesti blajini sint niste fapturi misterioase si bune, un fel de pitici prieteni cu oamenii, care mai sint numiti misterios „rohmani“. Rohmanii sau blajinii sint niste creaturi ce exista inca de la inceputul lumii; sint incapabili sa comita rele si traiesc intr-o lume paralela, dincolo de apa Sîmbetei. (De aceea li se trimit coji de ou si paine pe firul apei, ca sa stie si ei cind e Pastele, pentru ca altminteri nu au notiunea timpului.)
Acesti omuleti, blajinii, mai sint asadar numiti si „Rohmani“... S-a discutat mult despre acest termen, ajungandu-se pana la ipoteze fanteziste cum era cea a lui Nicolae Cartojan, care facea termenul "rohman" sa vina din sanscritul "brahman"!... In realitate, „rohman“ are o origine vizibil iraniana, el insemnand in persana veche „luminos“. Blajinii/rohmanii facand doar binele, ei sunt asadar desemnati drept fapturi luminoase. O influenta de tip dualist iranian s-ar explica usor, daca ne amintim ca iranienii stepelor - scitii - se intindeau pina in Moldova, ca numele orasului Iasi vine de la ei si ca tot de la ei au ramas denumirile principalelor râuri din jurul Marii Negre, de la Dunare pina la Don, trecand prin Prut, Nistru si Nipru.
Atitudinea bisericii fata de acest ritual e una neutra, mergand spre descurajarea obiceiului. In multe locuri, preotii sunt chemati, e drept, sa savarseasca in lunea dupa duminica Tomei o slujba pentru sufletele celor raposati. Avand in vedere ca in nicio carte de cult nu se afla tipicul specific acestei slujbe, ea e de multe ori improvizata si expediata rapid, pentru a se trece deindata la ospăț.
