Astăzi, stimate ascultătoare şi stimaţi ascultători, m-am gîndit să dau rubricii „Jurnal de corespondent“ o nuanţă subiectivă. Deoarece sunt direct implicat îmi vine greu să vorbesc la persoana 1, dar nu am încotro.
Mîine începe la Timişoara un colocviu dedicat Grupului de Acţiune Banat, o grupare formată din nouă foarte tineri scriitori, care între 1972 şi 1975 au crezut că vor putea schimba realităţile prin intermediul literaturii. A fost o iluzie. Securitatea a pus capăt acestor încercări, într-un mod cît se poate de brutal.
Ceea ce a rămas în urma acestui experiment sunt textele din aceea vreme. M-am gîndit să vă citesc astăzi două din aceste texte scrise de unii dintre cei care au fost în acest grup. Primul text este unul programatic, fusese citit, de regulă, în cor de către participanţi, la lecturi publice. Totodată este un text colectiv, fiindcă are ca autor pe mai mulţi membri ai grupului.
Textul autoironic se numeşte „Angajament“, a fost tradus în limba română de Andrei Ujică, şi sună aşa:
Angajament
(text colectiv al Grupului de Acţiune)
eşti angajat
da
sunt angajat
da da
foarte angajat
eşti şi tu angajat
da
sînt şi eu angajat
foarte angajat
da da
dar nu mai vreau să fiu angajat
am fost angajat deja de prea multă vreme
nici nu mai vreau să fiu angajat
am şi fost angajat de prea multă vreme
da
cu tine aici
cu tine aici de asemenea
nu mai sunt angajat da
nu mai sunt angajat de asemenea
da da
da da de asemenea
dar cine a fost odată angajat
va rămâne angajat totdeauna
da
da da
(1974)
Cel de-al doilea text aparţine regretatului Rolf Bossert, poate cel mai bun poet al Grupului care, după multe tracasări din partea Securităţii, s-a sinucis în 1986, la scurtă vreme după ce a plecat din România. Titlul poeziei, „Vînt potrivit pînă la tare“, a fost împrumutat apoi pentru titlul antologiei omonime, apărută în 1982 la Bucureşti, în traducerea lui Ioan Muşlea.
Vînt potrivit pînă la tare
geamuri,
nu zornăie nici o fiinţă
oricît de departe
miroase urechea,
primejdii pe catalige.
raţiune fără dinţi,
amintire fără limbă.
răpus de alcool,
la pămînt.
(gîfîiala: de fapt unde,
la şedinţă, în pat?)
schimbarea,
un zgomot.
Din păcate nu pot continua să vă citesc poezii. Dar poate v-am stîrnit curiozitatea. La Timişoara, de-altfel, va fi lansată o reeditare a antologiei „Vînt potrivit pînă la tare“, îngrijită de către Ion Bogdan Lefter.
