Reverberațiile vizitei lui Rogozin de săptămâna trecută nu se potolesc, arțăgosul însărcinat al președintelui rus pentru Transnistria continuă să facă declarații contondente. Cu vădită intenție provocatoare, dânsul spunea, de exemplu, într-un recent interviu că dacă Republica Moldova va insista pe ideea unirii cu România va pierde nu numai Transnistria, ci și alte regiuni. Și tot el preciza, fără nicio jenă, de parcă s-ar fi adresat unui trib african, că Republica Moldova va trebui să accepte, fără crâcnire, rolul decisiv al Rusiei în această regiune. Rusiei nu-i pasă de convenții și de reguli de conduită civilizată între state, ea practică dictatul, șantajează și intimidează Moldova, pe care vrea să o forțeze să renunțe la proiectul său european.
Dar ce face Chișinăul? Cum răspunde acestor amenințări grosolane, care încalcă toate principiile dreptului internațional?... Marea problemă e starea jalnică a clasei politice moldovenești. După o lungă perioadă de autoritarism comunist, tabloul e deprimant: politicienii moldoveni nu au anvergura unor oameni de stat, sunt obsedați de interese egoisite, își bat capul doar cu împărțirea sferelor de influență în economie, luptă pentru controlul resurselor financiare. Declarațiile și amenințările lui Rogozin sunt un atentat fățiș la adresa suveranității și a siguranței naționale a Republicii Moldova, însă nu am auzit nicio replică, niciun comentariu critic din partea oficialităților de la Chișinău, doar eschive lașe și vorbe în doi peri.
Guvernarea Alianței pentru Integrare Europeană pare să fi intrat pe panta unor cedări primejdioase în fața Rusiei chiar la prima încruntare de sprâncene a Kremlinului. Chișinăul a acceptat „egalitatea părților” la masa de negocieri, deschizând o Cutie a Pandorei, din care va ieși, la un moment dat, și un nou proiect de federalizare după model rusesc, în ciuda asigurărilor vicepremierului Carpov că această relativizare a unor principii de bază nu implică și un statut juridic echivalent acordat separatiștilor. Deschiderea unui consulat rusesc la Tiraspol, datoriile „cosmice” la gaze ale Transnistriei, create de Rusia pentru a avea o armă în plus împotriva Chișinăului, șicanele la adresa exportatorilor moldoveni – toate acestea au devenit pârghii de șantaj cărora actuala guvernare nu știe cum să le facă față.
Pe acest fundal al disoluției autorității statului, s-a animat opoziția găgăuzilor. Șefii de la Comrat inventează tot felul de pretexte pentru a obstrucționa puterea centrală: refuză să citească scrisorile oficiale primite de la Guvern dacă sunt redactate doar în română, nu și în rusă. Declară că nu vor studia Istoria Românilor și Universală pentru că acest obiect ar reflecta „istoria altui stat”, cer derogări de la exigențele examenului de bacalaureat... Nesfârșitele polemici identitare, lipsa de unitate în rândurile majorității românofone din Republica Moldova, luptele din sânul clasei politice, stilul defetist și capitulard al acesteia în fața Moscovei sunt semnale pentru reactivarea tuturor grupurilor subversive de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, sub privirile tot mai dezamăgite ale instituțiilor europene. În măsura în care aserțiunea cu poporul care își merită conducătorii este adevărată, trebuie spus că păcatele clasei politice de la Chișinău sunt proprii unor largi segmente ale societății moldovenești. Și asta se vede din felul în care este demonizată la noi Legea Anti-discriminare.
Să nu ne mirăm așadar că Rusia își va spori presiunile, deoarece vede că Republica Moldova nu e în stare să i se împotrivească, deși are de partea sa toate argumentele și drepturile unei națiuni suverane.
