O estimare preventivă a posturilor care vor fi vacante în anul şcolar următor, făcută de Ministerul Educaţiei arată că şcolile din republică vor avea nevoie de cel puţin 733 de profesori şi educatori la 1 septembrie. Cei mai mulţi specialişti sînt aşteptaţi în raioanele Cimişlia, Hînceşti, Cahul, Cantemir şi în UTA Găgăuzia, între 50 şi 39. Iar cei mai căutaţi de instituţiile de învăţămînt de la sate sînt educatorii şi profesorii de matematică, fizică şi informatică. Ce şanse sînt ca în toamnă şcolile să nu se confrunte cu deficit de cadre didactice l-a întrebat Lucia Diaconu pe ministrul educaţiei Mihai Şleahtiţchi.
Europa Liberă: Nu demult Ministerul Educaţiei a făcut o evaluare preventivă a posturilor vacante la început de an şcolar 2012 şi a constatat că la 1 septembrie va fi nevoie de aproximativ 700 de specialişti, cei mai mulţi în învăţămîntul preşcolar. Care este rostul acestor evaluări? Presupun că se fac în fiecare an.
Mihai Şleahtiţchi: „Rostul este de a afla unde sînt locuri libere, de-a merge la universităţi şi de-a construi un dialog consistent cu viitorii absolvenţi pentru a le spune unde ar putea să plece. Mai apoi ştiţi prea bine că cei care sînt repartizaţi beneficiază de indemnizaţii, în plus ei au un şir de înlesniri legate de plata pentru curent electric, încălzirea spaţiului locativ şi aşa mai departe. De aceea pentru noi este foarte important să ştim de cîte locuri avem nevoie, cîtă lume vrea să meargă încolo, ca să creem un contingent de specialişti cu care am putea să lucrăm în prealabil.”
Europa Liberă: Din experienţa celorlalţi ani, cîte şanse există ca aceste posturi libere să fie ocupate toate la 1 septembrie?
Mihai Şleahtiţchi: „Experienţa celorlalţi ani arată că nu toată lumea vine la aceste posturi libere. Oricum anul trecut am înregistrat o mică creştere, ajungînd la cota de 40%.”
Europa Liberă: Dle Şleahtiţchi, dumneavoastră aţi pomenit de faptul că absolvenţilor care merg într-o şcoală la sat statul le oferă unele facilităţi ca să-i stimuleze să meargă încolo. De ce totuşi aceste măsuri nu dau rezultatele aşteptate? Văzusem că 30% dintre profesorii de la sate sînt pensionari.
Mihai Şleahtiţchi: „Aşa este. Întrebarea dumneavoastră mă obligă să operez şi cu o altă variabilă foarte importantă, care se cheamă atractivitatea profesiei de pedagog. În acest an, pentru prima oară în ultimii zece-cincisprezece ani profesia de pedagog se regăseşte la poziţia a treia în spectrul opţiunilor pentru viitoarele profesii. În acest an procentul a crescut. De ce, de unde această creştere?
Ea este legată inclusiv de faptul că în 2011 de două ori am majorat salariul pentru cadrele didactice, este legată de faptul că salariul mediu în învăţămînt s-a apropiat de salariul mediu din sectorul real al economiei. Ea probabil este legată de faptul că întreaga societate a observat cum bugetul Ministerului Educaţiei a devansat pentru întîia oară în istoria învăţămîntului din R. Moldova bugetele altor ministere.
După mine atestăm o creştere a interesului pentru domeniul educaţional inclusiv prin prisma remunerării muncii pedagogului. Deci iată această atractivitate, salarii mari în învăţămînt, activitate confortantă, grija sporită a statului pentru această meserie... Iată, dacă vom fi în stare să asigurăm o înaltă atractivitate a meseriei de pedagog, vă asigur că tinerii vor merge la sate şi vom vedea cum în sfîrşit la facultăţile pedagogice vom avea un concurs mare, aşa cum era pe timpuri, cîte 10 persoane pe un loc, 12 persoane. Şi rezistenţa la care m-am referit.
Sînt cazuri în care cu părere de rău administratorii instituţiilor de învăţămînt nu oferă numărul necesar de ore tinerilor. Lucrul acesta ne îngrijorează, sîntem în litigiu în mai multe situaţii, cu mai multe instituţii de învăţămînt, fapt care ne-a făcut să venim cu un amendament despre care s-a vorbit foarte mult, dar care este unul corect...”
Europa Liberă: E vorba despre reforma sistemului de angajări...
Mihai Şleahtiţchi: „Evident. În acele cazuri cînd un tînăr vine în şcoală evident că statul, instituţia este obligată să-i ofere o normă completă de ore; iar cu pedagogul pensionar să încheie un contract pentru o perioadă determinată de cel mult 2-3 ani care, pe de o parte, ar face să angajăm tineri în învăţămînt şi, pe de altă parte, i-ar oferi stabilitate şi certitudine cadrului didactic cu experienţă care ar putea să se regăsească în activitatea extracurriculară. El ar putea oferi consultaţii tinerilor specialişti, care ar putea avea şi un anumit număr de ore. În felul ăsta am păstra cadrele cu o vechime avansată şi am oferi ore tinerilor şi în acest fel am asigura această continuitate intergeneraţionistă.”
Europa Liberă: Au fost unele voci însă care au spus că această reformă ar putea acutiza criza de cadre didactice.
Mihai Şleahtiţchi: „Este o abordare eronată. Fiindcă dacă tinerii nu vin în acea şcoală evident că profesorii pensionari vor fi rugaţi să fie antrenaţi în activitate. Eu mă refer la cazurile cînd tinerii vin şi văd că nu li se oferă o normă didactică completă. Doar în asemenea cazuri este important să-i oferim tînărului şansa de-a activa în pedagogie iar cadrului didactic de vîrstă pensionară să-i oferim un contract. Am avut un număr destul de mare de dosare, am fost în instanţa de judecată şi am văzut că lucrurile trebuiau cumva înscrise într-o normă legală, un act normativ.
