Împrejurările în care a căzut în Parlament guvernul Mihai Răzvan Ungureanu au oferit un spectacol lamentabil. Moţiunea de cenzură înaintată de opoziţie a trecut graţie voturilor unor parlamentari ai puterii care au dezertat şi graţie schimbării de macaz operată de mai mulţi deputaţi ai minorităţilor, care pînă atunci făceau parte din coaliţia guvernamentală. Hemoragia din partidul democrat-liberal, începută acum cîteva săptămîni, a continuat şi, cu siguranţă, va continua. Deputaţii şi senatorii traseişti speră astfel să intre, în toamnă, în parlament. Spectacolul, spuneam, este dezolant şi dă seama despre lipsa de moralitate a vieţii noastre politice.
Guvernul Ungureanu a stat prea puţin pentru a trage nişte concluzii pertinente. A fost ţinta unui permanent boicot din partea opoziţiei şi a unor atacuri vehemente, adeseori dincolo de orice limită acceptabilă. Premierul Ungureanu a fost acuzat că „vinde ţara” iar o doamnă senator din partidul social-democrat a spus că, în alte vremuri, dl Ungureanu „ar fi fost împuşcat”. Un alt parlamentar PSD l-a ameninţat pe premier că va avea soarta lui Aldo Moro. Retorică agresivă al cărei ton l-au dat liderii partidelor pînă ieri de opoziţie, Victor Ponta şi Crin Antonescu. Rămîne de văzut care va fi evoluţia lui Mihai Răzvan Ungureanu a cărui carieră politică este, cel puţin deocamdată, întreruptă brutal.
Opoziţia obţine, aşadar, o victorie fără glorie. Mulţi comentatori s-au întrebat de ce partidele de opoziţie au grăbit căderea guvernului Ungureanu şi de ce n-au optat pentru formula unui cabinet de tehnocraţi, care să pregătească alegerile. Un prim răspuns ar fi acela că guvernul Ungureanu îşi asumase promisiunea ca salariile bugetarilor să fie reîntregite pînă în iunie. În actualele condiţii, dacă acest lucru se va face, întregul cîştig de imagine va reveni noii guvernări. În al doilea rînd, Uniunea Social-Liberală se va afla în poziţie de forţă atît la alegerile din iunie cît şi la cele din noiembrie, ceea ce îi va conferi un avantaj considerabil. În al treilea rînd, preşedintele Traian Băsescu este, în noile condiţii, complet izolat. Aici este singurul punct de întrebare: cît va dura coabitarea dintre preşedinte şi noua majoritate în curs de constituire. Altfel spus, cît va mai avea răbdare Crin Antonescu să aştepte pînă să ajungă la palatul Cotroceni.
