Confruntarea televizată de ieri seara dintre candidaţii la preşedinţia Franţei este ca şi cunoscuta invenţie franţuzească - prăjitura Napoleon, asta am dedus eu din opiniile adunate de la cîţiva analişti şi comentatori care au savurat straturile cu crema apetisantă între ele. Sarkozy şi Hollande au ieşit nu doar cu promisiuni, dar şi cu mecanisme clare de realizare, spre deosebire de politicienii moldoveni care încearcă de fiecare dată în campanii să adune voturi cu promisiuni deşarte, observă redactorul-şef al postului Radio Chişinău, Cătălin Gomboş:
„Remarcăm faptul că amîndoi competitori au fost pregătiţi, remarcăm faptul diferit de alegerile pe care le-am văzut în ţări cu democraţie mai puţin aşezată, faptul că se discută foarte mult pe puncte. Mi se pare că la noi dezbaterile sînt mai puţin punctuale, liderii par ceva mai puţin pregătiţi, astfel încît ne putem aştepta deseori la promisiuni electorale: vom face asta, asta şi asta. Însă politicienii nici nu explică cum vor întreprinde acele măsuri, care sînt paşii concreţi pe care urmează să-i ia, care sînt oamenii cu care vor face acele măsuri, iar contracandidaţii lor cumva nu reuşesc să-i întrebe exact aceste chestiuni.”
Experta în comunicare Ludmila Andronic notează consecvenţa discursului politic al lui Sarkozy şi Hollande, care nu pare să fie influenţată de conjunctură şi de procentele pe care le poate aduce în măsura în care este în Moldova:
„Este vorba de curajul de a menţine linia politică a partidului pe care îl reprezinţi. Indiferent de faptul, place asta colegilor tăi de Uniune Europeană, sau place asta ţărilor estice, sau celor africane. Să spui nişte lucruri pe care tu chiar ai de gînd să le promovezi. Să declari deschis la un moment dat că în Franţa sînt prea mulţi emigranţi, de exemplu, este o acţiune de curaj politic. Nouă, moldovenilor, nu ne place această declaraţie sau ea poate să nu placă altor ţări, dar în momentul în care tu faci o astfel de declaraţie tu îţi asumi o anume doză de curaj politic pentru care trebuie să răspunzi şi trebuie să-i dai o explicaţie, trebuie să-i dai o soluţie pentru francezi, pentru că ei sînt electoratul tău.”
Politologul Anatol Ţăranu evidenţiază însă nivelul înalt la care a fost pregătită dezbaterea şi iată de ce:
„Echipa de consilieri a lui Sarkozy a înaintat 25 de condiţii care trebuiau să fie respectate de televiziuni şi de moderatori, fără respectarea cărora Sarkozy nici n-ar fi apărut la această discuţie. În ce măsură staff-urile pretendenţilor urmăresc minuţios respectarea tuturor prevederilor şi rigorilor tehnologiilor politice! Asta-i o lecţie pentru politicienii noştri care trebuie să înţeleagă că politica nu este improvizaţie.”
Deşi Sarkozy şi Hollande nu s-au sfiit să se atace reciproc, adaugă Anatol Ţăranu, aceştia au respectat rigorile decenţei politice, fără de care în democraţii avansate politicienii nu au sorţi de izbîndă.
