Astăzi este Ziua Mondială a Libertăţii presei. Moldova este în continuare plasată în zona ţărilor cu o presă parţial libera, dar, partea bună este că în aceasta categorie, din ţările foste ale Uniunii Sovietice, - cu excepţia Ţărilor Baltice, aflate în Uniunea Europeana de ani buni, – se află numai Moldova, Georgia şi Ucraina, după cum a declarat Europei Libere vicepreşedintele pentru analize şi strategii de la organizaţia americană neguvernamentală Freedom House, Christopher Walker: „Moldova este una din cele trei ţări ca având o presă parţial liberă din fosta uniune Sovietică şi au fost făcute progrese în Moldova la nivelul reformei politice în ultimii ani şi aceste progrese se văd şi la nivelul presei. Moldova se află la mijloc, după criteriile noastre, dar dovedeşte o capacitate de schimbare şi noi speram că această traiectorie va continua.”
Europa Liberă a vrut să afle şi care este situaţia presei în regiunea transnistreană, iar corespondenta noastră Alla Ceapai a stat de vorbă cu jurnalistul Ernest Vardanean:
Ernest Vardanean: „În regiunea transnistreană cel mai mare obstacol a fost guvernarea lui Igor Smirnov. Presa de stat a fost foarte cenzurată, fiecare redactor şef ştia foarte bine despre ce nu poate să vorbească şi despre ce se poate sau chiar trebuie să vorbească. Acele media care erau presupuse ca fiind libere sau parţial independente, de asemenea, nu au fost atât de libere. Pur şi simplu, le-a fost frică să vorbească la temele delicate ale vieţii transnistrene. Ele ştiau că este un fel de autocenzură şi de aceea se ţineau în cercuri foarte restrânse, să zic aşa. Şi nu era vorba de libertatea presei chiar în instituțiile mass-media independente, private.”
Europa Liberă: Dar care ar fi fost cele mai sensibile subiecte despre care un jurnalist, dacă ar fi scris, putea să fie, de exemplu, sancţionat?
Ernest Vardanean: „Cea mai sensibilă chestie ar fi fost jaful Transnistriei, jaful bogăţiei Transnistriei, am în vedere privatizarea ilegală a întreprinderilor, operaţiunile ilegale cu mijloacele financiare, contrabanda ş.a.m.d. Adică toate fărădelegile pe care le-a comis regimul lui Igor Smirnov au fost un tabu absolut pentru Transnistria. Deşi toată lumea ştia foarte bine ce se întâmplă, totuşi, toată lumea tăcea, fiindcă oamenilor le era frică să vorbească. Dat fiind faptul că nu mai este la guvernare domnul Smirnov, dat fiind faptul că s-a schimbat puterea la Tiraspol, putem presupune că sunt mai puţine impedimente pentru dezvoltarea libertăţii presei din regiunea transnistreană, însă eu nu pot spune că deja presa transnistreană este liberă.”
Europa Liberă: Recentul raport Freedom House califică presa din Republica Moldova ca fiind parţial liberă. Acest lucru este valabil şi pentru Transnistria?
Ernest Vardanean: „Acum eu pot spune că presa transnistreană este mai liberă decât pe timpul lui Igor Smirnov, dar nu aş vrea să spun că este deja liberă în sensul comun al acestui cuvânt . Da, bine, este mai multă libertate acum în regiunea transnistreană, dar trebuie să mai aşteptăm să vedem ce va fi în continuare cu presa, va fi tot mai liberă în continuare sau vor apărea nişte alte pârghii de influenţă din partea lui Evghenii Şevciuk. ”
Europa Liberă: Domnule Vardanean, pe malul drept al Nistrului presiunile politice asupra presei parcă au dispărut, dar mai mulţi experţi spun că există mari presiuni economice cu care se confruntă mass-media. În Transnistria e aceeași situaţie?
Ernest Vardanean: „Da, este valabil şi pentru presa transnistreană. În acest sens, eu aş spune că presa care este aşa tradiţional numită independentă sau privată, totuşi nu este independentă, pentru că este privată. Pur şi simplu, trebuie să ia seama de opinia şi poziţia stăpânului ei. Este vorba, de exemplu, de postul de televiziune TSV, care nu este de stat, care este privată, aparţine companiei pe care o ştim noi toţi, dar totuşi nu este independentă şi niciodată nu a fost. Când colegii mei veneau la Tiraspol din Chişinău sau din Occident şi îmi spuneau că uite este TSV un post liber, îi spuneam că greşesc amarnic, nu este independentă presa asta, este privată şi este pusă în anumite limite. A fi privat, a fi sub un stăpân nu înseamnă a fi independent, cu părere de rău.”
