Intenţia Poloniei de a fi împreună cu Ucraina gazdă a campionatului european de fotbal EURO 2012 pune acum Varşovia într-o poziţie foarte delicată, de vreme ce mai mulţi oficiali europeni au anunţat că vor boicota meciurile care vor avea loc in Ucraina din cauza modului în care autorităţile o tratează pe fostul premier Iulia Timoşenko. Relatarea corespondentului nostru Robert Coalson este rezumata de Oana Serafim.
Atunci când a fost anunţat proiectul comun al organizării unei competiţii europene de asemenea amploare, el fost considerat ca un gest de generozitate politică a Poloniei faţă de vecina sa Ucraina. Un semn că Kievul se poate baza pe sprijinul Varşoviei în drumul său european.
Acum însă, în vreme ce lideri de primă mărime ai Uniunii Europene şi ai ţărilor comunitare au anunţat că nu vor participa la meciurile care vor avea loc în Ucraina, politica pare sa fi confiscat sportul. Politicienii europeni şi-au exprimat de luni de zile îngrijorările în legătură cu modul în care autorităţile de la Kiev tratează cazul fostului premier Iulia Timoşenko. Ea a fost condamnată la 7 ani de închisoare pentru abuz de putere, iar acum se afla în greva foamei din cauza tratamentului la care este supusa in detenţie. Doamna Timoşenko se consideră nevinovată şi consideră cazul motivat politic. A declarat greva foamei după ce a fost maltratată în detenţie şi după i s-a refuzat tratamentul medical indicat de medicii germani care au reuşit cu greu să o consulte.
De asemenea, lideri ai ţărilor europene care trebuiau să participe la sumitul Europei Centrale de la Ialta săptămâna viitoare au anunţat că vor boicota acest eveniment politic în semn de protest pentru situaţia doamnei Timoşenko.
Ambasadorul Poloniei la Uniunea Europeană Jan Tombinski a declarat postului nostru de radio că este dezamăgit de politizarea evenimentului sportiv Euro 2012:
„Nu sunt chiar un fan al boicotării evenimentelor sportive în acest mod selectiv. În ţări diferite sînt probleme diferite şi cu multe putem fi critici, dar dacă ne vom apuca să acţionam la fel faţă de toate ţările care au probleme, s-ar putea să ne trezim că sunt probleme în toate ţările.”
Ambasadorul a mai spus şi că experienţa boicotării Olimpiadei de la Munchen din 1980 şi din 1984 de la Los Angeles, arată că nu e bine să fie amestecată politica cu sportul.
Analistul politic Michael Emerson, de la Centrul pentru Studii Politice Europene de la Bruxelles crede că această comparatie nu e deloc potrivită, pentru că oficialităţile europene au spus doar că nu vor merge ei la meciurile din EURO 2012, dar că echipele vor participa:
„O escaladare a situaţiei care să amintească de Olimpiada de la Moscova din 1980 ar fi dacă statele Uniunii Europene şi-ar retrage echipele din competiţie, dar această problemă nu se pune.”
Uniunea Europeană a adoptat o poziţie similară şi faţă de intenţia Federaţiei Internaţionale de Hockey de a organiza Campionatul Mondial de Hockey din 2014 în Belarus. Ţările comunitare au cerut Federaţiei să renunţe la această idee, exercitînd an acest fel presiuni asupra preşedintelui de la Minsk Alekasandr Lukaşenka, pentru a-l obliga să respecte drepturile omului.
În cadrul Uniunii Europene, Polonia a fost unul dintre cei mai fermi susținători ai respingerii organizării Campionatului Mondial de Hockey în Belarus, şi a cerut mereu sancţiuni mai dure împotriva regimului de la Minsk.
Ambasadorul Poloniei la Uniunea Europeană spune că problema legată de EURO 2012 nu se poate compara cu accea a Campionatului de Hockey din 2014, pentru că preşedintele de la Minsk este un mare iubitor de hockey şi decizia Federaţiei ar putea să il afecteze personal:
„Dacă vrem să ne arătăm opiniile faţă de un regim dictatorial, faţă de regimul Lukaşenka, atunci trebuie să folosim instrumente care i-ar putea face lui personal rău. Ştim că este un fan al hockey-ului şi cred că astfel ar putea să înţeleagă că există limite ale comportamentului său.”
Atunci când a fost anunţat proiectul comun al organizării unei competiţii europene de asemenea amploare, el fost considerat ca un gest de generozitate politică a Poloniei faţă de vecina sa Ucraina. Un semn că Kievul se poate baza pe sprijinul Varşoviei în drumul său european.
Acum însă, în vreme ce lideri de primă mărime ai Uniunii Europene şi ai ţărilor comunitare au anunţat că nu vor participa la meciurile care vor avea loc în Ucraina, politica pare sa fi confiscat sportul. Politicienii europeni şi-au exprimat de luni de zile îngrijorările în legătură cu modul în care autorităţile de la Kiev tratează cazul fostului premier Iulia Timoşenko. Ea a fost condamnată la 7 ani de închisoare pentru abuz de putere, iar acum se afla în greva foamei din cauza tratamentului la care este supusa in detenţie. Doamna Timoşenko se consideră nevinovată şi consideră cazul motivat politic. A declarat greva foamei după ce a fost maltratată în detenţie şi după i s-a refuzat tratamentul medical indicat de medicii germani care au reuşit cu greu să o consulte.
De asemenea, lideri ai ţărilor europene care trebuiau să participe la sumitul Europei Centrale de la Ialta săptămâna viitoare au anunţat că vor boicota acest eveniment politic în semn de protest pentru situaţia doamnei Timoşenko.
Ambasadorul Poloniei la Uniunea Europeană Jan Tombinski a declarat postului nostru de radio că este dezamăgit de politizarea evenimentului sportiv Euro 2012:
„Nu sunt chiar un fan al boicotării evenimentelor sportive în acest mod selectiv. În ţări diferite sînt probleme diferite şi cu multe putem fi critici, dar dacă ne vom apuca să acţionam la fel faţă de toate ţările care au probleme, s-ar putea să ne trezim că sunt probleme în toate ţările.”
Ambasadorul a mai spus şi că experienţa boicotării Olimpiadei de la Munchen din 1980 şi din 1984 de la Los Angeles, arată că nu e bine să fie amestecată politica cu sportul.
Analistul politic Michael Emerson, de la Centrul pentru Studii Politice Europene de la Bruxelles crede că această comparatie nu e deloc potrivită, pentru că oficialităţile europene au spus doar că nu vor merge ei la meciurile din EURO 2012, dar că echipele vor participa:
„O escaladare a situaţiei care să amintească de Olimpiada de la Moscova din 1980 ar fi dacă statele Uniunii Europene şi-ar retrage echipele din competiţie, dar această problemă nu se pune.”
Uniunea Europeană a adoptat o poziţie similară şi faţă de intenţia Federaţiei Internaţionale de Hockey de a organiza Campionatul Mondial de Hockey din 2014 în Belarus. Ţările comunitare au cerut Federaţiei să renunţe la această idee, exercitînd an acest fel presiuni asupra preşedintelui de la Minsk Alekasandr Lukaşenka, pentru a-l obliga să respecte drepturile omului.
În cadrul Uniunii Europene, Polonia a fost unul dintre cei mai fermi susținători ai respingerii organizării Campionatului Mondial de Hockey în Belarus, şi a cerut mereu sancţiuni mai dure împotriva regimului de la Minsk.
Ambasadorul Poloniei la Uniunea Europeană spune că problema legată de EURO 2012 nu se poate compara cu accea a Campionatului de Hockey din 2014, pentru că preşedintele de la Minsk este un mare iubitor de hockey şi decizia Federaţiei ar putea să il afecteze personal:
„Dacă vrem să ne arătăm opiniile faţă de un regim dictatorial, faţă de regimul Lukaşenka, atunci trebuie să folosim instrumente care i-ar putea face lui personal rău. Ştim că este un fan al hockey-ului şi cred că astfel ar putea să înţeleagă că există limite ale comportamentului său.”