Întoarcerea lui Putin la Kremlin a provocat mai multe comentarii pe tema relațiilor moldo-ruse. Opiniile exprimate au fost în general sceptice și prudente. Declarații entuziaste au făcut doar reprezentanții stângii rusofile, comuniștii și socialiștii lui Dodon.
Cine are un minim exercițiu al lucidității nu-și poate face iluzii cu privire la viitorul roz al acestor relații.
Explicația este una de principiu: aspirațiile europene ale Republicii Moldova vin în flagrantă contradicție cu intențiile Kremlinului de readucere a fostelor republici sovietice într-o comunitate geopolitică patronată de Rusia. Avansarea noastră pe calea integrării europene, implementarea acordurilor pe care Chișinăul le negociază sau deja le-a încheiat cu Bruxelles-ul, adoptarea normelor și legislației europene – toate aceste exigențe și transformări ne vor îndepărta de spațiul euro-asiatic. Pentru că vorbim de lumi incompatibile.
Nu poți împăca democrația și despotismul, libertatea de exprimare și cenzura politică, drepturile omului și așa-zisele rațiuni de stat care au justificat mereu suprimarea libertăților individului prin comandamente ideologice și colectiviste: comuniste ieri, ortodoxiste azi. Rusia însăși are nevoie de adoptarea normelor europene – o cer sutele de mii de protestatari anti-Putin, partea cea mai emancipată a societății ruse. De aceea, Moscova va căuta să compenseze conflictele și tensiunile interne printr-o politică externă expansionistă.
Republica Moldova este una dintre țintele acestei ofensive rusești și va trebui să învețe să reziste. Pentru asta va avea nevoie de o politică externă inteligentă, pro-activă, nu doar reactivă, suplă, dar și fermă. Este incredibil cum a putut fi ținut atâta timp în funcția de ambasador la Moscova comunistul Andrei Neguță, ca să ne trezim că omul pledează pe față pentru menținerea trupelor rusești în Transnistria! Ce alte acțiuni împotriva intereselor naționale ale Republicii Moldova va mai fi întreprins acest demnitar, cu sau fără știința noii puteri de la Chișinău? Putem măcar de-acum încolo să trimitem la Moscova un om de caracter, un diplomat iscusit, cu viziune pro-occidentală, un ambasador devotat Republicii Moldova nu partidului rusofil al lui Voronin?...
Unei puteri ca Rusia, care dispune de multiple mijloace de a ne limita suveranitatea, o țară mică nu-i poate opune decât solidaritatea națională, coeziunea clasei sale politice. Vom fi respectați atât în Vest cât și în Est, dacă vom avea demnitate, coerență și predictibilitate în acțiunile noastre, dacă nu ne vom schimba peste noapte valorile, azimuturile strategice pe care le-am asumat o dată cu schimbarea din iulie 2009.
Zilele acestea, dl Marian Lupu a ținut să demonstreze cât de fragilă rămâne dedicația pro-europeană a clasei noastre politice. Într-un acces de inexplicabilă iritare, președintele Parlamentului și-a exprimat scepticismul cu privire la eliminarea vizelor de călătorie în Occident pentru cetățenii moldoveni, spunând că Uniunea Europeană înaintează mereu „condiții insurmontabile”. Altfel spus, dl Lupu transmite opiniei publice un îndemn la neîncredere față de programul de guvernare la care a subscris el însuși.
Nu mă apuc să psihanalizez angoasele lui Marian Lupu. Domnia sa nu ar face asemenea viraje primejdioase, dacă societatea noastră nu ar fi atât de dezorientată și împărțită, cum ne arată și ziua de 9 mai. În loc să pună umărul la consolidarea opțiunilor pro-europene, politicienii basarabeni încurajează, meschin, confuziile și contradicțiile interne, în dorința lor nesăbuită de a se faulta reciproc, de a obține voturi cu orice preț.
Să fim siguri că Rusia lui Putin va profita de aceste sciziuni, lașități și inconsecvențe moldovenești.
