Un autobuz încărcat... puhoi și alte istorii de-ale călătoriei în Moldova

Transportatorii vor mărirea tarifelor şi ameninţă cu greve daca autorităţile nu fac ceva pentru rentabilizarea afacerilor lor. Călătorii nu sunt însă cei mai încîntaţi nici cu ideea de a plati mai mult şi nici cu condiţiile în care călătoresc. Un reportaj de la Autogara din Chişinău de Alla Ceapai.

La Gara Auto din centrul capitalei la ora amiezii mai multe microbuze şi doar câteva autocare îşi aşteptau călătorii. Autocarul de pe ruta Chişinău – Puhoi – Văratic în care am urcat şi eu urma să pornească în câteva minute. Vera Bondari o locuitoare din satul Puhoi, raionul Ialoveni, care a acceptat să vorbească la microfon, s-a arătat bucuroasă că a reuşit să ocupe un loc, fiindcă rareori izbuteşti atunci când vii din sat la Chişinău:

„Autobuzul, se duce la Văratic se încarcă şi când ajunge la Puhoi autocarul este încărcat şi noi trebuie să mergem în picioare şi dacă mai spui o vorbă te ia la batjocorit nu numai pasagerii, dar chiar şi şoferii că e autobuzul lor, că puteţi să vă daţi jos că nu avem nevoie. Şi şoferii sunt „buni” aceştia care vor să scumpească. Mai întâi să facă condiţii ei, să-i educe oleacă cum să se comporte cu pasagerii şi apoi să ceară atâta scumpire.”

Europa Liberă: Dar condiţiile în microbuze care sunt?

„Nici nu e vorbă de rutieră, fiindcă nu este aer, nu ai unde să pui picioarele, că acolo mai vin oamenii cu vânzare şi pun în mijlocul microbuzului tot ce au şi nu ai cum să stai, să şezi în ele, în coşurile acelea, sau unde să şezi.”

Europa Liberă: Merită pentru condiţiile pe care le avem în transport să plătim mai mult?

„Cred că oamenii ar fi de acord să meargă şi într-un autobuz cu condiţii puţin mai proaste, dar să nu se scumpească drumul,” mi-a spus o altă pasageră Veronica Ştirbu.

„Rutierele sunt arhipline într-adevăr, ce să facem, e dificil de circulat. Mai avem ocazia să circulăm cu rutierele care tranzitează Puhoiul şi asta ne mai salvează.”

Localnicii din Peresecina sunt nevoiţi şi ei să caute itinerare adiţionale pentru a pleca de la Chişinău, pentru că microbuzele care merg spre Peresecina nu se urnesc din gară până nu adună călători, mi-a spus unul dintre călători care s-a numit moşul Vasile în timp ce aştepta microbuzul de pe ruta Orhei, care trece prin Peresecina:

„Dar orheienii, în general, îşi bat joc de noi, în picioare ne i-au dar pe scaun e interzis. Cam încalcă regulile ei, pentru că pasageri trebuie să fie cîţi încap pe scaune, dar ei încarcă şi adăugător.”

Europa Liberă: Şi cum e atmosfera?

„E înăduşeală, e ca într-o baie, ca într-un duş cald, curg şirurile de sudoare.”

Europa Liberă: Dar transportatorii vor acum să scumpească călătoria în transportul interurban.

„Şi aşa e scumpă, dacă o să fie mai scump nu o să vină nimeni la oraş.”

Pe o bancă de aşteptare din faţa Gării auto din Chişinău am stat de vorbă şi cu mătuşa Maria din satul Şişcani, Nisporeni care mi-a spus că trebuie să aştepte mai bine de două ore maxi-taxiul care o duce acasă:

„Păi ce să facem este dimineaţa la 11.00 un microbuz şi seara la 16.00. De la Chişinău până la Şişcani sunt vreo 80 de kilometri cu toate genţile acestea urcă şi ai să vezi cum se duce, cum se vine.”

Europa Liberă: Dar cum e, povestiţi?

„Cum e... te aşezi dacă este scaun, dacă nu plăteşti biletul şi stai în picioare şi ghemuit, intraţi în rutieră şi să vedeţi ce se petrece.”

Europa Liberă: Îmbulzeală, nu e aer, cum este?

„De toate, de toate... şi babe şi moşnegi stau în picioare, unul grămadă peste altul. E bine că măcar te duce şi ajungi acasă.”

Europa Liberă: De câte ori veniţi la Chişinău?

„O dată în an. Cu ce să vin dacă nu sunt parale, acum vedeţi că am venit de nevoie că sunt cu doliu.”

Doamna Maria mi-a spus şi ea ca şi alţi călători că dacă se mai scumpesc biletele lumea va veni mai rar la Chişinău şi tot transportatorii vor fi în pierdere.