În Timpul editorialistul Constantin Tănase se întreabă „cine guvernează în R. Moldova: mitropolitul Vladimir sau premierul Vlad Filat?” Ziaristul ajunge la concluzia că „aşa-zisa despărţire a statului de biserică şi a bisericii de stat este de fapt o frază
goală, o teză falsă.” Autorul invocă scandalul recent pe care l-a provocat votarea legii antidiscriminare şi constată că „acum actualii lideri culeg ceea ce au semănat şi se confruntă cu o forţă oarbă, intolerantă, ca o adevărată inchiziţie medievală care nu pur şi simplu tinde să se identifice cu statul, dar încearcă să-şi subordoneze statul, să-l substituie.”
Tănase regretă că actuala guvernare repetă greşeala liderilor
politici de pînă acum pe care i-a avut Moldova, care din interese electorale au cochetat cu mitropolitul Vladimir, fără să-i intereseze poziţia ideologică şi politică a Mitropoliei subordonată Moscovei.
Tot pe tema relaţiilor dintre stat şi biserică este şi o analiză semnată de directorul Agenţiei Info-Prim Neo, Valeriu Vasilică. El consemnează că adoptarea legii antidiscriminare poate fi considerată o victorie în condiţiile unei opoziţii masive a bisericii dar şi ale neînţelegerilor din interiorul Alianţei pentru Integrare Europeană. Dar o victorie care ar putea duce la adîncirea scindării sociale în Moldova. „Biserica ortodoxă din Moldova s-a împărţit în două tabere distincte, cea care spune categoric „nu” legii şi cea care evită să spună un „nu” tot atît de categoric, dar nu spune nimic nici în favoarea ei. Conform tuturor sondajelor de opinie, biserica s-a bucurat de cea mai mare încredere, astfel încît există pericolul ca războiul dintre sfinţii părinţi să se răspîndească şi în rîndul enoriaşilor,” constată Valeriu Vasilică.
În Timpul mai puteţi citi un interviu cu expertul în politică externă Dan Dungaciu care susţine că reacţia autorităţilor sau mai bine-zis lipsa acesteia la majoritatea faţă de ziua de 16 mai, cînd s-au comemorat 200 de ani de la anexarea Basarabiei, a fost una „firească în contextul identitar şi politic de astăzi din R. Modova.” Analistul numeşte tipul de discurs pe care îl folosesc politicienii de la putere „moldovenism europenist” caracterizîndu-l drept „o formă de patriotism localist, „moldovenesc”, care nu este obligatoriu pro-rusesc şi nu are radicalitatea discursului pro-românesc; în relaţia cu Moscova acceptă pragmatismul, inclusiv tăcerea pe subiectele istorice contondente, chiar dacă nu este clar de fiecare dată care sînt reperele şi limitele acestui pragmatism,” spune Dungaciu.
Adevărul se referă într-un articol la capacitatea Moldovei de a atrage fondurile europene. Din totalul banilor promişi de donatori în 2010, autorităţile moldovene au reuşit să contracteze doar 72%, se arată în articol. Ceea ce este apreciat de secretarul general al Cancelariei de Stat Victor Bodiu ca fiind o capacitate bună de planificare, este văzut critic de către economistul Alexandru Fala, care este citat spunînd că „cea mai mare problemă nu este elaborarea şi prezentarea proiectelor, ci utilizarea cu cap a acestor resurse. Ce folos că scriem proiecte, dacă la faza cea mai importantă, adică la implementarea lor, deseori ne înglodăm,” menţionează expertul. În articol se mai spune că cele mai mari deficienţe în atragerea banilor europeni are Ministerul Mediului.
