Alegerile din Franta au trecut, dar rezultatul lor - şi anume victoria torală a socialiştilor şi înfringerea partidelor de centru dreapta -, se va vedea în modul în care noua conducere îşi va adopta politicile la situaţia economică a Europei, altfel spus, crizei financiare europene. Profesorul de la Iaşi Alexandru Călinescu constată în jurnalul său de correspondent din aceasta seara că soarta economiei franceze este acum în totalitate în mina socialistilor.
Rezultatele alegerilor legislative din Franţa erau previzibile. De regulă, cel care este ales la palatul Elysée „trage” după el partidul din care provine şi al cărui candidat a fost. Aşa s-a întîmplat şi de data aceasta, socialiştii obţinînd majoritatea absolută în Adunarea Naţională. Au fost şi cîteva surprize, precum şi cîteva psihodrame, mai ales aceea provocată de eşecul dnei Ségolène Royal dar, în rest, rezultate normale. Stînga a fost avantajată şi de modul de scrutin din Franţa precum şi de faptul că dreapta tradiţională a refuzat colaborarea cu Frontul Naţional al lui Marine Le Pen. Acesta din urmă este prezent cu doar doi deputaţi, în timp ce, la cealaltă extremă, Frontul de stînga are zece.
Campania electorală a socialiştilor s-a axat tocmai pe ideea că preşedintele François Hollande are nevoie de o majoritate confortabilă pentru a-şi putea duce la îndeplinire programul. Ei bine, „confortabilă” e puţin spus. Se poate acum vorbi de o adevărată hegemonie a stîngii în Franţa, o stîngă care controlează toate pîrghiile puterii. Stînga este majoritară pe plan local, în marile oraşe, în departamente, în regiuni, în Senat şi, acum, în Adunarea Naţională. Cel puţin două concluzii principale pot fi deduse din această reconfigurare a peisajului politic francez.
Mai întîi, faptul că dreapta va trebui să-şi găsească un nou lider şi să-şi definească de pe acum obiectivele în perspectiva alegerilor viitoare, peste cinci ani. Acum, francezii au sanţionat lipsa de curaj a lui Nicolas Sarkozy, care nu a pus în practică reformele pe care le anunţase în 2007. Aşadar, dreapta va trebui să rămînă vigilentă şi activă, pentru a arăta că, dacă va fi cazul, e pregătită să ia din nou puterea.
În al doilea rînd, stînga este realmente obligată să-şi ţină promisiunile. Nu mai poate invoca nicio scuză. Este în întregime responsabilă de ce se va întîmpla în Franţa în următorii ani iar bilanţul ei la guvernare va decide rezultatul viitoarelor confruntări electorale.
