În comparație cu standardele internaționale nivelul fericirii la bulgari depășește media pe scala de la 0 la 10. În timp ce la nivelul globului acest indicator este de 5,33 la bulgari el este de 5,57.
Dar foarte mulți la sud de Dunăre preferă să se declare nefericiți de frica invidiei vecinilor.
Cei mai fericiți – cu nota peste 6,20, sunt bulgarii tineri – între 18 și 35 de ani cu studii superioare din orașele mari. Cei mai nefericiți sunt cei din localitățile mici în vîrsta de peste 55 de ani cu studii primare.
Șefa agenției MBMD Mira Ianova trage concluzia că situația din Bulgaria este inversă la cea din Occident unde oamenii se definesc tot mai fericiți cu înăintarea vîrstei. Următoarea concluzie a d-nei Ianova este că ipoteza privind existența unei legături directe între bani și fericire nu este adevărată. Pentru bulgarul mediu factorii fericirii sunt sănătatea, armonia în familie, liniștea și securitatea.
Idealiștii ar zice că nu totul pe aceasta lumea este bani. Viața însă ne împinge zilnic spre corectarea acestei ipoteze. Ea cere ce este al ei, și de regula este vorbă de bani dacă nu de foarte mulți bani. Sănătatea este importantă dar și ea a costat și mai costă bani. În pofidă afirmațiilor d-nei Ianeva statistica arată că cei care fac parte din păturile superioare ale societății trăiesc cu 10 ani mai mult decât cei săraci. Să nu mai vorbim de calitatea vieții. Întrucât problema nu este numai să respiri.
Când bani nu mai sunt orice armonie familială nu rezistă mult. Restul e ipocrizie. Tolstoi poate a greșit – nu familiile fericite ci cele nefericite seamănă una cu altă – din lipsa de mijloace de a finanța fericirea. Cele fericite sunt fericite în felul lor.
De liniște să nu mai vorbim în condițiile crizei. Au apus de mult vremurile când omul î-și putea calcula viitorul pănâ la a treia cifră după virgula. Nu că aceasta aducea fericire.
Mulți bulgari însă își ascund fericirea – de procuratură și de fisc. Vorba lui Ostap Bender – ma mir, atat de fericit - și în libertate.
Dar foarte mulți la sud de Dunăre preferă să se declare nefericiți de frica invidiei vecinilor.
Cei mai fericiți – cu nota peste 6,20, sunt bulgarii tineri – între 18 și 35 de ani cu studii superioare din orașele mari. Cei mai nefericiți sunt cei din localitățile mici în vîrsta de peste 55 de ani cu studii primare.
Șefa agenției MBMD Mira Ianova trage concluzia că situația din Bulgaria este inversă la cea din Occident unde oamenii se definesc tot mai fericiți cu înăintarea vîrstei. Următoarea concluzie a d-nei Ianova este că ipoteza privind existența unei legături directe între bani și fericire nu este adevărată. Pentru bulgarul mediu factorii fericirii sunt sănătatea, armonia în familie, liniștea și securitatea.
Idealiștii ar zice că nu totul pe aceasta lumea este bani. Viața însă ne împinge zilnic spre corectarea acestei ipoteze. Ea cere ce este al ei, și de regula este vorbă de bani dacă nu de foarte mulți bani. Sănătatea este importantă dar și ea a costat și mai costă bani. În pofidă afirmațiilor d-nei Ianeva statistica arată că cei care fac parte din păturile superioare ale societății trăiesc cu 10 ani mai mult decât cei săraci. Să nu mai vorbim de calitatea vieții. Întrucât problema nu este numai să respiri.
Când bani nu mai sunt orice armonie familială nu rezistă mult. Restul e ipocrizie. Tolstoi poate a greșit – nu familiile fericite ci cele nefericite seamănă una cu altă – din lipsa de mijloace de a finanța fericirea. Cele fericite sunt fericite în felul lor.
De liniște să nu mai vorbim în condițiile crizei. Au apus de mult vremurile când omul î-și putea calcula viitorul pănâ la a treia cifră după virgula. Nu că aceasta aducea fericire.
Mulți bulgari însă își ascund fericirea – de procuratură și de fisc. Vorba lui Ostap Bender – ma mir, atat de fericit - și în libertate.
