Integrare europeană în stil moldovenesc

Este un moment propice să discutăm despre calitatea oamenilor politici de azi, cei ce vor să realizeze integrarea europeană a Republicii Moldova. Într-un interviu recent, acordat Europei Libere, Mihai Ghimpu susține că ştie despre corupţia din Alianță, dar o trece cu vederea în numele integrării europene. Aceste „frânturi de înțelepciune” au făcut deliciul mai multor comentatori și bloggeri, care au vorbit pe tonuri diferite (cel mai adesea sarcastic și contondent) despre „mocirla morală” a actualei puteri. Sincerităţile dlui Ghimpu sunt revelatoare, dar n-ar trebui să șocheze. Clasa noastră politică – o știm - este coruptă într-o proporție covârșitoare. Toţi cei care au democratizat și „statalizat” până acum Republica Moldova au avut ca prioritate agonisitul averilor personale și colectarea frauduloasă a banilor pentru partid. Declarația liderului liberal este însă cu atât mai gravă cu cât vrea nu doar să recunoască, ci și să justifice niște comportamente reprobabile. Aceasta-i noutatea!

Dl Ghimpu, prin felul cum şi-a formulat intervenția – simplu şi rudimentar, cu o tentativă de parabolă despre „amarul mierii” –, de fapt ne-a dat de înțeles că scopul scuză mijloacele. Se înșeală. Uniunea Europeană înseamnă un spațiu valoric, de care nu te poți apropia viclean, în stil moldovenesc, prin derivă morală şi jaf al avutului public. E un non-sens. Realitatea pe care o descriu vorbele dlui Ghimpu e potrivită mai degrabă lumii euroasiatice în care suntem invitaţi cu insistență de Moscova, ajutată de sateliţii săi de la Chişinău. Rusia ne ia în braţe aşa cum suntem – corupţi, nedezvoltaţi, cu o proastă aderenţă la democraţie –, pentru că semănăm cu ea, avem aceleaşi metehne de care suferă statul şi societatea rusă, unde dispreţul faţă de lege şi abuzul guvernamental au devenit „mărci înregistrate.”

Duplicitatea în raport cu normele nu este proprie doar liderului PL, o întâlnim peste tot. Nu o capitalizează exclusiv cei doi mari „mafioţi” la care face aluzie Mihai Ghimpu (încercând să se pretindă singurul neprihănit). Corupţia din justiţie, învăţământ, sănătate, din administraţia publică o alimentăm zilnic chiar noi, cetăţenii. Nici presa nu este străină de această mentalitate. Să ne aducem aminte de frazele descalificante ale unor lideri de opinie, „sfătuitori ai neamului”, care ne recomandau, șmecher, să adoptăm Legea Antidiscriminare, dacă asta vor europenii, și apoi să ne vedem de treabă, adică, mai pe șleau spus, să ne întoarcem la obiceiurile noastre vechi în care tot ce nu ne convine și ne deranjează este stigmatizat, persecutat și eliminat.

Să fim realiști. Suntem într-o fază tulbure. În spatele actualei puteri care, iată, „de dragul” Europei nu se încurcă în scrupule, se aliniază detaşamentul masiv, retrograd, al lui Voronin şi puzderia „clonelor” sale mai pipernicite, care ne vor legați pe vecie de Rusia. Pentru a nu dispera și a nu închide definitiv proiectul pro-occidental, e bine să ne amintim că același traseu defectuos, aceeași stilistică hopuroasă au avut-o și frații noștri din România. Statul de drept e o bătălie pe care trebuie să o porți în fiecare zi. Europenizarea, aici, la noi, începe cu implementarea unor „forme fără fond”, ele însă își vor face lucrarea în timp, îmbunătățind conduita guvernanților, schimbând moravurile „supușilor”. Dacă tot avem șansa să parcurgem un drum pe care alţii l-au făcut înaintea Republicii Moldova, măcar să nu dăm în aceleaşi gropi, să nu comitem greşeli ireparabile.

Și, mai ales, să fim atenți la povestea cu scopul care scuză mijloacele, adică îi scuză pe cei corupți. Dacă nu-ți pasă de mijloacele folosite, vei constata la un moment dat că din scopul nobil la care ai visat s-a ales praful.