Atunci cînd sînt transportate în Parlamentul European, conflicte precum cel din România devin un revelator al înfruntarii permanente dintre principalele grupuri politice transnationale europene: dreapta moderată a crestin-democratilor si socialistii. Primii au 271 de locuri, ceilalti - 189, dintr-un total de 754.
Crestin-democratii (Partidul Popular European, PPE, din care face parte si PDL-ul) au fost intotdeauna principala formatiune in Parlamentul de la Bruxelles. Ei nu sint de altfel un partid de dreapta in sensul est-european, dur, al termenului. Paradoxul e doar aparent, intrucat crestin democratii europeni sînt mai apropiati de socialisti in chestiunile sociale si economice si se deosebesc cu totul de liberali. Se întâmplă deseori ca PPE sa voteze alaturi de socialisti si impotriva liberalilor. Etichetele dreapta-stanga sint astfel foarte nuantate in contextul Parlamentului European.
Cele douî formatiuni sint rivale in special pentru chestiuni de putere si bani: controlul comisiilor parlamentare si fondurile pe care le primesc grupurile transnaţionale.
PPE este apoi, ideologic, mult mai compozit decit socialistii. PPE e o grupare ce se straduie din ce in ce mai greu sa-si gaseasca o linie politica coerenta. Contururile sale ideologice au devenit tot mai confuze, pe masura ce PPE a acceptat ca membri unele formatiuni politice de tendinta neoliberala. Asa e FIDESZ din Ungaria, al lui Viktor Orban, sau din Italia partidul lui Berlusconi. Formatiuni ad-hoc, create in jurul unor personalitati al caror profil politic nu corespunde vechiului mesaj umanist si crestin-democrat pe care s-a construit PPE.
Mizele sint mari, iar disciplina de partid puternica. In cazul de faţă, Ponta e apărat de socialisti, care se fac că nu remarcă evidenta abuzurilor, în vreme ce Basescu are un sprijin solid in popularii europeni, cum mi-a declarat-o presedintele PPE, belgianul Wilfried Martens:
„Eu urmez o linie de conduită pe care o veti găsi, poate, foarte clasică, demodată, dar care cred ca e indispensabila in viata politică : loialitatea si solidaritatea cu partidele ce fac parte din grupul nostru... motiv pentru care sîntem de partea presedintelui Băsescu.“
Nimeni nu mentionează ideologia în acest conflict dintre Ponta si Băsescu, conflict care, si in Parlamentul European, tine exclusiv de putere si influentă. Disciplina de partid are insă limite, asa cum s-a văzut in cazul europarlamentarului român Adrian Severn. Prins in flagrant delict de vînzare de influentă, el a fost exclus din grupul socialist european, dupa ce a refuzat sa demisioneze singur, de bună voie.
Crestin-democratii (Partidul Popular European, PPE, din care face parte si PDL-ul) au fost intotdeauna principala formatiune in Parlamentul de la Bruxelles. Ei nu sint de altfel un partid de dreapta in sensul est-european, dur, al termenului. Paradoxul e doar aparent, intrucat crestin democratii europeni sînt mai apropiati de socialisti in chestiunile sociale si economice si se deosebesc cu totul de liberali. Se întâmplă deseori ca PPE sa voteze alaturi de socialisti si impotriva liberalilor. Etichetele dreapta-stanga sint astfel foarte nuantate in contextul Parlamentului European.
Cele douî formatiuni sint rivale in special pentru chestiuni de putere si bani: controlul comisiilor parlamentare si fondurile pe care le primesc grupurile transnaţionale.
PPE este apoi, ideologic, mult mai compozit decit socialistii. PPE e o grupare ce se straduie din ce in ce mai greu sa-si gaseasca o linie politica coerenta. Contururile sale ideologice au devenit tot mai confuze, pe masura ce PPE a acceptat ca membri unele formatiuni politice de tendinta neoliberala. Asa e FIDESZ din Ungaria, al lui Viktor Orban, sau din Italia partidul lui Berlusconi. Formatiuni ad-hoc, create in jurul unor personalitati al caror profil politic nu corespunde vechiului mesaj umanist si crestin-democrat pe care s-a construit PPE.
Mizele sint mari, iar disciplina de partid puternica. In cazul de faţă, Ponta e apărat de socialisti, care se fac că nu remarcă evidenta abuzurilor, în vreme ce Basescu are un sprijin solid in popularii europeni, cum mi-a declarat-o presedintele PPE, belgianul Wilfried Martens:
„Eu urmez o linie de conduită pe care o veti găsi, poate, foarte clasică, demodată, dar care cred ca e indispensabila in viata politică : loialitatea si solidaritatea cu partidele ce fac parte din grupul nostru... motiv pentru care sîntem de partea presedintelui Băsescu.“
Nimeni nu mentionează ideologia în acest conflict dintre Ponta si Băsescu, conflict care, si in Parlamentul European, tine exclusiv de putere si influentă. Disciplina de partid are insă limite, asa cum s-a văzut in cazul europarlamentarului român Adrian Severn. Prins in flagrant delict de vînzare de influentă, el a fost exclus din grupul socialist european, dupa ce a refuzat sa demisioneze singur, de bună voie.
