Ne-am obişnuit în anii din urmă ca aleşii noştri, europenişti în declaraţii, să colinde cancelariile occidentale pentru a-şi alimenta elanul reformist. Doar că aceste vizite, necesare și benefice, sunt imediat diluate printr-o escapadă simetrică la Moscova, acolo unde ne grăbim să prezentăm asigurări că Republica Moldova nu a „deraiat” din albia relaţiilor noastre seculare, stăpân-sclav, că rămâne pe loc, incapabilă să rupă ombilicul răsăritean...
O primă întâlnire pe care premierul moldovean o are la Tbilisi cu președintele Mihail Saakaşvili schimbă ceva din acest penibil paralelism. Vlad Filat vizitează o ţară apropiată nouă ca mentalitate și ca structură socială, o țară unde reformele au fost implementate cu mai mult succes decât la noi. Mai ales domeniile Justiţiei şi Poliţiei furnizează modele de urmat pentru Moldova, în ciuda denigrărilor pe care presa și oficialii din Rusia le răspândesc pe tema reformelor georgiene.
Sigur că un anume „specific georgian” nu poate fi preluat tale-quale. Mă refer la carisma preşedintelui Mihail Saakaşvili, la stilul său autoritar, cum îl califică unii. Faptul că sistemul de guvernământ din Moldova este unul semi-parlamentar, adică mai disipat la nivelul deciziilor, reprezintă o altă diferență semnificativă. Însă spiritul acestor reforme, voinţa de a le duce până la capăt prin stârpirea răului din instituțiile de stat, trebuie asumate integral, fără nicio concesie făcută năravurilor noastre mioritice.
Există, din păcate, destul scepticism în Moldova cu privire la capacitatea noastră de a însuşi lecţia georgiană. În primul rând, nu avem un lider de anvergura lui Saakaşvili. Conducătorii de la Chișinău sunt mai „molatici”, mai conjuncturişti, preocupaţi de propriul business, care prosperă în contrast cu sărăcia poporului. 2. Reformele din Georgia au fost masiv susținute financiar de Statele Unite şi Uniunea Europeană. Dar și în Moldova s-au vărsat destui bani în ultimii 3 ani, numai că îndemnul occidentalilor „more for more” – adică, în traducere din engleză: „veţi primi mai multe fonduri, dacă veţi face mai multe reforme” – nu a căpătat aceeași amploare din cauza lipsei de voință politică a Chișinăului. 3. Relaţia cu Rusia reprezintă un factor esențial când vorbim de capacitatea țărilor noastre de a se desprinde de moștenirea sovietică. Şi Republica Moldova, și Georgia au pierdut teritorii, ca urmare a unor războaie de secesiune organizate de Rusia. Integritatea ţării este un lucru sfânt pentru întreaga clasa politică de la Tbilisi, în pofida unor polemici pe subiecte de politică internă. Or, în Moldova lucrurile stau complet diferit: un partid comunist retrograd, fidel ideii sovietice, cotat și azi cu aproape 40 la sută din sufragii, nu este deloc deranjat – nici el, nici sateliții săi – de ocupaţia militară rusească din Transnistria, ba chiar ar fi de acord să o eternizeze printr-un scenariu de federalizare. O altă uriașă deosebire este opțiunea nord-atlantică, unanim îmbrățișată în Georgia. Basarabenii încă nu și-au învins prejudecățile anti-NATO, de aceea Republica Moldova este complet lipsită de garanții de securitate la nivel internațional.
Iată câteva asemănări şi diferenţe dintre Georgia și Moldova ce trebuie evocate în contextul vizitei premierului Filat la Tbilisi. Știm deja că vom călători fără vize, unii către alții, moldovenii și georgienii, că vom colabora în domeniile Sănătăţii, Internelor, tehnologiilor informaţionale etc. La fel, sper să redescoperim în curând și ţările baltice, care trăiesc „pe altă planetă” în comparaţie cu Moldova după destrămarea URSS. Poate, așa, învățând de la frații noștri pro-occidentali din Est, vom scăpa de imaturitatea politică în care ne bălăcim de două decenii.
O primă întâlnire pe care premierul moldovean o are la Tbilisi cu președintele Mihail Saakaşvili schimbă ceva din acest penibil paralelism. Vlad Filat vizitează o ţară apropiată nouă ca mentalitate și ca structură socială, o țară unde reformele au fost implementate cu mai mult succes decât la noi. Mai ales domeniile Justiţiei şi Poliţiei furnizează modele de urmat pentru Moldova, în ciuda denigrărilor pe care presa și oficialii din Rusia le răspândesc pe tema reformelor georgiene.
Sigur că un anume „specific georgian” nu poate fi preluat tale-quale. Mă refer la carisma preşedintelui Mihail Saakaşvili, la stilul său autoritar, cum îl califică unii. Faptul că sistemul de guvernământ din Moldova este unul semi-parlamentar, adică mai disipat la nivelul deciziilor, reprezintă o altă diferență semnificativă. Însă spiritul acestor reforme, voinţa de a le duce până la capăt prin stârpirea răului din instituțiile de stat, trebuie asumate integral, fără nicio concesie făcută năravurilor noastre mioritice.
Există, din păcate, destul scepticism în Moldova cu privire la capacitatea noastră de a însuşi lecţia georgiană. În primul rând, nu avem un lider de anvergura lui Saakaşvili. Conducătorii de la Chișinău sunt mai „molatici”, mai conjuncturişti, preocupaţi de propriul business, care prosperă în contrast cu sărăcia poporului. 2. Reformele din Georgia au fost masiv susținute financiar de Statele Unite şi Uniunea Europeană. Dar și în Moldova s-au vărsat destui bani în ultimii 3 ani, numai că îndemnul occidentalilor „more for more” – adică, în traducere din engleză: „veţi primi mai multe fonduri, dacă veţi face mai multe reforme” – nu a căpătat aceeași amploare din cauza lipsei de voință politică a Chișinăului. 3. Relaţia cu Rusia reprezintă un factor esențial când vorbim de capacitatea țărilor noastre de a se desprinde de moștenirea sovietică. Şi Republica Moldova, și Georgia au pierdut teritorii, ca urmare a unor războaie de secesiune organizate de Rusia. Integritatea ţării este un lucru sfânt pentru întreaga clasa politică de la Tbilisi, în pofida unor polemici pe subiecte de politică internă. Or, în Moldova lucrurile stau complet diferit: un partid comunist retrograd, fidel ideii sovietice, cotat și azi cu aproape 40 la sută din sufragii, nu este deloc deranjat – nici el, nici sateliții săi – de ocupaţia militară rusească din Transnistria, ba chiar ar fi de acord să o eternizeze printr-un scenariu de federalizare. O altă uriașă deosebire este opțiunea nord-atlantică, unanim îmbrățișată în Georgia. Basarabenii încă nu și-au învins prejudecățile anti-NATO, de aceea Republica Moldova este complet lipsită de garanții de securitate la nivel internațional.
Iată câteva asemănări şi diferenţe dintre Georgia și Moldova ce trebuie evocate în contextul vizitei premierului Filat la Tbilisi. Știm deja că vom călători fără vize, unii către alții, moldovenii și georgienii, că vom colabora în domeniile Sănătăţii, Internelor, tehnologiilor informaţionale etc. La fel, sper să redescoperim în curând și ţările baltice, care trăiesc „pe altă planetă” în comparaţie cu Moldova după destrămarea URSS. Poate, așa, învățând de la frații noștri pro-occidentali din Est, vom scăpa de imaturitatea politică în care ne bălăcim de două decenii.
