Linkuri accesibilitate

„Legea opoziţiei trebuie să garanteze că oiţa în opoziţie nu va fi devorată de lupul de la guvernare.”


Vasile Botnaru în dialog cu invitații săi: Arcadie Barbăroșie și Vladislav Gribincea.


Astăzi o să discutăm, cu invitaţii mei, despre foarte posibila şi eventual necesara lege care ar fi stabilească statutul, drepturile şi responsabilităţile opoziţiei parlamentare. Acest act normativ s-a angajat să-l promoveze preşedintele Nicolae Timofti, chiar dacă opoziţia parlamentară comunistă nu are ochi să-l vadă şi nici urechi să-l audă.
În studioul de la Chişinău al Europei Libere se află expertul în drept, profesorul universitar Vladislav Gribincea şi politologul Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice (IPP)
.

Europa Liberă: Ce e posibil să fie scris într-o lege? Din moment ce există nişte principii generale ale democraţiei? Ceea ce înseamnă că decide majoritatea în măsura în care poate să ia în calcul propunerile raţionale, rezonabile ale opoziţiei le ia în calcul. Peste această cutumă, peste această obişnuinţă, peste acest principiu ce se poate oferi opoziţiei? Domnule Barbăroşie, de ce e nevoie de o lege anume?

Arcadie Barbăroşie: „Poate ar merita să încep discuţia cu a răspunde la nişte întrebări care ar fi în principiu rolul opoziţiei, de ce trebuieşte ea? Şi după asta o să înţelegem dacă trebuie să oferim ceva garanţii pentru activitatea opoziţiei în Parlament.

Ce este opoziţia, în fond? În Constituţie nu scrie nimic despre opoziţie, de fapt, nici despre partide nu prea scrie multe în Constituţie. Deci, opoziţia este un grup de deputaţi, probabil aşa ar fi o definiţie, un grup de deputaţi care nu formează Guvernul, nu participă la guvernare direct, nu formează Executivul. Opoziţia se structurează într-un fel.

Avem în Parlamentul nostru o fracţiune în opoziţie PCRM, avem grupuri de deputaţi, grupul socialiştilor în frunte cu domnul Dodon, un grup în frunte cu domnul Mişin, care a părăsit PCRM. Acest grup iarăşi se declară în opoziţie nu participă la guvernare. Domnul Godea este într-un fel şi la guvernare şi în opoziţie mi se declarase că face parte din Alianţă, dar în multe lucruri se opune Alianţei. Deci iată care este structura opoziţiei la noi în Parlament. Acum să revenim la întrebarea mea generală totuşi.

Care ar fi rolul a acestui grup de deputaţi într-un Parlament unicameral, bicameral nu contează. Şi de aici cred că vom încerca să deducem şi de ce trebuie un statut special. Probabil trei funcţii principale le are opoziţia. Una ar fi să se opună, să opună rezistenţă. Nu cu arma în mână, are metodele ei specifice, dar opoziţia se opune activităţilor sau se opune la tot ceea ce face majoritatea la guvernare.”

Europa Liberă: Daţi-mi voie să vă întreb de ce acest paradox pentru că majoritatea votată bine merci de susţinători este bine intenţionată, vrea bine poporului şi majorităţii care a votat această guvernare şi cineva se opune ca binele ăsta să nu se întîmple?

Arcadie Barbăroşie: „Aceasta nu este o axiomă, domnule Botnaru. Nu neapărat majoritatea urmăreşte întocmai şi în mod ideal binele poporului. Şi rolul opoziţiei este tocmai de a se opune tuturor acelor iniţiative care după părerea opoziţiei nu sunt orientate spre realizarea unui bine al poporului.”

Europa Liberă: Cu condiţia că are expertiză excelentă.

Arcadie Barbăroşie: „Asta este discutabil, pentru că după mine expertiza pe care o are opoziţia este pe potriva expertizei pe care o are majoritatea. Cum îi tanda aşa e şi manda, în foarte multe ţări şi la noi tot.
Opoziţia este, într-un fel, garant al pluralismului politic.
(Arcadie Barbăroșie)

În măsura în care ea are o expertiză poate apela la expertiză din exterior ea poate să se opună argumentat sau mai puţin argumentat iniţiativelor majorităţii la guvernare. În acest sens, opoziţia este într-un fel, dacă vreţi, garant al pluralismului politic.

Opoziţia trebuie să se opună, în fond, şi ea se opune într-o situaţie mai mult sau mai puţin ideală unei tendinţe de acaparare a puterii de către majoritate. Şi asta există peste tot. Majoritatea îndată ce a venit la putere va încerca întotdeauna să preia mai mult, şi mai mult, şi mai mult.

O altă funcţie ar fi de a controla activitatea majorităţii – interpelări. Opoziţia poate veni cu iniţiative de a chema oficiali din Executiv, spre exemplu, în Parlament, a adresa întrebări etc. Nu ştiu în ce măsură este reglementat rolul opoziţiei aici, dar iată în sensul ăsta opoziţia poate participa la lucrul diferitor comisii parlamentare, de verificare a activităţii executivului etc. Şi sigur că o a treia funcţie este, haideţi să-i zicem aşa, constuctivă.”

Europa Liberă: Exact, de a propune, da?

Arcadie Barbăroşie: „Ea poate propune, veni cu iniţiative legislative, Constituţia garantează, în acest sens, acest drept al opoziţiei. Ea poate veni cu propuneri de legi, poate încerca să le promoveze pe agenda Parlamentului. Adesea lucrul acesta este greu. În marea majoritate a cazurilor cred că are puţine speranţe că legile vor fi votate, dar mai sunt şi excepţii.”

Europa Liberă: Domnule Gribincea, domnul Barbăroşie nu a găsit definiţii clare în actele normative, în legislaţie. Poate dvs. aveţi confirmări legislative ale acestor funcţii? Poate nu e nevoie să inventăm bicicleta din moment ce avem aceste momente fixate.

Vladislav Gribincea: „Eu cred că legislaţia este pentru a da răspunsuri la chestiuni care nu pot fi conciliate. Şi că, cît legea este mai detaliată, cu atît mai tare ea complică lucrurile.

O lege a opoziţie probabil că nu va fi nevoie într-o ţară în care politicienii se pot înţelege şi fără lege.

Politicul este prin definiţie ceva care se negociază şi nu ceva care se reglementează. Şi în cazul în care politicienii se pot înţelege între ei, probabil nu ar fi nevoie de o lege a opoziţiei. O lege a opoziţiei, tptuşi, ar trebui să existe atunci cînd nu există un discurs constructiv dintre opoziţie şi majoritate.”

Europa Liberă: Domnule Gribincea, daţi-mi voie să vă contrazic, asta e rolul meu, aşa credeam şi noi cînd ne însuram şi am aflat că există contract nupţial. Unde e dragoste nu e nevoie de contract şi totuşi se semnează un contract.

Vladislav Gribincea: „Da, e ceva specific acolo. Contractul nu se referă la dragoste, de fapt, dar se referă la partajarea averii, cînd dragoste numai e.”

Arcadie Barbăroşie: „Dacă nu este dragoste, nu este înţelegere sau nu există cultură de a negocia între diferiţi actori politici, probabil că ar trebui să fie nişte reglementări care să-i aşeze la masa de negocieri. Fără ca ei să spună: iată în cazul ăsta eu am dreptul ăsta, pentru că legea spune aşa. De exemplu, la noi joi este ora guvernului în parlament şi opoziţia poate să spună: conform legii eu am dreptul să adresez prima întrebare guvernului, poftim.”

Europa Liberă: Ştiţi bancul celebru pe care îl citează Nicolae Zlobin în cea mai recentă carte despre situaţia din care a reuşit să iasă onorabil Bill Clinton. Şi graţie unui banc pe care la stîrnit soţia sa, care a spus că ea revendică o partidă de sex la ora 5 dimineaţa pentru a confirma dreptul ei de first lady. Totuşi vreau să mă întorc la întrebarea, domnul Gribincea, există poate în legislaţie, astăzi, nişte norme, nişte crîmpeie, nişte fragmente care oferă garanţii opoziţiei?

Vladislav Gribincea: „Domnule Botnaru, eu aş vrea să revin un pic mai
Democraţia este un sistem în care opinia majorităţii şi a minorităţii se conciliază într-un mod cel mai bun pentru toţi.
(Vladislav Gribincea)

în urmă. Ce de fapt înseamnă democraţie? Înseamnă oare democraţia tirania majorităţii? Răspunsul meu cred că este nu. Democraţia este un sistem în care opinia majorităţii şi a minorităţii se conciliază într-un mod cel mai bun pentru toţi. Şi atunci ajungem la rolul opoziţiei.

Noi nu putem nega existenţa opoziţiei. Da e mai simplu să nu ai opoziţie, lucrurile sunt mai eficiente, adică se mişcă mai repede, fără o rezistenţă, dar există riscuri de deraieri.”

Arcadie Barbăroşie: „Istoria a demonstrat pînă acum, acolo unde nu a fost opoziţie, pînă la urmă s-a ajuns în totalitarism, revoluţie şi s-a revenit la...”

Vladislav Gribincea: „Şi atunci în sistem dacă se acceptă opoziţie, or ea trebuie să existe, atunci legea trebuie să acorde garanţii ca această opoziţie să influenţeze eficient actul de guvernare.”

Europa Liberă: Vă întreb franc, ca un fost reporter parlamentar şi mai sunt ocazional. Am văzut în permanenţă diferite soiuri de opoziţie şi de putere, cînd, de exemplu, la votarea Legii bugetului, la rectificările operate în Legea bugetului, opoziţia încerca cu disperare să mai smulgă nişte bani pentru primarii lor. Majoritatea refuza sfidător orice propunere. Şi asta s-a întîmplat pe orice vremi. Şi acum vedem că opoziţia încearcă cu disperare să propună nişte legi, nişte amendamente. Majoritatea le respinge. În consecinţă, aceste probe nesportive întotdeauna se finalizează cu scoruri previzibile.

Vladislav Gribincea: „Eu aş reveni aici la pîrghiile care trebuie să fie în lege pentru opoziţie. Eu aş defini patru categorii de garanţii. Garanţia numărul unu ar putea să fie participarea în comisiile parlamentare, inclusiv conducerea unor comisii. Şi aici noi avem o practică stabilită în Republica Moldova prin care un număr proporţional de comisii, de conduceri în comisii, se dă opoziţiei.

Al doilea tip de garanţie ar fi conducerea în organele de control ale statului, cum ar fi Curtea de Conturi, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, iar în unele ţări, unde este posibil, chiar şi în organul de autoadministrare judecătorească.”

Europa Liberă: Ochiul soacrei, cum ar veni.

Vladislav Gribincea: „Da. Fiindcă asta e rolul opoziţie să verifice. Şi aici în ceea ce priveşte Consiliul Superior al Magistraturii avem un mecanism deja că doi profesori titulari, din cei 12 membri şi din cei patru profesori
titulari, sunt propuşi de opoziţie. Al treilea mecanism ar putea să fie iniţierea proiectelor de legi. Aici deputaţii au dreptul să vină cu iniţiativă legislativă, dar totul se împotmoleşte în modul cum acestea sunt fixate spre examinare.

Aici nu e un mecanism foarte bine definit în Moldova. Există o practică interesantă în Marea Britanie. Opoziţia stabileşte agenda a fiecărei a opta şedinţă a Parlamentului. Astfel punînd de fapt pe acea agendă, de obicei, proiectele sale.”

Europa Liberă: Chiar fără şansă de a fi votată.

Vladislav Gribincea: „Dar ele se discută în Parlament. Adică tu nu eşti la guvernare, dar cel puţin trebuie să ai şansa să arăţi că tu poţi fi auzit.”
Arcadie Barbăroşie: „Există nişte reguli stricte cît timp se discută legea. De exemplu, eu îmi imaginez următoarea situaţie: agenda este formată, dar speakerul spune prima propunere cine e pentru, nici nu se discută, a doua – cine e pentru, a treia - cine e pentru. Şi în jumătate de oră vor vota negativ pe toate.”

Europa Liberă: Asta într-o ţară unde nu există presă care să transmită aceste şedinţe, nu?

Vladislav Gribincea: „Opoziţia este opoziţie, ea nu este guvernare. Prin urmare, nu putem să prezumăm că tot ce introduce opoziţia trebuie să fie acceptat de guvernare. Esenţa este ca opoziţia să vină cu astfel de propuneri, faţă de actul guvernării, încît el să fie cel mai bun, cea mai bună variantă de compromis. Rolul opoziţiei nu este de fapt să elaboreze legi pentru majoritate. Şi al patrulea mecanism care este de asemenea dezvoltat în sistemul common law este aşa numitul guvern din umbră.

Cînd opoziţia imediat după formarea guvernului numeşte cîte un ministru din umbră, adică din partea opoziţiei, pentru fiecare minister format de majoritate. Şi acel ministru are ochiul pe acel minister. Şi vine cu propuneri de îmbunătăţire a activităţii acelui minister.”

Europa Liberă: Mă întorc la ceea ce spunea domnul Barbăroşie şi dvs. aţi confirmat, funcţia opoziţiei de a fi constructivă. Dar ce interes eu, opoziţia, am să fortific puterea, să vin cu propuneri de ameliorare a actului de guvernare, ca de fapt să lungesc acest act de guvernare. În timp ce eu aş fi interesat să se prăbuşească cît mai repede guvernarea ca să preiau eu pasărea Phoenix, puterea.

Arcadie Barbăroşie: „Există o contradicţie în acest sens. Teoretic opoziţia ar trebui de fapt permanent să submineze activitatea Guvernului. Dar să nu uităm că în momentul cînd ea cîştigă alegerile, trebuie să preia situaţia din ţară. Eu înţeleg că o opoziţie mai radicală ar putea ieşi chiar cu şi arma în mînă şi răsturna Guvernul, dar după aceea trebuie să construiască. Şi dacă construieşti pe ceva ce ai distrus, pe nişte ruine este mult mai greu.”

Europa Liberă: De exemplu, ai Preşidenţia şi Parlamentul de reconstruit.

Arcadie Barbăroşie: „Da, spre exemplu. Deci, aceasta ar fi o replică aşa ca să zic în general. Dar eu prevăd perfect situaţii în care opoziţia ar fi interesată să promoveze nişte legi care, în fond, i-ar aduce şi ei capital politic. Sunt perfect posibile situaţii în care guvernarea, elaborînd nişte legi, comite nişte greşeli din lipsă de expertiză, din expertiză insuficientă.

Şi opoziţia vine cu proiecte care să îmbunătăţească acele legi sau chiar cu legi noi. Da, într-un fel consolidînd guvernarea, dar obţinînd capital politic important, în special dacă legislaţia respectivă se referă la domeniul social, unde poţi specula, unde poţi face populism.”

Europa Liberă: Şi opoziţia întotdeauna o să spună, dar noi vrem pensii mai mari, dar noi vrem asistenţă socială pentru cadrele didactice, vrem salarii mai mari, nu contează că voi nu aveţi de unde, daţi. Şi opoziţia o să dea bine, puterea o să dea rău pentru că sunt cerberi.

Arcadie Barbăroşie: „Nu este chiar aşa pentru că dacă vii cu un proiect de lege, da, noi vrem majorarea salariilor. Poftim, propuneţi un proiect de lege. Dar atunci cînd dai proiectul de lege, trebuie să vii cu fundamentarea acelui proiect. Inclusiv să vezi care sunt sursele de unde iei banii aceştia. Adică trebuie să vii şi cu o propunere de rectificare de buget, în care să spui foarte clar sursele de finanţare ale articolului cutare din buget - vin de acolo, şi de acolo, şi de acolo. Dar dacă spui că vin de acolo, or acolo nu sunt bani, atunci propunerea ta de lege nu este propunere ci este populism. Aici nu ai ce face.”

Europa Liberă: Tot ce am vorbit pînă acum e posibil să fie scris într-o lege şi mai ales respectat, domnul Gribincea?

Vladislav Gribincea:
„Hîrtia suferă orice. E altceva cum acest lucru va fi executat. Eu cred că discuţiile pe care le-am purtat sunt într-o oarecare măsură valabile pentru democraţii în evoluţie. Pentru vechi democraţii lucrurile stau un pic invers. Deşi partidele luptă prin definiţie pentru putere, scopul lor final nu este acapărarea puterii, nu ar trebui să fie cel puţin, ci bunăstarea populaţiei. Şi aici partidele nu ar trebui să sacrifice bunăstarea şi stabilitatea într-o ţară pentru bunul fapt de a veni la putere.

Cu cît mai responsabilă este opoziţia şi cu cît mai bune idei lansează ea, cu atît mai stabilă va fi evoluţia acestui partid pe viitor. Şi cu atît mai mari vor fi şansele ca la viitoarele alegeri ei să cîştige.”

Europa Liberă: Dar în democraţiile în evoluţie, cum le-aţi spus, adică imature există o problemă, pe care o vedem nu doar la noi, vendeta politică. Cum prin lege se poate obţine minimalizarea acestui război?

Vladislav Gribincea:
„Eu nu cred că în lege acest lucru trebuie scris. Cea mai bună garanţie împotriva abuzului este buna funcţionare a justiţiei. Dacă justiţia funcţionează bine poţi să nu ai garanţii în lege. Dacă justiţia nu funcţionează, atunci prin lege pot fi prevăzute anumite chestiuni de blanchetă. Care nu sunt bune de nu le agreezi, spre exemplu, imunitatea.”

Arcadie Barbăroşie: „Dacă justiţia nu funcţionează, atunci chiar dacă ai legi foarte bune, oricum rişti să stai la puşcărie pentru nimic, rişti să fii dat afară de la serviciu pentru nimic. Chiar dacă legea îţi garantează ceva. Poţi să ajungi şi pînă la CEDO cu situaţii din astea, dar ştiţi cum, pînă ajungi în rai te mănîncă sfinţii.

Sigur că un alt aspect foarte important este cultura politică, atît a societăţii, cît şi a politicienilor. Şi aici chiar că suntem o societate, o democraţie în devenire. Deşi şi democraţiile mult mai evoluate au imperfecţiuni.

Atunci cînd m-aţi invitat am încercat să mai găsesc prin internet cîte ceva. Şi am văzut că de fapt în Franţa, în 2008 de abia, a fost adoptată o lege privind un statut al opoziţiei, garanţii pentru opoziţie. Adică, chiar şi în democraţiile mai evoluate s-a ajuns la înţelegerea necesităţii unei asemenea legi destul de tîrziu.

În Marea Britanie, în sistemul common law, este o situaţie mai specifică în acest sens. E o democraţie foarte veche, în care iată acel guvern „shadow”, guvern din umbră, funcţionează graţie tradiţiilor. Dar şi graţie faptului că tradiţional, foarte mult timp, au fost doar două partide în Parlamentul britanic. Prin acest guvern din umbră nu doar exercită presiune asupra guvernării, dar şi pregăteşte un guvern real, în cazul cînd cîştigă alegerile. Au cîştigat alegerile, a doua zi au deja guvernul. Este o practică foarte interesantă şi importantă.

Dar la noi PCRM a fost pînă nu demult unica opoziţie în Parlament. Şi totuşi nu şi-a constituit, chiar dacă nu avem tradiţia. Ar fi putut să vină cu un guvern din umbră. Deşi la noi se discuta chestia asta. Chiar era domul Filat cu un guvern din umbră după 2007 imediat. Avea un fel de guvernare în umbră, care nu era în Parlament încă. Activitatea opoziţiei şi statutul ei, la noi, vor evolua probabil şi odată cu dezvoltarea culturii politice în ţară.”

Europa Liberă: Vreau să trag un pic de jăratec la turta mea jurnalistică. Cum i se poate asigura vizibilitate opoziţiei?
Vladislav Gribincea: „Libertatea media dacă nu există rolul opoziţiei este care este. Ştim experienţa de pînă la anul 2009.”

Arcadie Barbăroşie: „Tocmai din experienţa de pînă la anul 2009, probabil că ar trebui de băgat nişte garanţii în legea privind statutul
opoziţiei. Noi avem radioul şi televiziunea publică. Două surse de informare finanţate de către noi, de către cetăţeni, inclusiv de către opoziţie.

În consecinţă, dacă opoziţia sau acel segment al societăţii care susţine partidele din opoziţie, dacă prin impozitele sau taxele pe care le plătesc, finanţează aceste instituţii media, ar trebui ca acest segment al populaţiei, al electoratului prin reprezentanţii săi să aibă acces reglementat la aceste surse de informare.”

Europa Liberă: Adică eu, de exemplu, ca un editor dacă m-aţi impune dvs. legislatorii să aloc un număr „x” de minute opoziţiei indiferent ce spune, chiar dacă debitează inepţii mie nu mi-ar conveni să dau timp de emisie doar pentru că este copilul răsfăţat al democraţiei. Eu trebuie să am o politică editorială, trebuie să ţin în faţa televizorului spectatorul. Atunci cum poţi să opţii o reglementare benefică pentru mine editorul de la televiziunea publică?

Vladislav Gribincea: „Practica bate gramatica. Ceea ce s-a întîmplat în zona noastră a confirmat că oricare guvernare care a venit a vrut control asupra televiziunii publice. Şi nu a dat posibilitate ca aceste televiziuni să prezinte echidistant realităţile politice din ţară. BBC este tot o televiziune publică într-o oarecare măsură, dar ei fiind independenţi reflectă echidistant lucrurile. Şi aici nu există probleme, probabil nu ar fi nevoie nici de reglementare în lege.

Atunci cînd televiziunile publice nu sunt foarte echidistante, ca o soluţie ar putea fi introducerea acelor limite de timp. Spre exemplu, în 2007, în Ucraina se discuta despre o lege a opoziţiei. Şi în acel proiect de lege era prevăzut că opoziţia avea cel puţin 20 de minute săptămânal la televiziunea publică. Şi, încă o interdicţie, că 20 de minute pînă şi după această emisiune nu este permis ca cineva să vină cu comentarii analitice cu privire la această emisiune.”

Arcadie Barbăroşie:
„Există ţări în care acest lucru este reglementat. Dacă nu mă greşesc, în Belgia accesul la sursele de informare în masă sunt reglementate foarte clar. Opoziţia ştie cînd, cît timp are, în funcţie de ce prestanţă în politică are, adică pe cît de mult este susţinută de electorat.

Eu nu aş vedea un mare risc, în sensul în care ziceţi dvs., domnule Botnaru. Pentru că da opoziţia va încerca să critice dur guvernul, poate să defaimeze guvernul, dar dvs. ştiţi ce înseamnă defaimare în sursele mass-media şi interpretarea diferitor declaraţii ale ziariştilor, informaţii, sau publicaţiilor ziaristice în acest sens. Însă opoziţia dacă nu va veni cu nişte ieşiri în mass-media destul de argumentate în plan strategic ea va fi pedepsită de electorat.”


Europa Liberă: Practica bate gramatica, adineauri a spus domnul Gribincea şi fac trimitere la declaraţii uneori absolut iresponsabile sub acoperirea imunităţii de deputat.

Cea mai recentă a fost, de exemplu, că votarea legii de condamnare a atrocităţilor comuniste sovietice ar fi fost făcută sub bagheta europenilor. Lucru neconfirmat, dar aruncat în public care a adus raiting suplimentar opoziţiei şi nu s-a întîmplat nimic. Şi o să reverbereze mult timp.

Arcadie Barbăroşie: „Eu pot veni cu sute de alte exemple de acest tip. Cînd opoziţia a declarat, de exemplu, că inundaţiile au fost cauzate de faptul că a fost oprită apa ca să nu fie inundat oraşul Galaţi, că în referendumul, din septembrie 2010, s-a votat de fapt unirea cu România şi nu votul direct al Parlamentului etc. Dar în plan strategic uitaţi-vă care a fost raitingul opoziţiei în sondaje trei ani în urmă şi acum – cade, cade.”

Europa Liberă: Adică sancţiunile totuşi au intervenit.

Arcadie Barbăroşie: „Sancţiunile vor interveni. Poţi prosti un om mult
Din cauza atitudii obstrucţioniste a opoziţiei în referendum, ţara a stat atîta timp fără preşedinte şi în incertitudine politică.
(Arcadie Barbăroșie)

timp. Poţi prosti mai mulţi oameni o perioadă. Celebra expresie. Nu-i poţi prosti pe toţi. Exact aşa este şi cu opoziţia. Pînă la urmă s-a dovedit şi cu inundaţiile, pînă la urmă s-a văzut şi cu referendum.

Din cauza atitudii obstrucţioniste a opoziţiei în referendum, ţara a stat atîta timp fără preşedinte şi în incertitudine politică, şi am avut şi alegeri anticipate, bani cheltuiţi în vînt. Deci sunt nişte consecinţe care, cu părere de rău, guvernarea nu prea explică cetăţeanului foarte clar care au fost consecinţele acelor declaraţii nesăbuite. Dar eu cred că în plan strategic într-o perioadă de timp mai îndelungată chiar că nu poţi amăgi pe toţi.”

Europa Liberă: Pînă acum am vorbit despre drepturile opoziţiei. Dar totuşi despre obligaţii, legea se poate pronunţa asupra obligaţiilor? De exemplu, una din obligaţii fiind să participe la elaborarea unui proiect al Constituţiei. Pentru că ar fi ridicol ca o nouă Constituţie să fie elaborată fără participarea unui segment important reprezentat astăzi de opoziţie. O asemenea normă poate fi introdusă, domnul Gribincea?

Vladislav Gribincea: „Legea opoziţiei trebuie să vină de fapt cu garanţii
Eu cred că opoziţiei trebuie să i se dea şansa ca ea să arate că este bună.
(Vladislav Gribincea)

pentru opoziţie. Celelalte obligaţii sunt comune pentru toţi deputaţii. Şi atunci dacă s-ar încerca introducerea, de fapt nu a obligaţiilor, ci a responsabilităţilor opoziţiei, atunci asta de fapt ar limita spaţiul de manevră al opoziţiei.

Eu cred că opoziţiei trebuie să i se dea şansa ca ea să arate că este bună.”

Europa Liberă: Dar să fie onestă o poţi obliga? De exemplu, îi dai organele de control şi ei controlează selectiv.

Vladislav Gribincea: „Dacă ei o fac asta, ei îşi asumă riscul ca onestitatea lor să fie taxată. Dar cine taxează asta e întrebarea. Nu cred că asta trebuie să o facă organele de forţă. Acest lucru, în cazul opoziţiei, trebuie să fie făcut de către alegători, la următoarele alegeri. Cu cît mai responsabilă este opoziţia, cu atît şansele lor de a cîştiga viitoarele alegeri cresc. Asta este unu. Şi doi, mai există încă o responsabilitate a opoziţiei.

Opoziţia luptă pentru putere. Doar că opoziţia nu are dreptul ca prin metode nedemocratice să facă acest lucru. Adică, în momentul în care ei întreprind măsuri evidente pentru acapararea prin forţă a puterii, atunci trebuie să îşi asume riscurile. Democraţia nu înseamnă anarhie. Ea tolerează activitatea opoziţiei, dar acest lucru nu înseamnă recurgerea la forţă pentru acapararea puterii.”

Europa Liberă: Domnul Barbăroşie, părerea dvs., poate fi obligată opoziţia să participe la elaborarea unor acte normative principiale, cum ar fi Constituţia?

Arcadie Barbăroşie: „Nu. Eu sunt absolut de acord cu domnul Gribincea. Opoziţia nu poate fi obligată nici cum să participe la
elaborarea unor acte legislative, inclusiv a Constituţiei. Dar dacă opoziţia nu va participa la elaborarea acelui act normativ, legislativ, atunci ea pierde oportunitatea, pierde ocazia să-şi promoveze punctele proprii de vedere.”

Europa Liberă: Şi atunci, de ce majoritatea insistă să aducă neapărat comuniştii în Parlament şi chiar îi va sancţiona dacă nu vor veni la şedinţele plenare?

Arcadie Barbăroşie: „Asta este altceva. Opoziţia nu poate fi obligată să participe la grupul de lucru pentru elaborarea Constituţiei, instituit de nu ştiu cine, domnul Ghimpu, sau domnul Lupu sau cine o fi. Nu poţi să o obligi. Dar şi aici mă tem că, Curtea Constituţională va susţine acest lucru. Opoziţia nu cred că are dreptul să boicoteze la nesfîrşit activitatea Parlamentului.

Şi atunci, probabil, acea decizie prin care salariile deputaţilor PCRM au fost tăiate considerabil, în perioada cînd ei nu participau la activitatea Parlamentului, cred că este o măsură justificată şi conformă şi cu Constituţia, şi cu normele generale. Poţi să boicotezi o şedinţă a Parlamentului. Şi aşa şi au făcut comuniştii, acum recent după ce s-au reîntors în Parlament. Poţi să ieşi de la o şedinţă în semn de protest, dar nu poţi o perioadă îndelungată de timp să nu lucrezi în comisii, să nu lucrezi în Parlament. În felul ăsta nu faci altceva decît să subminezi activitatea întregului corp legislativ, activitatea Parlamentului.”
Europa Liberă: Ca principiu general cineva îmi spunea că cea mai bună lege a opoziţiei este aceea care o face majoritatea în ideea în care va fi ea în opoziţie. Este adevărat?

Vladislav Gribincea: „Teoretic da, de facto nu. Fiindcă nici o majoritate nu îşi doreşte să fie în opoziţie.”

Arcadie Barbăroşie: „Şi uită că a fost în opoziţie.”

Europa Liberă: Dar dacă nu e conştientă că va fi odată în opoziţie s-ar putea să bage norme strîmbe.

Arcadie Barbăroşie: „S-ar putea. Şi aici opoziţia trebuie să vină. Şi trebuie să participe. Chiar nu îl înţeleg pe domnul Voronin cînd refuză să lucreze în comisia de elaborare a acestui proiect de lege privind statutul opoziţiei. Odată şi odată se vor schimba actorii politici şi nu sunt veşnici ăştia, vor trece ei în opoziţie. Dar eu zic, încă o dată, cei care au fost în opoziţie şi revin la putere uită foarte repede că au fost cîndva în opoziţie. Îmi pare rău să zic acest lucru.

Acum PCRM care este în opoziţie, sigur că este foarte mare nostalgia pentru timpurile cînd guvernau, dar au uitat cum au guvernat. Pentru că astăzi de fapt simt pe pielea proprie unele metode de guvernare pe care le aplică actuala majoritate preluate fiind de la precedenta.”

Europa Liberă: La final v-aş ruga poate să destindem, să descreţim frunţile. În America aşa s-a stabilit că se alternează la putere elefantul cu măgarul. În cazul Moldovei dvs ce animale aţi găsi ca alternanţă? În general, cine pe cine schimbă la putere şi în opoziţie?

Vladislav Gribincea: „Eu aş prefera să am doi înţelepţi care se schimbă unul pe altul.”

Europa Liberă: Domnul Barbăroşie, asociaţia dvs.?

Arcadie Barbăroşie: „Dar dvs. nu trebuie să obijduiţi măgarul. Măgarul este un animal foarte înţelept în general, domnule Gribincea. Cred că în viitorul apropiat nu vom avea doar două animale. În fond, dacă vreţi continuăm metafora, legea opoziţiei trebuie să garanteze că oiţa fiind în opoziţie nu va fi devorată de lupul de la guvernare.”
XS
SM
MD
LG