Curioasa istorie a celor 12 nave iraniene înregistrate „din greșeală” pentru scurtă vreme în Republica Moldova a pus în lumină puțin cunoscuta flotă comercială moldoveană. Republica Moldova are în registre tot atâtea vase fluviale și maritime câți metri de mal a obținut la Dunăre - anume 430. Desigur, „flotă moldoveană” e mult spus - toate navele maritime sub pavilion moldovean, cam 170, aparțin unor companii din alte țări. Ce câștigă Republica Moldova din arborarea drapelului său pe corăbii străine și ce responsabilitate poartă pentru asta? Relatează Liliana Barbăroșie.
În 2007, când a înregistrat prima navă străină sub pavilionul său, Republica Moldova avea un guvern ce se ambiţiona s-o transforme într-o adevărată ţară maritimă, chiar dacă cu o ieşire „indirectă”, prin Dunăre, la Marea Neagră. „Porţile de aur ale Republicii Moldova” – aşa numea premierul de atunci, Vasile Tarlev, portul Giurgiuleşti, cu un terminal petrolier deja inaugurat, după un lung şi controversat proiect de construcţie de peste 10 ani, şi altul de marfă şi pasageri în planuri de viitor. Astăzi, fostul premier comunist este om de afaceri, iar din entuziasmul său legat de acele perspective a rămas cam puţin:
„Eu import sucuri prin Odesa, Iliciovs, trecând două vămi ş.a.m.d. Nu prin Giurgiuleşti… De ce? Şi de ce petroliştii nu importă pe acolo produse petroliere, dar continuă să folosească calea feroviară? Pentru că nu este infrastructură. Aş fi mulţumit acum dacă ar exista o autostradă care să lege Giurgiuleştiul de nordul ţării, dacă 40 la sută din importuri s-ar face prin acel port. N-aş fi sincer dacă aş spune că nu s-a obţinut nimic. Juridic, noi am obţinut statut de ţară cu ieşire la mare. Dar oportunităţile nu sunt utilizate pe deplin. Nu mai este o prioritate a guvernului şi asta e o greşeală.”
Actualele autorităţi consideră mult prea exagerate aşteptările din acea vreme legate de doritul statut de ţară maritimă. Ceea ce nu le împiedică însă să exploateze un drept obţinut prin acest statut, cel de a oferi pavilion maritim navelor altor state. Nu în ultimul rând din interes financiar. Vice-ministrul transporturilor, Boris Gherasim:
„Ne-am angajat să oferim aceste servicii şi cred că este un lucru bun. Oferim operativitate şi calitate. Şi câştigăm în schimb mijloace financiare. Numai navele acestea înregistrate şi radiate ulterior ne-au adus un milion de lei. Pentru fiecare navă, tariful e de 80 şi 100 mii lei. Avem vreo 430 de nave înregistrate, ceea ce anual ne aduce 6-7 mln. de lei. Pe cele care ne fac probleme, pur şi simplu nu le mai înregistrăm”.
Ce mai câştigă Republica Moldova?
„Din nimic practic, doar din servicii, statul primeşte bani. În plus, în termeni specializaţi asta înseamnă că avem tonaj maritim şi avem un cuvânt de spus în cadrul organizaţiei Internaţionale Maritime. În afară de asta, avem câştig de imagine”, spune la rândul său şeful direcţiei transport maritim, Igor Zaharia.
Dar ce responsabilitate poartă Republica Moldova pentru vasele ce brăzdează mări şi oceane sub drapel moldovenesc? Iată ce spune Igor Zaharia:
„Responsabilitatea este a operatorului. Tot aşa cum în alte tipuri de transport statul nu duce responsabilitate dacă un cetăţean de rând a transportat un kg. de heroină dintr-un stat în altul.”
Ceea ce s-a întâmplat cu cele 12 nave care s-au dovedit a fi iraniene este calificat drept „o greşeală tehnică” de autorităţile de la Chişinău. Chiar dacă, aşa cum a recunoscut premierul Vlad Filat, nu o verificare, de altfel obligatorie, din partea autorităţilor maritime moldoveneşti, ci reacţia promptă la o sesizare externă a ajutat ţara noastră să evite scandalul internaţional în care ar fi fost acuzată că ajută Iranul să evite embargoul impus din cauza programului său nuclear. Cazul a determinat guvernul să se gândească la înăsprirea condiţiilor de înregistrare a navelor maritime. Mai ales că deja de doi ani Moldova figurează pe o listă neagră a Memorandumului de la Paris – organizaţie ce-şi stabileşte indexul de performanţă a statului-pavilion în baza evaluării siguranţei, atenţiei faţă de mediu şi condiţiilor de muncă de la bordul navelor maritime.
