Vizita de miercuri la Chişinău a cancelarului Germaniei, cu un program extrem de concentrat, pe minute și secunde, aşa cum îi stă bine pragmatismului şi eficienţei germane, este fără îndoială un eveniment politic major pe agenda internaţională a Republicii Moldova. Angela Merkel soseşte pe un fond propagandistic dezlănţuit, atât în presa de la Chişinău, cât şi în mass-media externe, în special cele ruseşti, cu ochii aţintite pe acest stat post-sovietic. Ipotezele privind vizita înaltului oficial de la Berlin, eventualele ei surprize au alimentat imaginaţia comentatorilor şi analiştilor. S-a vorbit, până la saţietate, despre un plan de federalizare, coordonat cu Moscova, pe care dna Merkel îl va pune pe masă conducerii Republicii Moldova, invocându-se o nouă „trădare” a Occidentului în cârdăşie cu Kremlinul.
În contraponderea acestei ipoteze, alt grup de cetăţeni (mai mult nişte entuziaşti ai propriilor idei) au speculat pe tema unirii cu România după model german, idee pe care doamna cancelar ar fi gata să o susţină, reparând o nedreptate istorică: Pactul Ribbentrop-Molotov. Mai ales că Angela Merkel, originară din fosta Germanie de Est, cunoaşte bine avatarurile comunismului de inspiraţie sovietică.
Niciuna dintre aceste teorii nu putea să se confirme, însă agitaţia pe care le-au generat trădează marea derută din societatea moldoveană și lipsa de fermitate a clasei conducătoare, obişnuită să facă politică pe termen scurt, să profite de conjuncturi spre a-şi rezolva interesele personale, nu să servească binele public.
S-ar cuveni să privim vizita Angelei Merkel cu luciditate şi fără inflamări inutile, ca pe expresia unei simpatii şi încurajări pentru cursul pro-european al Moldovei şi, implicit, un sprijin pentru actuala guvernare. Nu e deloc puţin lucru. Implicaţiile acestui eveniment se vor vedea în timp.
Ar trebui să ne intereseze nu „cadoul miraculos” pe care dna Merkel îl va scoate din poşetă, ci mesajul pe care politicienii noştri i-l vor transmite celei mai influente personalităţi politice din Uniunea Europeană. Este indubitabil că Angela Merkel cunoaşte problemele Moldovei şi are la îndemână o expertiză despre istoria mai veche și mai recentă a Basarabiei. Dar va asculta cu atenţie mesajul şi proiectul de dezvoltare al guvernanţilor de la Chișinău. Vor fi capabili oamenii noştri politici să articuleze, de pildă, o viziune clară şi argumentată asupra conflictului transnistrean? Vor şti să arate că Rusia este principalul sponsor al separatismului şi că problema transnistreană este de fapt o mare problemă europeană?
Ne-am aştepta ca oficialii de la Chișinău să promoveze ideea că parcursul european al Moldovei ar trebui decuplat de problema Transnistriei secesioniste: poporul Moldovei îşi are dreptul său la integrare europeană, la o viaţă în libertate şi prosperitate, este nedrept să rămână eternul ostatic al unei puteri străine – Rusia – pe care nu o poate înfrunta.
Vom afla mai târziu, probabil, detalii despre prestaţia autorităţilor moldovene în cadrul acestei întâlniri, care nu trebuie să se rezume doar la discuţii pe marginea conflictului transnistrean sau la repararea grăbită a unor șosele și vopsirea unor garduri, pentru „a da bine” în ochii înaltului oaspete. Vizita cancelarului german demonstrează că Moldova a intrat pe agenda marilor puteri europene. Interesele noastre trebuie urmărite cu consecvenţă şi să aibă continuitate, iar asta depinde de calitatea actului de guvernare pe plan intern. Ameliorarea nivelului de trai în Moldova și întărirea statului de drept este esenţială dacă vrem ca direcţia strategică spre integrarea europeană să nu fie deturnată prin venirea la putere a unor forţe retrograde, anti-occidentale.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.
