În fiecare an, mii de absolventi ai liceelor din Moldova merg sa faca o facultate in alta tara, siguri ca o diploma de studii europene i-ar avantaja la angajare si la proiectarea unei cariere de succes. Lucia Diaconu a intrebat-o pe Anisoara Rusu, studentă de 3 ani la Universitatea Tehnica din Dresda, Germania, cum e sa fii student intr-o tara straina si cu ce diferente de sistem in primul rind ar trebui sa se obisnuiasca.
Europa Liberă: Ce te-a determinat pe tine personal să mergi la studii peste hotare?
Anişoara Rusu: „Un moment a fost în 2008 cînd am cîştigat un concurs de la Ambasada Germaniei şi am fost o lună în Germania, am stat într-o familie gazdă, am vizitat mai multe oraşe şi chiar m-a impresionat.
Un alt motiv a fost că am fost cam dezamăgită de bacalaureatul de aici şi m-am gîndit că poate e mai bine să merg în Germania. O diplomă de licenţă de la ei îţi oferă mai multe posibilităţi, pentru că este recunoscută în toată Europa, în toată lumea.”
Europa Liberă: Te-a dezamăgit bac-ul în ce privinţă?
Anişoara Rusu: „Nu mi-a plăcut cum a decurs, cum s-au dat rezultatele, că ne-au dat baremul. Spre exemplu, dacă aveţi 68 de puncte aveţi nota nouă, dacă aveţi 70 – aveţi 10. Şi nu ştiam dacă să scriu contestaţie, merită sau nu merită.”
Europa Liberă: Ce diferenţe vezi tu între felul cum se învaţă în Germania şi în R. Moldova?
Anişoara Rusu: „În R. Moldova e mai mult ca la şcoală. Ai un profesor care are grijă de tine, îţi spune să-şi faci temele pentru acasă, te ceartă un pic dacă nu prea ai reuşit la examene, are contact cu părinţii, din cîte ştiu eu. În R. Moldova ai şi examene mai multe în timpul semestrului şi asta-i mai bine pentru că permanent înveţi.
La germani nu ai treabă cu profesorul. Stăteam în primul semestru la un curs cu vreo 600 de studenţi şi un singur professor care vorbea pe scenă la un microfon, că ziceam că-i ca la concert.”
Europa Liberă: Cine reuşeşte să aibă rezultate bune?
Anişoara Rusu: „Reuşeşte doar acel care şi-a pus ţelul şi care se ţine de el şi dă dovadă de perseverenţă. Sînt şi studenţi din ăştia care muncesc doar ca să ia examenul, dar sistemul lor de învăţămînt e aşa că tu chiar trebuie să depui efort ca să ajungi undeva şi pînă la sfîrşit ajung să ia o diplomă cei care într-adevăr şi-au dorit-o, care au depus un efort ca să obţină o notă bună cu care ar reuşi să ajungă undeva.
Nu reuşeşte să ia o diplomă cel care a fost impus de părinţi. Şi nu e ca aici să-şi zică profesorul că, uite, tu eşti bun, că ai muncit. Nu, nu există aşa ceva. Profesorul nu ne cunoaşte. Şi examenele noastre nu sînt verificate de profesor, ci de studenţii de la cursurile mai mari.”
Europa Liberă: Faptul ăsta că eşti lăsat pe cont propriu este demotivant pentru un tînăr care s-a obişnuit în Moldova cu un cu totul altfel de sistem sau dimpotrivă?
Anişoara Rusu: „Iniţial este demotivant. Să fiu sinceră, cînd mergi la vîrsta de 18-19 ani acolo nici nu eşti foarte matur ca să-ţi dai seama ce vrei în viaţă. Şi iniţial e greu şi o iei aşa, mai lejer, şi ai şi rezultate un pic mai joase. Dar după aia aş zice că e foarte bine că te lasă aşa, că în viaţă nu întîlneşti persoane care să-ţi zică domnule sau doamnă e bine să faci asta dacă vrei să ajungi prim-ministru, sau preşedinte, sau un specialist foarte bun într-un domeniu. Deci, eu zic că pînă la urmă e bine aşa.”
Europa Liberă: După ce ai învăţat 3 ani în Germania, ai fost departe de casă, de oamenii apropiaţi, de prietenii pe care i-ai avut din copilărie, acuma ai lua aceeaşi decizie - să înveţi peste hotare?
Anişoara Rusu: „Mi-aţi zis o întrebare cam complicată. Nu ştiu dacă aş rămîne în R. Moldova. M-aş duce sau la Bucureşti, sau aş merge în Germania. Mi-e greu să vă dau un răspuns: sînt plusuri, dar sînt şi minusuri.”
Europa Liberă: Există ceva pentru ce n-ai fi plecat la studii în Germania, ceva cu care nu te-ai putut obişnui în aceşti ani de studii?
Anişoara Rusu: „Da, pot să zic. Asta ţine de cultura lor. E o diferenţă culturală. Îmi place la Chişinău pentru că oraşul e viu, pentru că lumea iese pe bulevardele noastre, se plimbă, te sună… Şi chiar dacă stai trist în casă poţi să mergi pînă în centru şi vezi atîta lume care merge, discută. Păi la ei nu e contactul ăsta între oameni. Ei stau în casă sau merg în baruri şi astea-s mai mult (întîlniri) formale. Nu există apropierea asta între prieteni. Nu poţi să mergi la el să-i zici că ai o problemă. Sau el nu vine la tine. Eşti pe cont propriu.”
