De ce continuă moldovenii să ia calea pribegiei?

Trei sute cincizeci şi şapte de mii de persoane au fost declarate plecate din Moldova în alte ţări la muncă sau în căutarea unui loc de lucru, în trimestrul II al acestui an, potrivit Biroului Naţional de Statistică. Numărul moldovenilor plecaţi peste hotare a crescut cu 35.000 faţă de perioada respectivă a anului precedent.

Aşadar, dacă e să credem Biroul Naţional de Statistică, numărul persoanelor plecate la muncă peste hotare este în continuă creştere. Banca Mondială şi reprezentaţi ai autorităţilor au făcut referinţă anterior la un număr de 700.000 de moldoveni care lucrează în străinătate. Europa Liberă a căutat să afle de ce continuă moldovenii să ia calea pribegiei.

*

„Aş pleca, că la noi nu prea sunt oferte pentru oameni tineri.”

„Majoritatea tinerilor cred că nu se întorc.”

„Este foarte dificil la moment să rămâi şi să faci faţă lucrurilor, Pentru că primeşti salariul dimineaţa şi spre seară l-ai împărţit şi pe urmă te gândeşti de unde să mai iei un ban, ca să te alimentezi, să îmbraci copiii, să-i hrăneşti şi să-i mai şi înveţi, să le dai carte...”

„Dacă ai copil, ai familie. Este important să fii alături, chiar dacă câştigi mai puţin. Cunosc cazuri în care au împrumutat mii de euro şi acuma nu pot să întoarcă banii, se judecă. Este problematic. Persoanele, care pleacă, ar trebui să fie sigure şi pentru asta trebuie informate.”

„Ar fi o soluţie ca noi să avem aici nişte fabrici, uzine, să avem locuri de lucru şi lumea să facă bani aici.”

„Copiii au plecat în anii destul de grei, în anii ’90. Au rămas acolo, s-au stabilit foarte bine. Feciorul meu, de pildă, anul acesta a fost în Moldova şi cică: „Aş fi vrut să rămân în Moldova, mama”... Nu a putut să se decidă, să se întoarcă totuşi...”

*
Moldovenii stabiliţi peste hotare trimit bani acasă, aduc experienţe şi tehnologii noi. Dar există şi partea tristă a fenomenului. Unii dintre ei ar prefera să rămână acolo unde şi-au găsit o a doua casă. Cu Valeriu Ticu, care, de mai mulţi ani, s-a stabilit cu traiul în Portugalia, am discutat, aflându-se în concediu aici, la baştină.

Valeriu Ticu: „Primul lucru care l-am făcut – din prima zi – am mers la Nisporeni s-o văd pe mama.”

Europa Liberă: Baştina cum aţi găsit-o?

Valeriu Ticu: „Tot aşa cum am lăsat-o. Din păcate, nu se face prea mult. Ceva reparaţii la drumuri, în rest, oameni chinuiţi de soartă, de sărăcie”.

Europa Liberă: Ce înseamnă oameni chinuiţi?

Valeriu Ticu: „Le lipseşte acest cuvânt – speranţă. Şi lucrul acesta m-a întristat. Se vorbeşte mult, dar fapte – foarte puţine. Ca să ai, trebuie să dai. Şi ei sunt la fel alegători ca şi ceilalţi din oraş, dar au mult mai puţine posibilităţi de a fi fericiţi.”

Europa Liberă: E o diferenţă între felul de a te simţi fericit în Portugalia şi a gusta din bucuriile vieţii aici, în Republica Moldova?

Valeriu Ticu: „Este o diferenţă cosmică. Nu te deranjează faptul că mâine dimineaţa te trezeşti şi nu ai ce să mai pui pe masă copiilor. Lucrul acesta a dispărut. Şi omul, când se trezeşte, are zâmbet pe faţă, merge la serviciu, ştie că are salariu, la sfârşit de lună.”

Europa Liberă: Acolo, în Portugalia?

Valeriu Ticu: „ Acolo, în Portugalia”

Europa Liberă: Şi aici credeţi că chiar sunt cazuri când nu au ce pune pe masă oamenii?

Valeriu Ticu: „ Desigur. Oamenii trăiesc în nişte condiţii anormale. Eu stau la Chişinău, casă pe pământ. Şi vă daţi seama, secolul XXI, în plină capitală să nu ai canalizare este o ruşine.”

Europa Liberă: Ştiu că nici dumneavoastră nu v-a fost uşor, dar aţi avut voinţă şi curaj ca să treceţi peste anumite obstacole şi să vă creaţi cu propriile mâini, cu propria minte, un trai decent.

Valeriu Ticu: „ Am uitat de toate ambiţiile şi capriciile. Şi am pus mintea în mişcare, mâinile la treabă şi am început să fac cu atâta dăruire de sine, fiindcă am simţit că această ţară, Portugalia, are nişte oameni extraordinari care şi-au deschis porţile şi mi-au dat voie să activez. Mi
s-au deschis aripile şi desigur m-am dedicat întru totul. Am încercat să lucrez şi eu ca şi ei, să nu amăgesc pe cineva, dar să lucrez cinstit, să plătesc impozitele din tot ce primesc, să nu ocolesc legea şi atunci dorm liniştit. Aici acasă, când vii, vezi că nu funcţionează legea şi iată asta te sperie, lucrul acesta”.

Europa Liberă: Dar cum înţelegeţi dumneavoastră că mecanismul legii nu funcţionează?

Valeriu Ticu: „ Când vezi cum se circulă pe străzile oraşului, ți se ridică părul în cap. Nu ştii cum să mergi şi să nu dai peste cineva, dar mai straşnic e că vin ei peste tine. Nu sunt bine semnalizate străzile. Nu sunt multe lucruri şi-ţi dai seama că nu funcţionează. Păi, dacă merg
la roşu, merg în stânga, în dreapta, parchează unde nu li se permite şi poliţia trece şi-i vede... centurile nu sunt puse. Practic, când te uiţi, nu este maşină, şofer să nu stea cu telefonul la ureche. Şi atunci cum funcţionează legea? Şi lumea, din păcate, de asta şi spune că legea nu funcţionează, fiindcă cine are bani se simte tare şi mare în această ţară”.

Europa Liberă: Aveţi copii mari.

Valeriu Ticu: „ Da, am doi flăcăi, Gheorghiţă şi Mihai.”

Europa Liberă: Ei îşi văd viitorul alături de părinţi lor, în Moldova sau în afara hotarelor ţării, acolo departe?

Valeriu Ticu: „Desigur că în afară. Toţi suntem cetăţeni portughezi. Avem actele în ordine. Şi cel mai mare a terminat ingineria mecanică. Acuma face masteratul încă doi ani. Cel mai mic anul acesta a intrat la facultatea de arhitectură şi au terminat şcoala şi unul, şi altul, înainte de facultate, foarte bine şi nu am dat niciun bănuţ. Parcă trăieşti în altă lume. Şi nimeni nici nu cere, nu este în sânge lucrul acesta acolo.”

Europa Liberă: De ce nu vă veţi viitorul aici, acasă în Moldova?

Valeriu Ticu: „Eu, când am plecat din Republica Moldova, am avut mari dificultăţi, pentru a-mi face echivalenţa la diploma mea şi nu am avut posibilitate să lucrez pe specialitate. Copiii mei cu această diplomă le permite să lucreze în toată Europa. Şi desigur sunt tineri. În discuţiile noastre, am înţeles că ei o să meargă mult
mai departe: Satele Unite, Franţa, Italia Germania, Norvegia... unde ei se văd că se vor realiza. Băiatul meu mai mic, care merge la arhitectură, mi-a spus: „Poate într-o bună zi mă întorc şi acasă, dar vreau să capăt experienţă în Europa. De ce? Că acolo sunt proiecte.”

Europa Liberă: Păi să vină aici în Moldova şi să facă proiecte, pentru că în baza acestor proiecte s-ar dezvolta statul.

Valeriu Ticu: „Păi da, dar uite ei ce-mi spun, zice: „Tăticu, aici dacă vii cu o idee, ceva sau înaintezi un proiect, numaidecât apare al treilea, care întreabă: „Dar ce am eu de aici?” Şi uite, trece acel care are ceva... Dar ei acolo, peste hotare, nu sunt învăţaţi aşa.”

Europa Liberă: Aveţi casă acolo, la Lisabona, dar aveţi casă şi aici, în Republica Moldova şi nu renunţaţi la ea.

Valeriu Ticu: „Nu, Doamne fereşte. Încă reconstruim casa, fiindcă, vă daţi seama, cu un salariu nu poţi să faci multe. Eu mă uit cum în jurul meu cresc castele ca ciupercile după apă şi te înspăimântă lucrul acesta”.

Europa Liberă: Cei care au ridicat castele alături de casa dumneavoastră nu au mers la munci la negru în Portugalia sau în altă ţară.

Valeriu Ticu: „Nu, nu, bănuiesc că nu. Bănuiesc că aceştia au lucrat pe alte căi. Poate sunt oameni, care au şi afaceri cinstite. Nu poţi să-i pui pe toţi pe acelaşi cântar.”

Europa Liberă: E mare diaspora în Portugalia?

Valeriu Ticu: „Da, suntem 15 mii şi jumătate…”

Europa Liberă: De moldoveni?

Valeriu Ticu: „De moldoveni deja legalizaţi.”

Europa Liberă: Dornici de a reveni în Moldova?

Valeriu Ticu: „Cred că mai mulţi, în cele din urmă, o să se întoarcă acasă. Sunt şi care şi-au impus aceasta, ca să uite pe mult timp, pe o durată mai lungă de Moldova.”

Europa Liberă: Aveţi o şedere de aproape 10 ani în Portugalia?

Valeriu Ticu: „12 ani.”

Europa Liberă: Mai staţi 12?

Valeriu Ticu: „Nu ştiu. Aş vrea să revin acasă, sunt flămând de tot ce este pe meleagurile noastre, dar o să vedem. Cresc copiii, trebuie să fim alături de ei. Dacă o să-mi aducă şi nepoţi îi, iau de mânuţă şi vin acasă, mă duc la Nisporeni, alături de mama, dacă o să fie încă în viaţă. Mi-aş dori foarte mult să-şi vadă şi ea strănepoţii, fiindcă am un vis să mă întorc acasă. Soţia zice... vrea să aibă o vacă, să dea lapte. Eu să desenez, să scriu versuri şi să fim amândoi alături, să ne petrecem vârsta cea mai frumoasă, vârsta a treia, care este o vârstă romantică...”

*

În satul Iurceni, se construieşte continuu. An de an se mai adaugă ceva la casă, se mai schimbă acoperişul vechi de ani buni cu unul mai la modă, se mai plantează o livadă şi asta pe banii gastarbaiterilor. Despre cei plecaţi din comunitate am discutat cu consilierul local Ion Teleman.

Ion Teleman: „Au plecat şi pe la Iurceni, mulţi din ei au plecat pentru a-şi ridica bunăstarea. Adică au elevi, studenţi, au de construit o casă.”

Europa Liberă: Dar cine sunt persoanele care au plecat de la Iurceni la muncă peste hotare?

Ion Teleman: „Au împrumutat şi au plecat în Italia, în Rusia, în Germania, Franţa. N-aş putea să spun că o anumită pătură. Au plecat şi din intelectuali, profesori, şi din oameni mai de rând. Vă spun că motivul este şi economic, dar şi lăcomia asta oarbă de a face mulţi bani, care pe urmă nu e în stare să-i gestionezi, lăcomia aceasta îl orbeşte pe om, pe oamenii aceştia care, în goana după foarte mulţi bani, ei până la urmă ajung la nimic... Pentru că şi un milion să ai dacă... nu ştii să-i gestionezi, n-o să ai mare folos din ei.”

Europa Liberă: Se pot face bani la ţară?

Ion Teleman: „Se pot, dar foarte greu. Pentru că a începe o afacere, de exemplu, în agricultură este nevoie de investiţii. Guvernul acordă nişte subvenţii, dar ele totuna-s condiţionate. În agricultură, ca de altfel ca şi în alte afaceri, omul trebuie să dispună de o anumită sumă de bani, cu care să înceapă şi neavând-o spuneam cum fac: ei pleacă peste hotare, fac nişte bani şi se întorc înapoi, şi investesc, dar o parte nu mai vin. Pe aceştia nu-i înţeleg eu. Ruperea totală de locurile unde au crescut este un pas cu efect foarte negativ asupra generaţiilor, care au să vină...”

Europa Liberă: Care e soarta copiilor din familiile unde mama sau tata au plecat peste hotare?

Ion Teleman: „Soarta copiilor este dramatică, fiindcă părinţii nu conştientizează rolul lor. Nu înţeleg şi nu aprob să laşi copiii pe bunei, care este o altă generaţie cu o altă mentalitate.”

Europa Liberă: Şi apare conflictul între generaţii?

Ion Teleman: „Apare conflictul cu buneii, plus că şi financiar.”

Europa Liberă: Păi dar părinţii de peste hotare trimit bani...

Ion Teleman: „Păi trimit, dar totuşi nu întotdeauna...”

Europa Liberă: Unii copii sunt prea răsfăţaţi. Pricep copiii să gestioneze banul pe care l-a trimis mama sau tata de peste hotare?

Ion Teleman: „ Nu... N-au de unde… De la distanţă prin telefon sau prin internet nu se face educaţie.”

Europa Liberă: Vorbim de mentalitatea moldoveanului. El merge peste hotare, câştigă bani. Vine şi îşi ridică casă cu un etaj, cu două, cu trei. Îşi face gard de mii, de zeci de mii de lei. Îşi cumpără cea mai luxoasă maşină şi mai puţin ar vrea să iniţieze afaceri, să contribuie şi la prosperitatea localităţii. De ce?

Ion Teleman: „Din lipsă de cultură. Omul, dacă creşte material foarte repede, psihologia lui nu se schimbă. Dar i-ar sta bine să... într-adevăr să investească şi să se înveţe...”

Europa Liberă: Dar la ce ajută casă cu trei nivele, avere multă în gospodărie?

Ion Teleman: „Cred că este o asigurare a banilor acumulaţi. El şi-i investeşte în casa ceea, care, în caz de rămâne acolo, o va vinde cu o sumă şi mai mare.”

Europa Liberă: Banul face ban.

Ion Teleman: „Face ban, dar el se teme să investească, poate să piardă tot. Banii trebuie să-i poţi gestiona foarte efectiv. Regimul comunist a distrus omul şi, sub acest aspect, ca om de afaceri. El nu l-a învăţat să gestioneze. Exemplul a fost că, dacă am un leu, mă duc să-l beu... Acum creşte o generaţie, care începe a înţelege ce au de făcut cu banii. Dar sunt şi o parte, cum spuneaţi că investeşte în garduri, în case şi nu în afaceri, cu părere de rău...”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi că acolo, peste hotare, muncesc, respectă regulile ţării, unde au ajuns să facă bani şi, revenind acasă, revin şi la mentalitatea de altă dată...

Ion Teleman: „Nu chiar toţi. Sunt o parte din foştii mei elevi care, când vin, îi studiez de-a fir a păr şi văd că au un comportament mai civilizat, mai cult. Sunt şi o parte care nu s-au schimbat. Deci aici aruncă ţigara, se înjură, pe când acolo respectă din frică de a pierde lucrul…”

Europa Liberă: Din frică sau din respect?

Ion Teleman: „Nu, din frică de a nu pierde locul de
muncă, de a nu pierde acel venit. Dar, dacă ai o educaţie, o cultură de aici, respectiv şi acolo o ai. Cultura nu se pierde cu mutarea în altă ţară. Dar, dacă n-o ai, acolo te forţezi, iar aici te întorci la cine ai fost...”

Europa Liberă: Spiritul gospodăresc la moldoveni a murit?

Ion Teleman: „N-a murit definitiv, dar a fost distrus de regimul comunist.”

Europa Liberă: Are satul viitor?

Ion Teleman: „Are viitor. Avem şosele, apeduct, vom avea în următorul an şi canalizare pentru întreaga localitate.”

Europa Liberă: Şi cei plecaţi vor reveni în sat?

Ion Teleman: „Vor reveni, pentru că eu îs actualul consilier, dar şi fostul profesor. Îi îndemn, nu uit ce am de făcut: să mi-i aduc acasă pe foştii mei elevi să investească aici, la Iurceni. Vreau să-mi ridic localitatea Iurceni ca o localitate europeană.”

*
Deputatul Mihai Godea, preşedintele Partidului Acţiunea Democratică, a înaintat acum 3 luni Parlamentului un proiect de lege cu privire la crearea Ministerului Relaţiilor cu Diaspora şi Reintegrării Migranţilor. Aşa cum spune parlamentarul, deşi de problemele migranţilor moldoveni se ocupă concomitent mai multe instituţii centrale, nu există o autoritate responsabilă care să administreze acest proces.

Mihai Godea: „Am spus şi colegilor de la Guvern să vină Guvernul cu un proiect de lege privind crearea Ministerului Diasporei şi vom accepta ca el să meargă ca bază. Deci este nevoie de protecţie socială, este nevoie de protecţia juridică a acestor oameni. În unele ţări s-a avansat, Guvernul a semnat unele acorduri de protecţie socială a cetăţenilor moldoveni.”

Europa Liberă: Acorduri bilaterale dintre Republica Moldova şi ţara de reşedinţă?

Mihai Godea: „Acorduri bilaterale. Altfel nu se poate. Altfel nu se poate. S-a reuşit cu Portugalia, dar foarte greu merge lucrul cu Italia, unde avem practic cea mai mare comunitate de moldoveni. Dar iarăşi, dacă ar exista o entitate distinctă în cadrul Guvernului, care îşi asumă problematica respectivă, s-ar avansa mult mai uşor.”

Europa Liberă: De ce nu vin moldoveni aflaţi la muncă peste hotare acasă?

Mihai Godea: „La ce să vină? La sărăcie şi la dispreţul…”

Europa Liberă: Să ajute Moldova să scape de sărăcie, să o aducă în rândul statelor civilizate…


Mihai Godea: „În 2009, când s-a produs aşa-zisa schimbare la Chişinău, nu s-a reuşit orientarea
remitenţelor în sectorul real, în afacerile mici şi mijlocii. De ce? Pentru că climatul investiţional este unul defectuos. Corupţia a atins cote insuportabile, în plus libera iniţiativă economică rămâne în continuare de domeniul obiectivului.”

Europa Liberă: Cât de mult ar avea de câştigat Moldova, dacă mintea şi braţele lor de muncă ar fi folosite?..

Mihai Godea: „Foarte mult, foarte mult, pentru că ceea ce se întâmplă cu remitenţele... Ele vin ca o necesitate pentru familiile şi copiii rămaşi aici, în Republica Moldova, şi sigur că este absolut normal ca oamenii să aibă
responsabilitate pentru cei care i-au lăsat acasă. Dar ei încurajează în continuare o economie bazată pe consum şi spunea ministrul Lazăr – şi sunt de acord într-un fel cu dânsul – că există situaţii şi Moldova a trecut prin asta... creşterea economică fără dezvoltare economică şi atunci unde e durabilitatea? Care sunt rezultatele în timp şi impactul? Diaspora înţelege exact ce se întâmplă în Republica Moldova şi, dacă cineva mai mizează pe votul covârşitor, este momentul să nu-şi facă iluzii...”

*
În Italia urmează să se desfăşoare legalizarea muncitorilor străini. Începând cu ziua de azi, angajatorii vor putea să aplice pentru legalizarea lucrătorilor lor. Solicitările vor fi făcute în termen de o lună, adică până la15 octombrie. Despre aceasta ne-a vorbit Olga Coptu, directorul publicaţiei „Gazeta Basarabiei”, ce apare în Italia.

Olga Coptu: „Începând cu 15 septembrie, moldovenii din Italia, şi până în data de 15 octombrie, au dreptul şi ar putea să-şi legalizeze şederea, în cazul în care au un angajator, care vrea şi doreşte să o facă. Angajatorul trebuie să îndeplinească anumite criterii şi cerinţe impuse de către Serviciul Emigrării. Acestea ar fi în primul rând un venit minim anual care a fost depus în declaraţia pe venituri de 30.000 de euro, care coboară la 20.000 de euro pentru cei care angajează în sectorul de munci casnice. Există şi aici o paranteză. În cazul în care bătrânul sau bătrâna nu are venitul acesta de 20.000 de euro, el poate fi suplinit cu venitul unei rude şi atunci el creşte până la 27.000 de euro pentru ambii, deci împreună o să facă 27.0000 de euro. Angajează muncitorul care s-a aflat până acuma la ei în dependenţă ilegal, depune o cerere la Serviciu sau o trimite on-line şi angajatorul trebuie să-şi introducă prin internet datele personale, datele angajatului, să achite o taxă, începând cu 7 septembrie şi până în data de 7 octombrie, este o taxă de 1.000 de euro pentru angajat, este o taxă în favoarea statului italian. Emigrantul ar trebui să demonstreze că s-a aflat în Italia până la 31 decembrie 2011.”

Europa Liberă: Câţi moldoveni de fapt muncesc astăzi în Italia?

Olga Coptu: „Moldoveni cu şedere legală şi cu cetăţenia Republicii Moldova oficial – 150.000 de moldoveni.”

Europa Liberă: Câţi ar fi fără permis de şedere?

Olga Coptu: „Nu poate nimeni să spună aşa cifră, dar oricum sunt câteva mii…”

Europa Liberă: Cine ar trebui să contabilizeze acest lucru?

Olga Coptu: „Dar nici statul italian nu poate să-i contabilizeze, pentru că dacă ei sunt…”

Europa Liberă: În afara legii.

Olga Coptu: „În afara legii. Deci ei ori au intrat clandestin în ţară, ori au fost legal şi au rămas ilegal, ori au primit această foaie şi nu au plecat din ţară. Statul italian nu-i are acuma la evidenţă. De exemplu, pentru 2012 ei au cifra de 211 moldoveni, care se află ilegal pe teritoriul Italiei.”

Europa Liberă: Mai vin moldoveni, fluxul acesta de emigrare continuă către Italia?

Olga Coptu: „Moldovenii emigrează în Italia, doar diferenţa este că emigrează legal. Chiar acum am avut un interviu cu ambasadorul Italiei şi au spus că ei perfectează foarte multe vize în baza actelor de reîntregire a familiei.”

Europa Liberă: Ce s-a întâmplat mai departe, după ce aţi purtat acest dialog cu autorităţile de la Chişinău referitor la crearea unei structuri guvernamentale pentru diasporă?

Olga Coptu: „De fapt nu s-a întâmplat nimic, suntem în aşteptare. Pentru că ei au spus ca va continua acest dialog şi noi aşteptăm să fie creată structura despre care s-a vorbit, ca ulterior să vedem care vor fi modalităţile şi prin ce metode va aplica guvernarea hotărârea de guvern.”

Europa Liberă: Voi de ce insistaţi să existe o instituţie statală răspunzătoare de diasporă?

Olga Coptu: „Pentru că sunt prea multe instituţii şi prea multe funcţii la Chişinău, dar nu-i nimeni responsabil. Ar fi cazul ca să fie unul, care să fie responsabil de tot.”

Europa Liberă: Credeţi că astfel statul rezolvă problemele voastre?

Olga Coptu: „Cel puţin, se urmăreşte acest scop, dar, până la urmă, în Republica Moldova lucrurile merg un pic invers decât se crede sau decât se vrea... Temerile noastre ar fi că în această structură iarăşi... oameni puşi în funcţie prin cunoscuţi şi nu prin metoda de meritocraţie şi atunci aceşti oameni, nefiind competenţi, nu vor aduce la niciun folos…”

Europa Liberă: Voi aţi vrea să vă reprezinte cineva din diasporă?

Olga Coptu: „S-ar putea. Probabil că un funcţionar în această instituţie ar fi cazul să fie sau, cel puţin, ar trebui să colaboreze foarte mult şi foarte strâns cu cei din diasporă, pentru că, până la urmă, aceştia din diasporă cunosc mai bine realitatea de acolo, deşi dacă cineva doreşte şi ar fi la Chişinău să vie să fie angajat să dea un contribut la structura dată, eu nu cred ca ar fi nefavorabil.”