Topul recent al unei companii de evaluare străine arată că în Moldova 75 de oameni foarte bogaţi au o avere estimată la 8 miliarde de dolari! Ţara noastră are chiar mai mulţi milionari decît alte cîteva state europene. Şi faptul ăsta e dintr-un anume punct de vedere îmbucurător, încurajator, lăudabil. Pentru că – nu-i aşa? – o ţară are nevoie de oameni prosperi, ba chiar minunat ar fi cît mai multă lume să huzurească. Iar gîndul că şi în cea mai săracă ţară din Europa poţi să acumulezi avere e de-a dreptul însufleţitor. Se poate deci! Nu e imposibil!
Aşadar, e un motiv acesta să fim bucuroşi, indiscutabil. Mai rău e altceva. E limpede că nu pot toţi cetăţenii unui stat să fie milionari sau miliardari. Asta nu se întîmplă nici în Vestul prosper. Dar nici să existe o prăpastie atît de uriaşă între pătura bogaţilor şi restul populaţiei ca la noi parcă nu e normal.
În mod normal, te-ai aştepta ca milionarii sus-pomeniţi să se profileze pe fundalul unei clase de mijloc viguroase, cu venituri mulţumitoare. Dar clasa asta de mijloc abia se coagulează şi se întrezăreşte. Iar procentul oamenilor foarte săraci şi disperaţi e de-a dreptul dezolant. Avem aici concetăţeni care nu au bani să-şi plătească facturile, să se ducă o dată în deceniu la mare, ba chiar nici să pună-n gură o bucată de carne.
Nu ştim cine sînt aceşti moldoveni hiperbogaţi, dar ar fi curios să-i cunoaştem ca să vedem cum anume şi-au clădit ei prosperitatea. E limpede că ei sînt nişte oameni-de-curînd-îmbogăţiţi, care au reuşit în 15-20 de ani să facă ceea ce în Occident alţii reuşesc doar cu efortul susţinut al cîtorva generaţii. Cu atît mai preţioasă ar putea fi experienţa lor pentru guvernanţii autohtoni care nu reuşesc mare lucru în domeniul economic.
Ar fi curios să vedem dacă milionarii autohtoni şi-au clădit prosperitatea cu ajutorul politicului sau în afara lui. Asta pentru că în mase există demult convingerea că aici nu poţi deveni bogat fără acoperire politică. Sau poate unii dintre milionari se regăsesc şi în structurile puterii? Dacă e aşa, ar fu curios să vedem dacă succesele lor în plan profesional sînt la fel de eclatante ca şi acelea personale.
Aşa sau altfel, avem iată un top în care stăm nici prea bine, dar nici prea rău. Există compatrioţi de-ai noştri care şi-au văzut deja visul cu ochii. Şi aste ne face şi pe noi, cei cu venituri mult mai modeste, să visăm. Şi să ne suflecăm mînecile, fireşte...
