Vreau să le mulţumesc din suflet şoferilor şi proprietarilor de microbuze pentru greva lor de ieri. Graţie faptului că microbuzul nu mai venea, am urcat într-un troleibuz nou şi m-am simţit mult mai confortabil decît în aşa-numitele rutiere.
Fireşte, a fost şi în troleu multă lume din cauza grevei, dar, vă asigur, e mult mai plăcut să călătoreşti într-un troleibuz plin cu oameni decît într-un maxi-taxi arhiplin. Cel puţin, nu eşti obligat să te lipeşti cu spinarea de tavan, nu eşti împins cu coatele, nu inhalezi praful înecăcios al „rutierelor”, nu auzi bodogănitul şoferului nemulţumit, dar şi mai sigur te simţi.
Şi nu e doar părerea mea aceea că ieri a fost mai bine decît în zilele precedente. Iată, bunăoară, un blogger activ, Vitalie Eşanu, observă că ieri „și oamenii au fost mai oameni, au aşteptat cuminciori în stații, nu la orice colț să prindă vreun maxi-taxi”. Şi presupun că împuţinarea maxi-taxi-urilor a fost o mare sărbătoare şi pentru posesorii de maşini care au putut circula mai în voie pe străzi. Aşadar, a fost o zi frumoasă şi mă gîndesc cu nelinişte la faptul că greva maxi-taxi-urilor ar putea să înceteze.
Păi, ce vom face după asta? Tot în microbuzele astea strîmte şi vechi vom călători?
Mărturisesc că m-am săturat de problema asta cu maxi-taxi-uri ca de mere pădureţe. Şi asta chiar dacă nu am automobil. Mi se pare că demult a sosit timpul să se renunţe la acest mijloc de transport în comun anacronic. Şi, de fapt, cerînd acum majorarea preţului călătoriei, patronii de rute îşi apropie ei înşişi sfîrşitul. El va începe chiar în ziua în care călătoria va costa 5 lei şi cînd mai mulţi orăşeni vor abandona pentru totdeauna microbuzele.
