Contractul semnat de Moldovagaz şi Gazprom pe cinci ani a expirat la 31 decembrie 2011, iar un nou contract încă nu a fost semnat, din cauza divergenţilor între Moscova şi Chişinău privind preţul şi condiţiile de livrare a gazului. Negocierile continuă. Până când? Valentina Ursu a stat de vorbă cu fostul ministru de finanțe, și fost ambasador al Moldovei în Statele Unite Mihai Manole.
Europa Liberă: Domnule Manole, aceste negocieri dintre Guvernul Republicii Moldova şi Gazprom la ce trebuie să ducă?
Mihai Manole: „La o claritate în mărimea preţului de livrare a gazelor naturale, pentru că a doua parte deja este o chestiune internă cu formarea preţului final de livrare a gazelor naturale către consumatori.”
Europa Liberă: De ce atât de greu se negociază cu Gazpromul un acord? Iată, în decembrie, va fi un an de zile de când Republica Moldova importă gaze ruseşti în baza acordului vechi...
Mihai Manole: „Cred că în decembrie, când a expirat, noi deja trebuia să avem un acord nou. Dar, cu părere de rău, nu-l avem. Au fost un şir de comentarii din partea oficialităţilor că totul va fi normal cu preţul, dar vedem că este [o] problemă. Pentru că ceea ce ţine de resursele energetice, noi totul importăm. Şi pentru noi este o chestiune foarte serioasă, pentru că ar trebui să vorbim şi de o securitate energetică a ţării. Noi am avut istoric şi un pachet de documente, legi aprobate care ţineau de securitatea energetică a ţării. Dar s-a terminat numai cu venirea pe piaţă a companiei Union Fenosa, Union Fenosa Gas. Şi apoi a fost chiar abrogat acest pachet de documente. Deci, noi încercăm să dovedim prin comportamentul nostru că nu ne costă nimic. Ne costă foarte scump aceasta.”
Europa Liberă: Auzim declaraţii de la guvernanţi că se mai negociază şi o eventuală diminuare a tarifului la gaze naturale. Adică ar putea Chişinăul să obţină o reducere cu 30% la tariful de 400 de dolari mia de metri cubi, aşa cum zic şi cei de la Moscova?
Mihai Manole: „Ca o variantă posibilă. Dar sunt un şir de lucruri de care nu putem uita. Noi suntem parte a Pactului Energetic din Europa. Deci, avem acolo angajamente asumate. Pe de altă parte, depinde cum va fi preţul final la achiziţie. Pentru că, dacă ne uităm [la] istoricul cu Ucraina, la o perioadă a negocierilor au obţinut o diminuare. Dar s-au întâmplat nişte lucruri care apoi au creat probleme. Ucraina mai dispune şi de resursele de gaze...”
Europa Liberă: Interne.
Mihai Manole: „Interne. Deci poate influenţa în direcţia diminuării tarifului de la import. Noi nu avem aşa posibilitate. Pe de altă parte, avem angajamente prevăzute de aceste acorduri semnate cu Uniunea Europeană. De aceea aici trebuie Guvernul foarte, foarte serios, ceea ce s-a expus până în 2020 de extins implementarea, cred că pentru a analiza totuşi... de a avea varianta concretă de implementare.”
Europa Liberă: Poate fi catalogat ca o cedare din partea premierului Filat acest anunţ făcut că Moldova va amâna aderarea Republicii Moldova la Pachetul Energetic European, cu 4 ani, până în 2020?
Mihai Manole: „Eu cred că [Guvernul] ar reieşi din situaţia reală. N-aş putea numi-o ca cedare, deoarece nu avem încă rezultatele negocierilor. Când o să avem preţul deja final de livrare, vom putea spune ce a fost: o cedare sau a fost o amânare, cred că mai corect ar fi.”
Europa Liberă: Pe ce aspecte ar trebui să insiste negociatorii de la Chişinău cu Gazpromul?
Mihai Manole: „În centrul problemei stă formula aceasta de calcul. Mai mult am citit critici la adresa acestei formule de livrare a gazelor naturale. Echipa care negociază ar trebui să aducă argumente. În primul rând, trebuie să vedem varianta care conţine această formulă, cât de corectă este formula aceasta, care sunt variantele aplicate şi în alte regiuni. Pentru că eu înţeleg că, prin această formulă de calcul a preţului de livrare, în dependenţă de factori, Gazpromul şi-a stabilit o politică de vânzări. Dar, iarăşi, aici noi vorbim de un acord care se negociază. Şi trebuie să găsim [soluţii], excluzând clar că factorul politic, în pofida faptului că noi îl excludem, dar este foarte complicat. Trăind într-o economie de piaţă – încercăm adică – suntem legaţi de un singur furnizor de gaze naturale.”
Europa Liberă: Deci, diversificarea ar fi o soluţie?
Mihai Manole: „Da, diversificarea, deci, să vedem ce putem: alte surse de energie, nu numai gazele naturale. Să facem o îmbinare, pentru a avea un grad de securitate energetică. Pe de altă parte, oferta aceasta... Dacă ar fi fost minim măcar încă un furnizor de gaze naturale, ar fi fost posibil. Dar aşa, noi suntem practic legaţi de un singur furnizor, Gazprom...”
Europa Liberă: Pentru că aţi pomenit de securitatea energetică a Republicii Moldova... De ce e atât de vulnerabilă?
Mihai Manole: „Noi nu avem resurse de gaze naturale. Ce putem folosi? Numai ceea ce e local, hai să spunem aşa: paiele, cojile de nuci. Pe de altă parte, noi practic importăm energia electrică. Dar nu ne-am ocupat niciodată, în ultimii ani, de emiţătorii de energie electrică pentru CET-1, CET-12, Bălţiul, CET-Nord şi aşa mai departe, care ar fi viziunea noastră, ce ar mai trebui [să facem]. Colegii spun că cota zero la impozitul pe profit corporativ a fost acordat tocmai cu scopul că vor veni investiţii în această ramură. Dar s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: noi am pierdut, pe de o parte şi veniturile bugetare, am fost nevoiţi să intrăm în credite suplimentare pentru a finanţa deficitul bugetar, dar investiţiile n-au mai venit. N-au mai venit cred că [pentru că au existat] alţi factori... Factorul politic este foarte important. N-a fost încredere...”
Europa Liberă: Dar privatizarea CET-urilor ar salva situaţia?
Mihai Manole: „CET-1, CET-2, Red-Nord şi aşa mai departe, cred că ar fi un pas. Cu Termocomul este mai greu, pentru că nu cred că aceasta este o viziune ce ar fi pe viitor. Menţinerea sistemului existent, reformarea, restructurarea pentru că Termocomul a fost achitat, în genere.”
Europa Liberă: Domnule Manole, dar Moldovagaz pe cât de mult apără interesele cetăţeanului, consumatorului de gaze naturale în Moldova? Sau mai degrabă se gândeşte la profit?
Mihai Manole: „Orice entitate, întreprindere trebuie să se gândească la profit. Dacă vorbim, în majoritatea ţărilor, cu aşa companii, este limitat nivelul de rentabilitate. Pe de altă parte, Moldovagaz este societate pe acţiuni, unde tot capitalul, toată averea este împărţită la câţiva mari proprietari: Gazpromul, în primul rând, 50% +1, Tiraspolgaz, care a transmis acţiunile către Gazprom şi avem Guvernul Republicii Moldova cu în jur de 30%, şi o mică parte persoanele fizice. Aici este important cum cei care reprezintă Guvernul, statul Republica Moldova, cum ne reprezintă, calitatea reprezentării, pentru că [în] anii trecuţi a fost introdusă remunerarea acestor reprezentanţi ai statului. Şi ei sunt remuneraţi destul de bine. Ar fi [cazul] să fie publicate şi listele, să se ştie cine, unde şi ce structură reprezintă. Pentru că avem [persoane] care în 2-3 structuri reprezintă [Guvernul]. Eu nu ştiu când reuşesc la locul de bază [să lucreze], pe de o parte. Dar pe de altă parte, nu mă interesează care este remunerarea. Mă interesează cum ei reprezintă, pentru că, dacă luăm ceea ce vorbim de gaze, avem multe discuţii şi tot timpul apare întrebarea că lasă de dorit cum ei ne reprezintă...”
Europa Liberă: Credeţi că va fi semnat Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Gazprom?
Mihai Manole: „Va fi semnat, clar că. Dacă intrăm în iarnă fără acordul semnat, nu este bine.”
Europa Liberă: De ce nu e bine? Ar putea să crească tarifele?
Mihai Manole: „Poate să crească, să intervină diferite situaţii. Când nu ai un acord semnat, [nu se ştie care] vor fi obligaţiunile furnizorului. Mai apar şi datoriile, poate să fie, în genere, stopată livrarea de gaze şi aşa mai departe. Dar să nu vorbim [despre] aşa variante pesimiste. Acordul va fi semnat. Dar este important care va fi tariful.”
Europa Liberă: Acesta e mărul discordiei acum?
Mihai Manole: „Acesta. În rest, n-ar trebui să fie probleme.
Europa Liberă: Chişinăul ar insista ca tariful să fie mai mic, Gazpromul...
Mihai Manole: „Aceasta a fost şi rugămintea noastră. E clar că Gazpromul va lua decizia în funcţie de situaţie.”
Europa Liberă: Politică?
Mihai Manole: „Da, o putem şi aşa numi, fiindcă nu avem de ales, nu avem altă alternativă, nu avem alt furnizor.”
Europa Liberă: Moldova rămâne şantajabilă?
Mihai Manole: „Suntem şantajabili atât cât n-o să gătim acea programă a securităţii energetice, să vedem cum mergem mai departe, unde acceptăm privatizările. Eu înţeleg că e mai bine să importăm, nu pentru toţi, pentru o parte, energia electrică prin offshore, mai lăsăm acolo ceva, mai facem... Dar trebuie să ne gândim şi la aceea că am ajuns la tarife deja care practic... n-am să spun că nu corespund criteriilor sau cerinţelor economiei de piaţă, dar când consumatorii nu pot face faţă la aşa costuri... ”
Europa Liberă: Cât pierde statul pentru că se importă energie prin off-shore?
Mihai Manole: „N-aş putea spune că statul pierde... Dacă spunem că noi suntem statul, populaţia, da, atunci noi pierdem, populaţia...”
Europa Liberă: Cât?
Mihai Manole: „Undeva 10-15% noi le-am plăti în plus.”
Europa Liberă: Deci, până unde va merge această negociere şi compromisul în ce condiţii poate fi găsit?
Mihai Manole: „Negocierile pot continua. Dar pentru mine este important că... Mă uit [la] reacţia în societate. În ultimul timp, noi nu vorbim deloc despre sursele de venit. Una din căi eu o văd aşa: dacă dăm populaţiei să acopere costurile, cei care sunt apţi de muncă, nu de la buget, ei îşi creează valoarea, salariul şi aşa mai departe, dar trebuie [să nu uităm şi] de sectorul [real] al economiei. Noi nu avem management corporativ, nu avem entităţi [corporative]. 97,3% e business-ul mic şi mijlociu. Au rămas Franzeluţa, Moltelecomul, 14 bănci şi ce a mai rămas acolo?.. Deci, asta ar trebui... Dacă guvernarea nu va obţine în negocieri excluderea factorului politic, va fi un tarif care este. Noi trebuie să dăm populaţiei posibilităţi să câştige. Dar ea poate câştiga numai atunci când vom pune pe roate sectorul real al economiei.”
Europa Liberă: Ce ar avea de câştigat Republica Moldova, dacă aderă la pachetul energetic european?
Mihai Manole: „Poate fi aşa o situaţie când durerile de cap cu tarifele la gaze ne vor impune să găsim soluţia în locuri de muncă, producere, pentru că uitaţi-vă, am spune aşa paralel merg securitatea alimentară cu securitatea energetică... Noi am putea folosi factorul produselor alimentare nu numai pentru consumul intern. Nu aducem morcovul de pe piaţa din Varşovia, îl creştem la noi, dar creştem aşa morcov, pe care îl vom cumpăra toţi. Sau alta: trebuie să ne impună ceva să gândim, nu să aducem prin import produsele alimentare, dar să exportăm produse alimentare, să facem acele fonduri pentru a importa resurse energetice.”
Europa Liberă: Admiteţi că Republica Moldova e o victimă între Gazprom şi Uniunea Europeană?
Mihai Manole: „Vedeţi... Gazpromul... În ultimul timp, sunt dispute mai multe, în aspect de activităţi, preţ de livrare, contracte semnate în UE, dar sunt un şir de decizii care ar trebui să scoată Gazpromul de sub presiune, discuţii. Pentru noi trebuie să fie foarte clar: ce facem, cum mergem cu acest pachet energetic în Uniunea Europeană şi, dacă vedem în capătul tunelului lumina, raza ceea de lumină, trebuie să ştim cum muncim.”
