„Chéri (sau, culmea odioșeniei: „Iubi”), ai scos gunoiul?”... e fraza care, într-un cuplu, dacă-i repetată in momentele strategice ale serii, devine semnalul morții pasiunii (deși vom fi etern uimiți de cât de mulți din semenii noștri de sex masculin nu ajung niciodată să decripteze corect mesajul).
Frecătorii de podele, prăjitorii de cartofi flasci și de omlete uscate, sau, in cazurile disperate, călcătorii de cămăși date cu sos ar trebui sa știe că drama lor binemeritată se trage de aici: de la insistența nebărbătească de a face prin casă mici munci umilitoare din dorința --contrară instinctului sănătos-- de a-i arăta ei că sînteți egali, ceea ce, pe lângă că e doar o minciună contraproductivă, mai și declanșează mode si așteptări nejustificate în capul ei.
E ceea ce a dovedit un studiu recent al Institutului Norvegian de Cercetări în Ştiinte Sociale - Nova, despre „Influența nefastă asupra cuplului a impărțirii egale a corvoadelor domestice”. Concluzia studiului sună ca o răzbunare definitivă a macho-ismului din toate culturile: faptul că un bărbat se implică sistematic (și nu doar în glumă) in prestarea neromanticelor munci menajere sapă soliditatea cuplului si calitatea afecțiunii (folosită dintotdeauna ca monedă de schimb într-un mariaj).
Altfel zis, cu cât un bărbat se bagă mai mult in rufe si cratițe, cu atât riscul de divorț e mai mare.
Cu cât mai mare? Studiul o cifrează precis: cu un înspăimântător 50% mai mare. Altfel zis: îi faci de mâncare și îi speli chiloții sperând absurd că așa o induioșezi si că ea n-o să te mai lepede, când de fapt tu îi accelerezi chimia disprețului, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă ai lăsa-o la frecatul și spălatul pentru care care a plămădit-o natura.
Asta, desigur, nu înseamnă ca ea minte atunci când zace tolănită, cu Agatha Christie in poală și ochii umezi de recunoștință pentru că tu tai ceapă și cartofi și parcurgi, in același timp, panicat, manualul mașinii de spălat pe care ai declanșat-o fără să știi cum se oprește. Nu, pur și simplu, din vina ta și fără să vrei i-ai dinamitat algoritmul ancestral, pe care ea nici măcar nu-l controlează, dar care determină de fapt atitudinea ei față de viața in cuplu. Modernitatea si egalitatea (mincinoasă prin definiție) au dus la desacralizarea mariajului.
Si pentru ce să fim egali, Dumnezeule? Nimeni nu și-a pus întrebarea sănătoasă de ce o doctrină, cea a comunismului, care s-a dovedit un dezastru istoric, atât socio-economic cât si politic, ar trebui sa funcționeze in construcția primejdios de fragilă care e viața in cuplu.
Eu, de pildă, deși am devenit un bucătar excepțional de când sînt singur, gătesc doar rar si pentru arătări alese, ceea ce s-a dovedit salutar pentru menținerea aurei sociale și a respectului de sine.
Le mulțumesc norvegienilor pentru acest studiu, care, pe deasupra, nici nu poate fi bănuit a fi influențat de cine știe ce complot al Uniunii Europene, al lui Barroso sau al comisăresei Viviane Reding... Norvegia nu e in Uniunea Europeană și nici nu a căutat vreodată să între. A produs un premiu Nobel de literatură filo-nazist (Knut Hamsun) și un asasin in masă (Breivik), dar altminteri e vorba de oameni care nu se joacă cu o anchetă sociologică. Am fost norvegian în multe vieți anterioare.
