Nici o altă țară și niciun alt politician post-comunist nu au avut o evoluție mai atipică decît Mihail Saakașvili și Georgia pe care el o conduce din 2004. Când a ajuns la putere, răsturnându-l pe Șevardnadze în „revoluția trandafirilor“, Saakașvili și a sa Mișcare a Unității Naționale au părut a aduce o schimbare totală a climatului politic georgian, lucru nemaivăzut intr-o tară fosta sovietica, cu exceptia țărilor baltice.
Cu studii în SUA și la Strasbourg, vorbind cinci limbi și în vârstă atunci doar de 36 de ani, Mișa, cum i se spune afectuos, avea totul pentru a atrage simpatia occidentului. Statele Unite l-au sprijinit de la început, iar în UE el și-a afiliat abil Mișcarea celui mai puternic partid transnațional din Parlamentul European: PPE, Partidul Popular European.
Asta i-a sporit lui Saakașvili din start vizibilitatea internațională. A fost invitat la congrese ale PPE și a vorbit în fața mai-marilor Europei, de la Sarkozy și Berlusconi la Angela Merkel. La rândul lor, aceștia au răspândit convingerea că democrația in Georgia, și poate chiar în întregul Caucaz, depinde de sprijinirea lui Saakașvili.
Cu un impuls masiv dat de Washington, ideea era de a bătători în primul rând calea în fața primirii Georgiei în NATO. Georgia a avut întotdeauna relații excelente cu Azerbaidjanul exportator de petrol, iar conductele dinspre Baku spre occident traversează teritoriul georgian. Traseul acelor conducte a fost miza unei înfruntări surde, în culise, între Europa și America, aceasta obținând în cele din urmă un traseu în favoarea sa, spre sud, traversând Georgia și Turcia spre Marea Mediterană.
Toate speranțele în favoarea Georgiei s-au împotmolit însă în 2008, cînd Saakașvili, devenit pe plan politic intern tot mai autoritar, a atacat enclava secesionistă a Osetiei de Sud, răspunzând, desigur, in mod neîndemânatec provocărilor Moscovei, dar declanșând un scurt război care a dus la pierderea, probabil definitivă, a unei cincimi din teritoriul Georgiei.
Asta a dus la năruirea tuturor speranțelor de primire a Georgiei în NATO. In privința relațiilor sale cu UE, Georgia rămâne acum cantonată în Parteneriatul Estic, alături de eleva bună Moldova, dar și alaturi de regimurile deloc democratice care sînt cele din Azerbaidjan, Ucraina și Bielorusia.
