Victor Ponta a declarat, înainte de invalidarea referendumului pentru suspendarea președintelui, că dacă Traian Băsescu va reveni la Cotroceni, nu va mai merge la nicio întâlnire a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, al cărui vice-președinte, prin lege, este chiar primul ministru. Izmeneală de cârlan puber, care nu realizează că boicotarea întîlnirilor oficiale la care participă președintele sau nerecunoașterea calității acestuia de șef al statului nu fac decât sa scadă în primul rând legitimitatea Guvernului și a primului ministru. Ca jurist, Victor Ponta știe că deciziile CSAT sunt obligatorii și pentru el, dacă au relevanță pe linie guvernamentală, inclusiv cele luate în absența lui.
În preajma ultimei ședințe CSAT, Victor Ponta s-a jucat un pic cu nervii tuturor, participă sau nu participă, oscilând între prințesa mofturoasă și fetița cu chibrituri. În fine, a anunțat că participă și toată lumea a răsuflat ușurată. Primul ministru arăta că nu e blocat de tot în pubertate, că e capabil de coabitare cu președintele, cum afirmase în mai multe declarații de uz extern. Lovitură de teatru, primul ministru a venit la ședința doar ca să nu... participe. După o jumătate de oră și-a strâns jucăriile și a plecat trântind ușa.
Victor Ponta a spus că a părăsit ședința pentru că nu a fost informat din timp în legătură cu ordinea de zi, pentru că nu a fost de acord cu punctul care prevedea înființarea unui „megaminister de externe” și nici cu discutarea bugetului destinat înzestrării Armatei, această decizie revenind Parlamentului. Însă dezacordurile nu le-a afirmat în ședința CSAT, cum ar fi fost normal și unde deciziile se iau prin consens, și nici într-o conferință de presa la guvern, cum iarăși ar fi fost normal, ci la o televiziune, semn ca omul se exercită ca prim ministru doar în văzul lumii și căută cu lumânarea scandalul cu maximă expunere publică.
I s-a explicat că a fost informat despre ordinea de zi în termenul legal și că nu este vorba de nici un megaminister de externe, ceea ce ar fi trebuit să știe, strategia de recâștigare a credibilității României fiind pusă la cale cu colaborarea a patru ministere din subordinea lui. Nu e prima oară când, în raport cu președinția, Victor Ponta combină inabil proasta creștere, reaua credință și minciuna, cu ideea fixă că el nu este subordonatul președintelui. Este o problemă de principiu, adăuga el, președintele nu poate lua din atribuțiile Guvernului, trebuie să se obișnuiască cu ideea că trebuie să colaborăm. Însă, din păcate, primul care nu pare obișnuit cu ideea colaborării pare chiar Victor Ponta.
Și astfel, pe lângă altele, micul Titulescu, mai are o problemă: lipsa de „abilitate” diplomatică, ca să zicem așa, incapacitatea de a trata, de a dialoga, de a înțelge și de a se face înțeles până la aplanarea unui conflict sau ajungerea la un consens, indiferent de interlocutor. Cu un ego supradilatat, cum a observat Andrei Pleșu, omul suferă de sindromul „plutonierului care, avansat căpitan, se crede general”! Ca prim ministru, pot conduce România și cu Traian Băsescu la Cotroceni, a declarat, sigur pe el, după învalidarea referendumului. Însă Ponta nu România e chemat să o conducă, ci doar guvernul ei. Ceea ce e deja prea mult pentru el, cum s-a văzut la privatizarea ratată a Oltchimului.
O lectură ceva mai atentă a Constituției l-ar lămuri că în materie de conducere a României președintele are atribuții mai multe și mai bine precizate decât un prim ministru. Ca să înțeleagă și Victor Ponta, e ca la cursele de automobilistice. Copilotul este un auxiliar prețios al pilotului, dar nu se atinge de volan, de ambreiaj, de accelerație și de frână decât cu riscul de a da în gropi sau de a ieși în decor.
