A fi sănătos mintal înseamnă o stare de bine

Ieri a fost Ziua Mondială de Promovare a Sănătății Mintale. În Republica Moldova, ca şi în lumea întreagă, au fost organizate unele acţiuni prilejuite de această zi şi menite să pună lumină pe necesitatea ameliorării sănătăţii mintale prin politici, practici şi cunoştinţe. Cum facem faţă, ca parte a acestei societăţi, diferitelor crize emoţionale, tulburări mintale? Vom discuta în această dimineaţă cu doamna psiholog Daniela Terzi-Barbăroşie.

Europa Liberă: Aşadar, dnă Terzi-Barbăroşie, ieri a fost Ziua Mondială de Promovare a Sănătăţii Mintale. Aţi participat la unele acţiuni prilejuite de această zi… Pentru început, cum aţi defini sensul unei asemenea zile şi al suitei de acţiuni inerente evenimentului pentru Republica Moldova?

Daniela Terzi-Barbăroşie: Este într-adevăr important că sănătatea mintală a început să fie discutată şi altfel în Republica Moldova decât în raport cu spitalul „Codru” care a devenit o sperietoare între timp, ceea ce a denaturat oarecum esenţa grijii pentru sănătate mintală. Mă bucur că Republica Moldova devine din ce în ce mai activă în ce priveşte promovarea sănătăţii mintale, chiar dacă ca psiholog am anumite comentarii şi aici.

Dar dacă e să revin la ziua de ieri, apoi într-adevăr un grup de entuziaşti a început să pregătească evenimentul de ieri în legătură cu ziua de 10 septembrie, când a avut loc
lansarea unei campanii de prevenire a suicidului, în special printre adolescenţi. Şi ziua de ieri a fost de fapt o culminare a acestei campanii de o lună, iar acel grup de entuziaşti îşi propune să continue activitatea, să lanseze şi un site web, pe care să plaseze informaţii.

Este o activitate care arată încă o dată că atunci când există preocupare şi dorinţă de a îmbunătăţi o stare de fapt, care a pus în gardă acest grup de activişti, atunci se găsesc şi soluţii. Pentru că campania din septembrie şi zilele organizate atunci în legătură cu prevenirea suicidului printre copii a fost o campanie de succes, deşi nu a fost un proiect expres pentru această campanie.

Şi atunci, şi acum au existat anumite colaborări cu anumite instituţii guvernamentale. Din nou, partea cea mai grea a fost pusă pe umerii societăţii civile, ceea ce nu mi se pare corect atunci când vorbim despre un subiect atât de complicat precum este sănătatea mintală şi care a fost de-a lungul anilor, aşa cum am mai zis, destul de neglijat în Republica Moldova. Pentru că noi avem şi moştenirea din perioada sovietică, când vă amintiţi că cei care erau incomozi erau calificaţi ca bolnavi mintal şi atunci această istorie urâtă a noastră, ca ţară, ca grup de populaţie, ne-a marcat într-un fel, de aici şi reticenţa populaţiei pentru acest domeniu.

Lumea nu prea înţelege despre ce este această zi, ce se întâmplă în această zi, de ce o parte dintre noi este atât de preocupată de această problemă şi aceasta rămâne, mă
rog, pentru mine un semn de provocare în continuare. Pentru că este important ca lumea să conştientizeze importanţa sănătăţii ca o valoare umană. Pentru că într-adevăr în ierarhia valorilor umane, sănătatea este pusă aproape pe primul loc, doar că atunci când vorbim despre sănătatea mintală, lumea preferă să tacă.

Europa Liberă: A fi sănătos mintal înseamnă doar a nu te afla în curtea psihiatriei sau trebuie să avem o înţelegere mai largă a acestei stări?

Daniela Terzi-Barbăroşie: Mulţumesc de această întrebare. Într-adevăr, a fi sănătos mintal nu înseamnă doar să nu ai o tulburare mintală, pusă de un specialist şi un diagnostic care să te deranjeze. Este o stare de bine, în primul rând, o stare de bine psihologic, în care fiecare individ îşi realizează propriul potenţial, poate face faţă cu
succes stresului, îşi poate desfăşura munca într-un mod productiv, poate fi eficient, poate să contribuie la viaţa comunităţii în care trăieşte şi, într-adevăr, este mult mai mult decât doar absenţa unei tulburări mintale.

Anul acesta OMS a decis să marcheze Ziua mondială a sănătăţii prin subiectul depresiei, pentru că probabil cunoaşteţi depresia este introdusă în lista tulburărilor psihice. Cu toate acestea depresia este o entitate norsologică care se încadrează atât în normalitate, cât şi în anormalitate, diferenţa o face doar gravitatea, frecvenţa sau simptomele care uneori sunt mai greu de surmontat de către persoane în mod independent, şi acest interes pentru depresie pe noi într-un fel ne-a şi provocat să menţinem această legătură între Ziua prevenţiei suicidului şi Ziua sănătăţii mintale, pentru că depresia este una din cauzele majore din care lumea decide să se sinucidă.

Europa Liberă: De câtă sensibilitate putem vorbi, în societatea moldovenească faţă de cei care suntem conştienţi că au nevoie de asistenţă şi îngrijiri pentru a face faţă unor perioade dificile din viaţa lor? Ce cuvânt vă vine în gând, dumneavoastră ca specialist, pentru a exprima cât mai exact atitudinea cvasigenerală a indivizilor din societatea noastră faţă de persoanele cu tulburări psihice?

Daniela Terzi-Barbăroşie: Lumea este reticentă în continuare pentru sănătatea mintală, dar dincolo de asta, ceea ce s-a întâmplat în septembrie, atunci când Liuba Ceban a iniţiat campania de prevenire a suicidului printre copii, a arătat de fapt o mare disponibilitate emoţională a acestei categorii de vârstă, deci lumea are nevoie, doar că adresabilitatea la persoane competente, cum ar fi psihiatri, psihologi, asistenţi sociali sau consilieri-psihologi este destul de mică. O dată, pentru că nici oferta serviciilor nu este atât de bună şi atât de vastă şi nu există nici o cultură în a merge la psiholog sau a te adresa la un asistent social atunci când simţi că ai o problemă şi nu te descurci de unul singur. Şi doi – aceste mituri care există în jurul sănătăţii mintale, această neplăcere de a discuta subiecte intime, pe motiv că familia este singurul sistem în care ai putea să-ţi găseşti alinarea şi nu este aşa, pentru că de multe ori familia este şi ea blocată în această suferinţă a individului şi nu găseşte nici ea soluţiile.

Europa Liberă: Există vreun mecanism social prin care autorităţile medicale, de exemplu, sau altcineva să poată readuce aceşti oameni în viaţa normală, ca să ne exprimăm aşa? Pentru că cunosc mai multe personalităţi, unele dintre ele chiar foarte talentate, care suferă în singurătate şi tăcere şi se simt oarecum marginalizaţi, excluşi, stigmatizaţi chiar…

Daniela Terzi-Barbăroşie: În raport cu orice tulburare psihică sau chiar o afecţiune mai lejeră, într-adevăr stigmatul social este cel care ne face să ne îndepărtăm de
societate, iar acest lucru, izolarea de fapt, nu este de fel o soluţie, ci dimpotrivă este un factor agravant. Bineînţeles că statul face eforturi în acest sens.

Mă întrebaţi dacă există în general o formă de reperare a acestor potenţiali clienţi sau pacienţi ai serviciilor de asistenţă în sănătate mintală… Conform politicii naţionale de sănătate, vectorul dezvoltării serviciilor de sănătate mintală se orientează către psihiatria comunitară. Acest lucru s-a făcut pentru ca să se asigure o accesibilitate mai mare la servicii în comunităţi şi există o reţea de centre comunitare de sănătate mintală care au echipe mixte, multidisciplinare şi care, aşa spune frumos strategia şi aşa spune şi echipa, are scopul să repereze aceste persoane din comunităţi şi, respectiv, să le acorde asistenţă.

Problema este că aceste centre comunitare sunt încă foarte puţine, sunt numai 4, echipele sunt şi ele cu puţini specialişti, vă daţi seamă că o echipă nu reuşeşte să meargă în toate localităţile, şi doi – această echipă şi misiunea centrelor comunitare de sănătate mintală se axează preponderent pe tulburări psihice. Pe când atunci când vorbim despre tulburări lejere, depresia, singurătatea, tulburări de comportament în
sensul huliganismului sau izolării sociale, abuzului de alcool, droguri, atunci nimeni nu se prea ocupă de aceştia, şi nu sistemul de referire naţional.

Pentru mine ar însemna că eu, ca un psiholog şcolar sau ca medic de familie, atunci când observ ceva care mă pune pe gânduri la clientul meu, la pacientul meu sau la persoana cu care intru în contact, să am unde referi această persoană, să ştiu la cine pot telefona şi atenţiona că persoana X trece printr-o perioadă mai grea şi atunci să existe o conjugare a eforturilor tuturor persoanelor importante, care să poată face ceva pentru reabilitarea lui, ulterior pentru reinserţia lui socio-profesională şi familială, pentru că atunci când există o tulburare a sănătăţii mintale, toate aceste domenii au de suferit.

Europa Liberă: Aş exagera dacă aş spune că oricine suferă provizoriu sau cronic de abateri de la ceea ce s-ar considera o stare a sănătăţii mintale normale este, de cele mai multe ori lăsat de capul lui?

Daniela Terzi-Barbăroşie: Eu sunt solidară aici cu dumneavoastră pentru că eu cred că într-adevăr de-a lungul vieţii fiecăruia dintre noi trecem prin anumite momente în care un specialist mai exigent sigur ne-ar pune un diagnostic.

Problema sănătăţii mintale este foarte intens discutată pentru că nu există un test de sânge, sau o radiografie pe care o putem face pentru ca să ni se pună acest diagnostic, sau oricare ar fi el ce ţine de sănătatea mintală. Şi pe de altă parte, cei care au un diagnostic deja pus, niciodată nu o să mai poată să se spele de acest diagnostic, pentru că aşa este sistemul nostru – te închide practic într-un spital psihiatric şi nu te mai poţi reabilita din punct de vedere social, dar şi personal, tu ca individ. După aia nu-ţi mai găseşti resursele ca să te reabilitezi şi vă amintiţi probabil investigaţiile jurnalistice
făcute de CIJ în spitalele psihiatrice. Personal am fost oripilată de tratamentul inuman de care „beneficiază” aceste persoane, multe dintre ele fiind acolo închise doar pentru că au fost incomode la un moment dat cuiva, sau pentru că au doar un retard uşor.

Nu o să găsiţi persoane cu retard uşor închise în instituţii specializate nicăieri în ţările civilizate. Şi în plus, problema sănătăţii mintale, tratată adecvat, are şi anumite beneficii în plan economic. Un lucru despre care nu se vorbeşte la noi. Se estimează la nivel mondial că cheltuielile pentru sănătatea mintală ar fi un 3-4 % din PIB al unei ţări, atunci când persoanele însă ar fi reperate într-un mod corect şi cu ele s-ar lucra într-o modalitate profesionistă, atunci cheltuielile ar atinge doar 1%. Deci, este un subiect important la nivelul politicilor publice şi ar trebui probabil cei care sunt responsabili de politicile publice să poată face ceva în sensul acesta.

Eu, ca psiholog, şi colegii mei din breaslă, nu ne dorim decât o colaborare cu psihiatrii, pentru că şi aici, ca şi în alt domeniu, atunci când specialiştii colaborează, este mult mai uşor. Sunt tulburări psihice, care pot fi rezolvate şi depăşite uşor doar cu ajutorul psihologului, fie că vorbim de psihoterapie, fie că vorbim de consiliere. Şi alte tulburări pentru care este nevoie de medicaţie şi atunci, bineînţeles, trebuie să existe colaborare în vederea succesului şi eficientizării vieţii acestei persoane.