În comentariul său săptămânal pentru Europa Liberă pe teme românești, Neculai Constantin Munteanu s-a oprit de data aceasta la problemele bugetare semnalate recent de guvernul premierului Victor Ponta.
In cele cincisprezece bombe cu ceas inventariate de Victor Ponta în moștenirea de le cei care au guvernat înaintea lui este vorba de banii care au fost și nu mai sunt, au fost furați, cheltuiți anapoda sau au dispărut în găurile negre ale economiei subterane și evaziunii fiscale.
După ce au pierdut o groază de timp în răfuiala cu suspendarea lui Traian Băsescu, fără să reușească, actualii guvernanți s-au trezit din somnul cel de moarte și au realizat că trebuie să mai și guverneze țara și au nevoie de bani. Bani nu numai pentru cheltuielile curente ale statului, dar și pentru multe promisiuni cu iz electoral, pentru multe categorii de defavorizați. Care nu numai că sunt mulți, dar mai au și drept de vot, lucru de care trebuie ținut seama pentru că alegerile bat la ușă.
Așa că se caută cu febrilitate noi modalități și metode de a aduce mai mulți bani la buget. Și s-a ajuns la lucruri nostime. Pornind de la impozitarea progresivă a clădirilor și proprietăților multiple, a celor cu mai multe locuințe și reședințe, finanțiști au avut revelația că în România nu sunt impozitate piscinele. Foarte bine, cine are bani să-și facă o piscină va avea și pentru o taxă în plus. Numai că nimeni nu știe câte piscine sunt în țară ca să merite osteneala și, în orice caz, sunt mult mai puține ca în Grecia, așa că propunerea a intrat la apă.
Un funcționar de la Ministerul de finanțe a propus actualizarea, legală la fiecare trei ani, a taxelor și impozitelor locale în pas cu inflația, ceea ce ar fi adus un flux de bani proaspeți în casieriile primăriilor. Asta l-a emoționat la culme pe Victor Ponta care a sărit literalmente la gâtul funcționarilor din Ministerul de Finanțe, invocând „Scrisoarea pierdută” și „D-ale carnavalului” și întrebând patetic, „ați înnebunit, ce-aveți?”.
Problema lui Victor Ponta nu era povara fiscală ce l-ar fi cocoșat în plus pe cetățean, urmau să crească și amenzile, taxele de timbru pentru orice fel de autorizații sau eliberări de documente, ci faptul că în perioadă electorală orice atentat la buzunarul alegătorului se lasă cu pierderi de voturi. A cam căzut și impozitarea proprietăților multiple, nu există o statistică a lor, asta cere timp, și nu trebuie uitat că proprietarii se numără printre donatori generoși de bani electorali.
Cum Suedia este exemplu când e vorba de taxe pentru susținerea statului social, de acolo venea și impozitarea proprietăților multiple, s-a propus importarea tot de acolo a „denunțătorului fiscal”, a vecinului care informează fiscul când i se pare că un om de pe strada lui înșeală statul. Numai că noi suntem traumatizați și nu ne-am revenit după deceniile de comunism care a cultivat delațiunea și delatorul.
Metoda se practica în democrații mai așezate, dar vizează nu plevușca, ci marea evaziunea fiscală de ordinul milioanelor și al miliardelor. Cum Suedia e departe, iar Bulgaria e mai aproape, poate mai bine ar fi ca fiscul nostru să învețe cum de bulgarii reușesc să colecteze 71% din TVA, iar românii doar 54%. Ar fi un început mai eficient.
