Rusia a decis să realizeze în Moldova scenariul cipriot

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Părinții copiilor transnistreni care-au câștigat procesul împotriva Rusiei la Strasbourg se bucură numai pe jumătate. „N-aş spune că-s tare bucuros. Au trecut deja opt ani, iată asta-i problema. Opt ani de zile şi-au făcut de cap cum vor. În acest răstimp, liceul a pierdut potenţialii elevi”. În ciuda retoricii oficiale, privind respectarea suveranităţii Republicii Moldova, Moscova urmăreşte axarea regiunii transnistrene, declară oaspetele nostru, politologul Oazu Nantoi.

***

Europa Liberă: Rusia a fost condamnată de CEDO în dosarul școlilor cu grafie latină din Transnistria pe motiv că sprijină regimul neconstituţional de la Tiraspol și nu a făcut nimic ca să împiedice închiderea școlilor în 2004. În decizia adoptată vineri 19 octombrie, instanța de la Strasbourg a stabilit vinovăția Rusiei cu 16 voturi la unu, în vreme ce Republica Moldova a fost găsită nevinovată. Rusia trebuie să achite cheltuielile de judecată plus daune morale de câte 6 mii de euro pentru fiecare dintre cei 170 de elevi, părinți și profesori, majoritatea din orașele Râbnița, Tighina și Grigoriopol care s-au plâns la CEDO în 2004. Reacția Chișinăului și a celor care au câștigat procesul este prezentată de Tamara Grejdeanu.

După opt ani, părinţii, profesorii şi elevii care au invocat în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului încălcarea dreptului la educaţie, viaţă privată şi nediscriminare au obţinut câştig de cauză. Curtea a recunoscut doar violarea dreptului la educaţie, decizie despre care unul din reclamanţi, Alexei Catan îmi spune că este una întârziată, pentru că între timp, realităţile din regiune i-au făcut pe părinţi să-şi dea copiii la şcolile cu predare în limba rusă, întrucât limba română nu este considerată una de perspectivă:

„Au trecut deja opt ani, iată asta-i problema, opt ani de zile şi-au făcut de cap cum au vrut, în acest răstimp liceul a pierdut potenţialii elevi. Incertitudinea aceasta care este până acum a dus la aceea că avem în clasa întâia numai opt copii, era şi normal să se întâmple lucrul acesta, până la urmă dreptatea-i oricum de partea noastră, nu-i vorba de material fiindcă chiar văzusem că are liceul un autobuz nou, frumos, dar cu părere de rău nu are pe cine prea duce la şcoală.”

Decizia CEDO prin care Federaţia Rusă a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la educaţie a fost votată de 16 din 17 judecători. Despre scutirea de pedeapsă a Republicii Moldova în această cauză, viceministrul justiţiei Vladimir Grosu spune că este o dovadă a eforturilor pe care autorităţile de la Chişinău le depun pentru a proteja drepturile cetăţenilor din regiunea transnistreană:

„Ţinând cont de toate eforturile care sunt făcute de autorităţile ruseşti în vederea sprijinirii regimului separatist din Transnistria, Federaţia rusă urmează să fie ţinută responsabilă pentru violările drepturilor omului din aceste şcoli. Noi am reuşit să convingem Curtea Europeană că totuşi Republica Moldova constant încearcă să întreprindă măsuri pentru apărarea drepturilor omului în acea regiune, astfel Curtea Europeană a ajuns la concluzia că guvernul Republicii Moldova nu trebuie să fie ţinut responsabil pentru încălcările acestor persoane din regiunea transnistreană.”

Eleonora Cercavschi, directoarea liceului din Grigoriopol spune că acest câştig este o lecţie de demnitate a elevilor pentru autorităţile de la Chişinău, de la care aşteaptă mai multă implicare , pentru că în aceşti ani situaţia şcolilor din Transnistria cu predare în limba română nu a evoluat spre bine:

„Nu putem să ne bucurăm de mari succese, succesul este că noi existăm. Am rămas numai noi, opt şcoli şi acestea sunt vai de capul nostru , da, noi beneficiem de toate manualele dar nu avem linişte, nu avem şcoli cum se cade, suntem zi de zi supuşi violenţei psihice, nu suntem bine primiţi în societate, sunt declarate trei limbi de stat, dar până la urmă se foloseşte numai una, limba rusă şi obligă pe toată lumea, toţi băştinaşii de aici să o vorbească.”

Problema celor opt şcoli cu predare în grafie latină a apărut în 2004, după ce administraţia transnistreană a încercat să le închidă şi să forţeze profesorii să renunţe la utilizarea alfabetului latin. Deşi şi-au păstrat dreptul de a preda în limba română, directorii acestor şcoli spun că presiunile continuă până în prezent, iar elevilor le este frică să recunoască faptul că studiază în limba lor maternă - româna.

***

Europa Liberă: Un comentariu la decizia CEDO în dosarul şcolilor moldoveneşti din Transnistria l-am cerut şi oaspetelui ediţiei de astăzi, analistul politic de la Chişinău, Oazu Nantoi.

Oazu Nantoi: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Rusia pentru încălcarea Drepturilor Omului în stânga Nistrului. Încă o dată Curtea Europeană a demonstrat că nu marionetele ruseşti de la Tiraspol reprezintă populaţia din stânga Nistrului, că Curtea Europeană, tot aşa ca şi în 2004, când s-a pronunţat în cazul Ilaşcu şi alţii împotriva Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse, a demonstrat, în baza argumentelor, că partea reală în conflict este Federaţia Rusă. Dacă noi am fi dispus de o minimă logică, apoi concluzia este că este inutil să te aştepţi la o soluţie miraculoasă stând la masa de negocieri nu cu partea în conflict, ci cu marionetele părţii în conflict de la Tiraspol. Şi formatul pentalateral unde Federaţia Rusă are un statut inocent de mediator, nici nu reflectă esenţa conflictului.

Europa Liberă: L-am rugat pe Oazu Nantoi să se refere şi la ultimele evoluţii în relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol, care după o perioadă de avânt romantic a revenit la faza acută de tensiuni, precum şi la dezvăluirile ministrului apărării Vitalie Marinuţa privind modernizarea trupelor ruse din Transnistria cu echipament ce nu corespunde unei misiuni de menţinere a păcii – camioane de mare tonaj, lansatoare de grenade şi puşti cu lunetă.

Oazu Nantoi: În opinia mea personală, după ce a fost desemnat Dmitri Rogozin, ceea ce n-a fost întâmplător, reprezentant al preşedintelui Federaţiei Ruse pentru o parte a teritoriului Republicii Moldova, - un cunoscut de al meu mi-a recomandat chiar să-l numesc gauleiter (conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă – n.r.), pe Rogozin, lucrurile au început să se clarifice în ceea ce priveşte planurile Federaţiei Ruse în stânga Nistrului. Întâlnindu-se cu ofiţerii Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), la 16 aprilie a anului curent, Dmitri Rogozin
a promis reînzestrarea lor cu armament nou. Zis şi făcut. Şi ceea ce a constatat dl ministru al apărării, dl Marinuţa, este un post-factum, o declaraţie post-factum, deoarece Grupul Operativ al Trupelor Ruse în stânga Nistrului, care staţionează ilegal, chiar dacă o parte din acest grup se numesc pacificatori, este dotat cu armament nou.

Mai departe. Acest grup (GOTR) a primit la dispoziţie unităţi de transport cu capacitate care depăşeşte net necesităţile lor. Acest grup, regulat, desfăşoară aplicaţii militare conform unuia şi aceluiaşi scenariu: cum că pe malul drept al Nistrului, - adică cum spun ei, - în Republica Moldova a avut loc destabilizarea situaţiei politice, şi ei ripostează atacurilor teroriste din partea malului drept.

Aici se poate de adăugat şi mai mult fapte care nu apar în presă, dar a început să se vorbească deschis, cum că este reparată pista aerodromului militar de la Tiraspol. La
aceasta pot să adaug că aerodromul militar de la Tiraspol este preluat sub pază de aceleaşi trupe ruseşti şi la periferia aerodromului au apărut nişte construcţii noi. Şi atunci când dl Evnevici, generalul rus, declară că pista este reparată pentru a evacua din aşa-zisa Transnistrie opt helicoptere, astea-s poveşti de adormit copiii. Deoarece investiţiile în pistă nu sunt făcute pentru o singură aterizare/decolare. Şi aceste helicoptere pot fi evacuate în Federaţia Rusă pe calea ferată mult mai ieftin, operativ şi fără a tensiona spiritele.

Europa Liberă: Şi cum ar putea fi interpretate toate aceste acţiuni ale Federaţiei Ruse?

Oazu Nantoi: Şi încă un moment asupra căruia am vrut să atrag atenţia. Atunci când un oarecare Svetlana Gamova, din zarul Nezavisimaia Gazeta, îl citează pe un oarecare Veaceslav Finaghin, care declară că la Bulboaca se pregăteşte desfăşurarea unei baze militare NATO, apoi e cazul să ţinem minte că dna Svetlana Gamova, probabil în calitate de agent al KGB-ului, în anul 1990, la Chişinău, scria articole prin care demonstra că Republica Moldova este dusă spre unire cu România de către Frontul Popular. Acum, dna Gamova, fiind probabil angajată a aceluiaşi FSB rusesc, continuă această politică
de război informaţional împotriva Republicii Moldova, apelând la un oarecare Finaghin, care într-o ţară normală ar fi fost considerat criminal de stat şi vânat pe toate căile posibile, încercând să sustragă atenţia de la faptul că anume Federaţia Rusă promovează politica de transformare a unei părţi din teritoriul Republicii Moldova într-o bază militară a Federaţiei Ruse.

Aici pot să adaug că primele documente, acele semnate în 1992, prevedeau plafonul de 2700 de militari ruşi. Între timp, numărul militarilor ruşi prezenţi pe teritoriul Republicii Moldova s-a redus, însă această reducere nu este fixată şi nu este plafonată în nici un document nou semnat ulterior.

Prin urmare, Federaţia Rusă are acum mână liberă de a creşte numărul militarilor. Circulă zvonuri cum că pe aeroportul de la Tiraspol va fi amplasată o unitate de helicoptere.

Repet, are loc militarizarea unei părţi din teritoriul Republicii Moldova.

Iar dacă ne mai aducem aminte despre faptul că instituţiile de învăţământ din stânga Nistrului sunt trecute la standardele Federaţiei Ruse, dacă ne aducem aminte de faptul că a fost anunţat că Grupul Operativ al Trupelor Federaţiei Ruse va fi conectat la spaţiul
informaţional unic al armatei ruse şi alte mai multe moment, noi putem constata că, probabil, în perspectiva semnării acordului de asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, Federaţia Rusă a decis să realizeze în Republica Moldova scenariul cipriot. Când o parte din teritoriu de facto este anexată de Federaţia Rusă şi controlată de Federaţia Rusă. În rest, faceţi ce vreţi cu planurile voastre pro-europene. Asta este cred că poziţia Federaţiei Ruse.

Şi dacă ne mai uităm şi la comportamentul unei oarecare companii care se numeşte Gazprom, şi la datoria deja de 4 miliarde de dolari anunţată a regimului, - finanţat, întreţinut şi controlat de Federaţia Rusă, - faţă de compania Gazprom, atunci sigur că lucrurile arată destul de grav, ceea ce nu se resimte atunci când de uiţi la comportamentul politicienilor moldoveni.

Europa Liberă: Dle Nantoi, dar ce ar câştiga Rusia dintr-o anexare a regiunii transnistrene printr-o asemenea metodă descrisă de Dvs.? În august 2008, numai în prima săptămână a războiului ruso-georgian, rezervele Rusiei au scăzut cu peste 16 miliarde de dolari, plus retragerea capitalurilor străine, plus deteriorarea gravă a imaginii ţării... Ce ar avea de câştigat acum Rusia, în cazul Moldovei?

Oazu Nantoi: În primul rând, Federaţia Rusă continuă să facă joc dublu, în situaţia în care ministerul de externe al Federaţiei Ruse vorbeşte, ciripeşte despre politica neschimbată a Federaţiei Ruse care porneşte de la ideea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.


Federaţia Rusă, deocamdată cel puţin, nu are nevoie de declanşarea operaţiunilor militare, ca în Georgia. E vorba de o politică tacită, de consolidare a controlului asupra acestui teritoriu. Şi va fi iarăşi curmată orice comunicare între aşa zisele măsuri de încredere, deoarece nu e nevoie de încredere între oameni, în situaţia în care conflictul nu este un conflict îngheţat, dar un conflict cu soluţia îngheţată, - conflictul nu este între oameni. Federaţia Rusă doreşte să controleze Republica Moldova prin intermediul acestui conflict aşa-zis transnistrean.

Care este rostul pentru Federaţia Rusă? care are teritorii imense, inclusiv la Extremul Orient unde scade populaţia, iar peste râul Amur pare-mi-se că este aşa o ţară mică cum este China, aceasta este o întrebare care trebuie să fie adresată nu mie. Însă Dmitri Medvedev l-a desemnat pe Rogozin responsabil nu pentru extremul orient, ci pentru, repet, pentru o parte din teritoriul Republicii Moldova. Şi aici noi vedem fapte. Cu teoretizările noi putem face multe speculaţii, cum că vrea să controleze Moldova, cum
că vrea să aibă în spatele Ucrainei un cap de pod pentru orice eventualitate. Nu ştiu. Dar faptele confirmă că Federaţia Rusă îşi consolidează prezenţa militară ilegală pe teritoriul Republicii Moldova şi regimul din stânga Nistrului a renunţat la orice cochetări cu Chişinăul, şi este obligat, mot à mot, să reproducă ce i se spune la Kremlin.

Europa Liberă: Şi asta nu neapărat cu o recunoaştere a Transnistriei de către Federaţia Rusă…

Oazu Nantoi: Nu, recunoaşterea din partea Federaţiei Ruse a aşa-zisei Transnistrii sigur că nu-i convine Federaţiei Ruse, deoarece îi creează probleme în plus. Astăzi Ucraina permite comunicarea între raioanele de est ale Republicii Moldova şi Federaţia
Rusă, dar mâine mai ştii ce poate să se întâmple? Aşa că, repet, Federaţia Rusă profită de greşelile, de incompetenţa, de slăbiciunea conducerilor din Republica Moldova, care au admis două pârghii de control asupra situaţiei. Prima este aşa zisul format unic al trupelor de pacificare şi timp de 20 de ani nici o guvernare n-a făcut nimic pentru ca să recurgă la art.8 din acordul din 21 iulie 1992, care prevede posibilitatea retragerii unilaterale. A doua pârghie de control asupra situaţiei este formatul de negocieri, în care Federaţia Rusă are statut inocent de mediator şi spune că găsiţi soluţia la masa de negocieri cu marionetele noastre.

Europa Liberă: Dle Nantoi, şi ce ar putea să facă Chişinăul, să contrapună acestor pârghii sau scenarii pe care le-aţi descris?

Oazu Nantoi: Înţelegeţi, atunci când călăul are ghilotina sau securea la dispoziţie, călăului îi este uşor să răspundă la întrebarea ce el poate să facă, luptând cu mătreaţa de exemplu. Să taie capul, dintr-o mişcare.

Atunci când noi vorbim despre restabilirea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, în limitele frontierelor recunoscute de comunitatea internaţională, şi asigurarea viabilităţii
statului pe întreg teritoriul, este vorba de un proces complex, îndelungat, care cere, să spunem aşa, mobilizare, - nu vreau să folosesc cuvântul sacrificii, dar care, oricum, trebuie să plătim şi un preţ pentru această reîntregire. Nu poţi să plăteşti pentru gaz ca în regiunea Vologda, de unde provin părinţii soţiei mele, şi să te consideri în Europa. Aici ai de ales. Şi nu poţi să vinzi vin contrafăcut în Rusia, drept singura sursă de export, şi să te consideri ţară europeană. Aici iarăşi avem de ales.

Eu personal consider că problema soluţionării conflictului transnistrean face parte dintr-un proces de consolidare a statului Republica Moldova, care încă nici nu este pornit de guvernările noastre, când ne uităm la dezastrul cu modificările Constituţiei, situaţia cu justiţia, cu autonomia locală, cu acele adresări la CEDO, nenumărate, oricum, chiar dacă fluxul de adresări s-a redus.

În opinia mea, proiectul statalităţii Republicii Moldova nu este unul împlinit nici pe malul drept şi, respectiv, dacă avem guvernările pe malul drept nu sunt capabile să facă ordine, să avem un stat funcţionabil, păi, respectiv, nu suntem capabili să integrăm
malul stâng, în special ţinând cont de mizeria pe care o avem în spectrul politic al Republicii Moldova sub aspectul problemei reîntregirii ţării. Cineva strigă că uniunea euro-asiatică, care nici nu există, este salvarea noastră, dar faptul că o parte din teritoriul Republicii Moldova este ocupat de Federaţia Rusă, pe ei nu-i deranjează. Şi ei stau în parlamentul Republicii Moldova…

Europa Liberă: oaspetele emisiunii, expertul Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice din Chişinău.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.