Ministerul educaţiei de la Chişinău are în subordinea sa administrativă şi şcolile din regiunea transnistreană cu predare în limba româna. După ce Înalta Curte de la Strasbourg a constatat încălcarea dreptului la educaţie în cazul şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană, idei pentru funcţionarea normală a acestor instituţii de învăţământ au venit atât din partea Chişinăului cât şi a autorităţilor de la Tiraspol. În timp ce negocierile dintre cele două părţi continuă , şcolile moldoveneşti din stânga Nistrului se plâng că activează în condiţii dificile. În ce măsură le poate ajuta ministerul şi care ar fi soluţiile acceptate pentru soluţionarea problemelor, a încercat să afle Tamara Grejdeanu:
Cu toate că şi-au păstrat dreptul de a instrui elevii în limba română, cele opt şcoli din Transnistria nu dispun de mari posibilităţi pentru a asigura o educaţie în condiţii adecvate. Valentin Crudu, şeful direcţiei învăţământ preşcolar, primar şi secundar al Ministerului educaţiei spune că probleme apar mai ales la trecerea peste vamele transnistrene a manualelor şi literaturii de specialitate. Întrebat ce face ministerul, Valentin Crudu ne spune că aceste şcoli au parte de o susţinere financiară:
„În aceste instituţii de învăţământ au fost făcute anumite investiţii şi mai mult ca atât există din partea guvernului o motivaţie pentru cadrul didactic, această motivaţie constituie douăzeci la sută majorarea salariului în comparaţie cu salariul care îl primim noi în partea dreaptă a Nistrului, alimentarea copiilor pe gratis de la clasa 1-12, achitarea arendei manualelor se face de către ministerul educaţiei al Republicii Moldova, deci nu plătesc părinţii, adică sunt anumite stimulente care susţin activitatea acestor şcoli moldoveneşti care studiază în grafie latină.”
Despre cum activează şcolile cu predare în limba română am stat de vorbă şi cu directoarea liceului din Tighina, Maria Roibu, care ne spune că elevii sunt asiguraţi cu materiale didactice, dar nu au parte de condiţiile necesare pentru studiu:
„Pentru dânşii să-ţi desfăşori activitatea în nişte clădiri dispersate care nu sunt pentru instruire pentru că sunt clădiri adaptate, sunt birouri, fără sală sportivă, fără cantină, apoi pentru dânşii aceasta e normal, ei tot timpul au vorbit că e normal. Noi nu avem clădire, asta-i în prim plan, ei trebuie să ne ofere o clădire care corespunde tuturor şcolilor lor, ei ştiu foarte bine ce înseamnă o şcoală şi ei ştiu foarte bine cum activăm noi, ei ştiu foarte bine că noi personal am făcut ce am făcut în clădirile pe care le avem.”
În cazul şcolilor cu predare în grafie latină, administraţia de la Tiraspol insistă ca acestea să obţină licenţă, propunere despre care Valentin Crudu spune că nu este una viabilă în condiţiile în care aceste şcoli sunt acreditate de Ministerul educaţiei după cadrul legal al Republicii Moldova:
„Ce înseamnă să accepţi licenţierea unui stat care nu există, sau a unui minister care lucrează nu în baza standardelor internaţionale, dar au nişte standarde care nu sunt decât recunoscute în regiunea dânşilor? Licenţierea se referă la tot, şi la programele în baza cărora lucrezi, şi asupra cadrului didactic, inclusiv materialele didactice pe care le folosim noi la discipline şcolare, care nu ştiu dacă au standarde educaţionale în Transnistria. De aceea, nici nu este cazul să mergem să echivalăm licenţierea sau acreditarea Republicii Moldova care s-a făcut pe principii democratice şi obiective internaţionale cu cele care încearcă să le propună Transnistria.”
Am întrebat-o pe Eugenia Halus, directoarea liceului din Râbniţa, cum este văzută perspectiva de a activa sub licenţierea autorităţilor de la Tiraspol:
„Am ajuns la concluzia că facem o rezoluţie cu privire la acţiunile ce urmează a fi întreprinse pentru asigurarea dreptului la educaţie în regiunile de est ale Republicii Moldova, şi în rezoluţia aceasta noi am scris că nu avem nevoie de licenţa aşa numitelor organe de la Tiraspol. Avem nevoie să avem condiţii. Licenţierea asta înseamnă să se implice în programele de studiu, în istoria românilor şi universală, în limba şi literatura universală. Ei numai asta şi aşteaptă, să se amestece în programa de studii.”
De curând, directorii liceelor din Râbniţa, Tighina şi Grigoriopol au semnat o petiţie în care cer autorităţilor transnistrene să excludă restricţiile impuse pentru utilizarea limbii române în raioanele de est ale Republicii Moldova, să restituie edificiile în care au activat aceste licee şi să permită transportarea materialelor didactice pentru asigurarea procesului educativ în şcolile cu predare în grafie latină.
Cu toate că şi-au păstrat dreptul de a instrui elevii în limba română, cele opt şcoli din Transnistria nu dispun de mari posibilităţi pentru a asigura o educaţie în condiţii adecvate. Valentin Crudu, şeful direcţiei învăţământ preşcolar, primar şi secundar al Ministerului educaţiei spune că probleme apar mai ales la trecerea peste vamele transnistrene a manualelor şi literaturii de specialitate. Întrebat ce face ministerul, Valentin Crudu ne spune că aceste şcoli au parte de o susţinere financiară:
„În aceste instituţii de învăţământ au fost făcute anumite investiţii şi mai mult ca atât există din partea guvernului o motivaţie pentru cadrul didactic, această motivaţie constituie douăzeci la sută majorarea salariului în comparaţie cu salariul care îl primim noi în partea dreaptă a Nistrului, alimentarea copiilor pe gratis de la clasa 1-12, achitarea arendei manualelor se face de către ministerul educaţiei al Republicii Moldova, deci nu plătesc părinţii, adică sunt anumite stimulente care susţin activitatea acestor şcoli moldoveneşti care studiază în grafie latină.”
Despre cum activează şcolile cu predare în limba română am stat de vorbă şi cu directoarea liceului din Tighina, Maria Roibu, care ne spune că elevii sunt asiguraţi cu materiale didactice, dar nu au parte de condiţiile necesare pentru studiu:
„Pentru dânşii să-ţi desfăşori activitatea în nişte clădiri dispersate care nu sunt pentru instruire pentru că sunt clădiri adaptate, sunt birouri, fără sală sportivă, fără cantină, apoi pentru dânşii aceasta e normal, ei tot timpul au vorbit că e normal. Noi nu avem clădire, asta-i în prim plan, ei trebuie să ne ofere o clădire care corespunde tuturor şcolilor lor, ei ştiu foarte bine ce înseamnă o şcoală şi ei ştiu foarte bine cum activăm noi, ei ştiu foarte bine că noi personal am făcut ce am făcut în clădirile pe care le avem.”
În cazul şcolilor cu predare în grafie latină, administraţia de la Tiraspol insistă ca acestea să obţină licenţă, propunere despre care Valentin Crudu spune că nu este una viabilă în condiţiile în care aceste şcoli sunt acreditate de Ministerul educaţiei după cadrul legal al Republicii Moldova:
„Ce înseamnă să accepţi licenţierea unui stat care nu există, sau a unui minister care lucrează nu în baza standardelor internaţionale, dar au nişte standarde care nu sunt decât recunoscute în regiunea dânşilor? Licenţierea se referă la tot, şi la programele în baza cărora lucrezi, şi asupra cadrului didactic, inclusiv materialele didactice pe care le folosim noi la discipline şcolare, care nu ştiu dacă au standarde educaţionale în Transnistria. De aceea, nici nu este cazul să mergem să echivalăm licenţierea sau acreditarea Republicii Moldova care s-a făcut pe principii democratice şi obiective internaţionale cu cele care încearcă să le propună Transnistria.”
Am întrebat-o pe Eugenia Halus, directoarea liceului din Râbniţa, cum este văzută perspectiva de a activa sub licenţierea autorităţilor de la Tiraspol:
„Am ajuns la concluzia că facem o rezoluţie cu privire la acţiunile ce urmează a fi întreprinse pentru asigurarea dreptului la educaţie în regiunile de est ale Republicii Moldova, şi în rezoluţia aceasta noi am scris că nu avem nevoie de licenţa aşa numitelor organe de la Tiraspol. Avem nevoie să avem condiţii. Licenţierea asta înseamnă să se implice în programele de studiu, în istoria românilor şi universală, în limba şi literatura universală. Ei numai asta şi aşteaptă, să se amestece în programa de studii.”
De curând, directorii liceelor din Râbniţa, Tighina şi Grigoriopol au semnat o petiţie în care cer autorităţilor transnistrene să excludă restricţiile impuse pentru utilizarea limbii române în raioanele de est ale Republicii Moldova, să restituie edificiile în care au activat aceste licee şi să permită transportarea materialelor didactice pentru asigurarea procesului educativ în şcolile cu predare în grafie latină.
