Ce şanse mai au comuniştii

Primele alegeri fără sigla cu secera și ciocanul, organizate duminică în câteva localităţi din Republica Moldova, par să confirme declinul comuniștilor. PCRM se consideră nedreptățit, invocă încălcarea libertății de expresie, amenință cu atacarea la CEDO a deciziei de interzicere a simbolurilor comuniste. Au avut dreptate cei ce spuneau că fără blazonul bolșevic, fără cele două „unelte de tortură” care l-au consacrat în istorie – secera și ciocanul –, partidul lui Voronin își pierde vlaga și identitatea, pentru că nu are ce oferi alegătorilor.

Există și alte cauze pentru care opoziția comunistă a intrat pe tobogan: lipsită de accesul la resursele administrative, îl părăsesc membri de frunte la nivel central, dar și în teritoriu, unde primari și consilieri comuniști aderă la „familii politice” cu care se înțeleg mai bine: socialiștii și Partidul Democrat. PCRM a fost protagonistul mai multor scandaluri și „păruieli” în parlament, de care vedeam înainte doar în legislativul din Coreea de Sud sau în cel de la Kiev. Acum a intrat și Chișinăul în această „selectă” companie. Violența, refuzul dialogului, starea de beligeranță permanentă sunt trăsături la care PCRM nu vrea să renunțe în ruptul capului. La fel și totala sa opacitate față de ceea ce numim „reforma morală”: Voronin și-a retras oamenii din Comisia de studiere a arhivelor KGB și execută, an de an, spectacolul glorificării lui Lenin și a revoluției bolșevice – e ritualul fără de care această formațiune politică, încremenită în proiect, și-ar pierde orice rațiune ideologică.

Dar asta nu înseamnă că PCRM și-a ratat șansele să revină la putere după următoarele alegeri parlamentare. Există atuuri electorale pe care partidul lui Voronin va încerca să le utilizeze din plin. În primul rând, sprijinul rusesc, imensul potențial de șantaj și presiune pe care Moscova îl are asupra Chișinăului. Aici actuala putere nu dispune de prea multe soluții. Mai rău e că și în politicile sale interne, Alianța „suflă” în pânza ambarcațiunii comuniste. PCRM încearcă să-și însușească discursul anti-oligarhic, justițiar, cu priză la o populație săracă. Mai ales că scandalurile legate de averi obscure și afaceri abuziv preluate însoțesc actuala putere ca o umbră neagră. E în interesul Alianței să lupte cu corupția, dar a cere guvernanților să consolideze statul de drept, să se lepede de ispita beneficiilor ilicite înseamnă să visăm la un altruism care îi depășește.

Să mai spunem că şi un buget de austeritate pentru 2013, în condițiile în care Moldova este finanțată generos din exterior, provoacă justificate nedumeri: ce faceți cu banii, domnilor guvernanți, de ce nu ați prevăzut programe de creștere economică, înlesniri pentru investitori, crearea de locuri de muncă, de ce vă bazați doar pe sporirea impozitelor și a taxelor de import? Este o întrebare pe care nu doar opoziția comunistă o adresează, în felul ei demagogic, actualilor guvernanți, ci o poate formula, cu deplină legitimitate, orice cetățean.
Occidentul susține Moldova pentru că actuala putere de la Chișinău nu are alternativă. Iar asta menține țara pe muchie de cuțit, o face direct dependentă de îngăduinţa (cu termen limitat!) a partenerilor externi, nu de propria ei voință. Nu poți parazita la nesfârșit pe această conjunctură: vei ajunge în situația ca, la un moment dat, orice altceva să fie preferabil guvernării tale în ochii unei populații exasperate, iar democrația și libertățile obținute după 7 aprilie 2009 să fie în pericol.
Fără o viață mai bună în Moldova, niciun fel de interdicții și condamnări ale comunismului nu vor împiedica întoarcerea PCRM la guvernare sub o formă sau alta. Și atunci va fi prea târziu să căutăm vinovații. Ei oricum vor scăpa nevătămați.