Pasul înşelător al premierului Ponta

Mi s-a părut nefirească uşurinţa cu care, acum cîteva zile, Victor Ponta a acceptat ca preşedintele Băsescu să meargă la summitul Consiliului European de săptămîna aceasta. Sigur, Curtea Constituţională stabilise că preşedintele este cel care trebuie să ne reprezinte la Bruxelles dar, pe de altă parte, Ponta avertiza că va insista să obţină mandat pentru acest summit, întrucît aici se discută probleme care ţin de competenţa guvernului. Pasul înapoi făcut de primul ministru era însă unul înşelător. În fapt, Ponta l-a lăsat pe Băsescu să se arunce în groapa cu lei, pentru că la Bruxelles se discută bugetul Uniunii Europene pe perioada 2014-2020, buget care a împărţit ţările Uniunii în mai multe tabere. O reducere a bugetului va afecta, fireşte, România, care poate pierde 8 miliarde de euro. Traian Băsescu a declarat că va negocia şi că va încerca să ajungă, alături de partenerii europeni, la un acord. Victor Ponta a replicat că nu e vorba aici de negocieri şi că singura poziţie valabilă a României ar fi exercitarea dreptului de veto în ce priveşte reducerile bugetare. De aici încolo, a început un fel de concurs pe tema: „cine apără interesul naţional?”, concurs pigmentat din belşug cu insulte şi grosolănii.

Victor Ponta a mers chiar în faţa Parlamentului pentru a-şi expune poziţia şi le-a cerut parlamentarilor să voteze un fel de rezoluţie care să-i indice preşedintelui Băsescu ce să facă la Bruxelles. Rezoluţie fără niciun fel de justificare constituţională, dar o rezoluţie care dă bine la alegători, care văd astfel cine sunt adevăraţii patrioţi. Oricum, în viziunea social-liberalilor, Parlamentul seamănă tot mai mult cu Marea Adunare Naţională din timpul regimului comunist, acolo unde deputaţii nu făceau decît să aplaude şi să ridice mîna. Cu siguranţă că majoritatea populaţiei nu înţelege mai nimic din complicatele probleme care vor trebui descîlcite la Bruxelles. Şi asta deoarece summitul european a devenit pentru cele două tabere încă un prilej de confruntare electorală, cu tot cortegiul de bădărănii, calomnii, insinuări perfide. „Opriţi-vă!” se intitulează editorialul lui Andrei Pleşu din numărul de săptămîna trecută al revistei Dilema veche. Acest „opriţi-vă” se adresează atît politicineilor cît şi gazetarilor cu simbrie care otrăvesc spaţiul public, transformîndu-l – îl citez pe Pleşu – într-un „soi de mlaştină urît mirositoare”. Mă îndoiesc însă că apelul lucid şi patetic al lui Andrei Pleşu ar putea avea vreun ecou.