Un element nou în tabloul evenimentelor politice din ultimele săptămâni în Republica Moldova este campania pentru alegerile parlamentare din România, din 9 decembrie, la care basarabenii cu cetățenie română sunt chemați să participe. Nu e un fenomen inedit, însă campania de acum pare ceva mai energică, mai bine organizată decât în anii trecuți. Am văzut destule mesaje electorale pe site-urile de știri și pe Facebook din partea forțelor politice românești. Ca și în Țară, lupta se dă mai ales între candidații celor două mari blocuri electorale, Uniunea Social - Liberală (USL) și Alianța România Dreaptă (ARD). Sunt candidați care au mai reprezentat Basarabia, dar și nume noi care la rândul lor se întrec în promisiuni, căutând în același timp să-și discrediteze concurenții prin tot felul de dezvăluiri.
Basarabenii sunt la curent cu evenimentele furtunoase din această vară din România: suspendări și referendumuri, istorii de impostură academică, presiuni asupra Curții Constituționale, scandaluri cu procurori anticorupție transformați în „comisari roșii” etc., așa încât mulți dintre ei și-au format simpatii durabile, au credințe vechi, opțiuni non-negociabile. E puțin loc pentru convertiri electorale de ultim moment.
Ofertele candidaților români în Basarabia seamănă între ele, întrucât pornesc de la așteptările publicului local: cetățenie română simplificată, burse pentru studenți și liceeni, drept de muncă în România, cale ferată cu ecartament european, construcția gazoductului Iași-Ungheni, conectarea Republicii Moldova la centrala nucleară de la Cernavodă, mai multe locuri în Parlamentul de la București pentru candidații ce reprezintă Basarabia… Tinerii sunt un segment foarte angajat în această campanie. Adunați în diferite organizații și grupuri de inițiativă, ei și-au asumat misiunea de a fi promotorii entuziaști ai favoriților lor și de a da replici adversarilor ideologici pe rețelele de socializare. Mai calculată și mai pragmatică, lumea politică de la Chișinău nu se implică, cel puțin vizibil, în bătălia electorală din România, cu excepția primarului Dorin Chirtoacă, cel care s-a afișat cu un anumit candidat de peste Prut.
Față de anii romantici ai „regăsirii”, exigențele basarabenilor față de politicienii români au crescut. De aceea, miza întâlnirilor directe este foarte mare – ele au loc în Chișinău și în provincie (Cahul, Bălți, Soroca etc.), acolo unde se vor deschide noi secții de vot. Pentru competitori, contactul direct cu alegătorii reprezintă șansa unică să impună în Moldova o altă imagine a politicianului român decât cea livrată de televiziunile bucureștene, unde ai senzația că se joacă la nesfârșit o piesă de Caragiale, presărată cu accente din „Macbeth”: aruncarea în deriziune, mânjirea, desființarea oponentului, atacurile la persoană de o virulență nejustificată – procedee de care abundă dezbaterile politice românești. A-i lăsa pe basarabeni pradă acestor emisiuni ignobile e calea cea mai sigură de a le stimula absenteismul, dezamăgirea și chiar scârba în raport cu viața politică românească.
În final, aș dori să fac o sugestie tuturor candidaților români pentru Basarabia, indiferent de culoarea lor politică: dacă vrea să identifice un debușeu generos pentru atragerea de fonduri europene, România ar putea construi programe comune, specifice, cu Republica Moldova, în afara sprijinului financiar pe care Chișinăul îl primește în mod direct de la Bruxelles. La întocmirea acestor proiecte o resursă importantă o vor furniza – sunt convins – intelectualii, specialiștii moldoveni, tinerii școliți în Occident. Va fi o contribuție eficientă la cauza unității noastre de limbă și cultură, o șansă enormă pentru democrație și dezvoltare.
