Jennifer Brush: Transnistria este binevenită în familia europeană ca parte a Moldovei

Prima parte a interviului cu Jennifer Brush.

Europa Libera: Uniunea Europeană este dispusă să semneze Acordul de Asociere cu R. Moldova în 2013 si să fie finalizate negocierile privind crearea Zonei de comerţ liber. Nu este exclus ca planul de acţiuni privind liberalizarea vizelor să fie finalizat până la sfârşitul anului viitor. Care ar fi avantajele şi pentru cetatenii din regiunea transnistreana dupa semnarea acestor trei documente?

Jennifer Brush: În primul rând, UE şi Parteneriatul Estic, care apropie Moldova de Uniunea Europeană, este un program extraordinar de pozitiv pentru Moldova. Însă este un set de reforme foarte dificile pe care Moldova trebuie să le implementeze pentru a se califica pentru aceste trei programe. Deci, eu cred, în primul rând, aş îndemna guvernarea de la Chişinău, şi trebuie să menţionez că nu reprezint nici un stat membru al UE şi nici UE, eu reprezint Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), însă cred că reformele cu care este necesar să se conformeze, sunt foarte bune pentru Moldova. Implementarea lor va apropia Moldova mai mult de standardele Europei de vest în multe privinţe şi, pot doar îndemna autorităţile din Moldova să se
dedice acestor reforme, astfel încât să poată fi eligibili pentru aceste trei programe. Salut vizita de săptămâna trecută a preşedintelui Barroso. Cred că el a transmis un mesaj clar guvernului de la Chişinău că ultimii au foarte mult de lucru pentru a putea să adopte aceste reforme, însă, odată ce o vor face, Moldova va fi binevenită în Uniunea Europeană. Acesta nu este doar un mesaj bun pentru Moldova, este de asemenea un mesaj bun pentru locuitorii din Transnistria, deoarece preşedintele Barroso a fost atotcuprinzător în comentariile sale, spunând că dacă Transnistria, de asemenea, ar adera şi ar implementa aceste reforme, ea ar fi binevenită în familia europeană ca parte a Moldovei şi, cred că acesta este un mesaj bun şi pozitiv pentru Transnistria.

Europa Libera: Mai toata lumea recunoaşte că formatul 5+2 este unicul mecanism în cadrul căruia ar putea să se găsească un compromis referitor la soluţionarea crizei transnistrene. Pe cât de uşor este de negociat în acest format?

Jennifer Brush: Este o întrebare foarte provocatoare. Cred că toţi consideră ca ceva normal faptul că formatul 5+2 este cel mai bun format posibil pentru aceste negocieri şi, eu cred, considerând alternativele care există, este probabil cea mai practică soluţie la momentul dat. Însă, o dilemă, pe care o văd, este faptul că procesul 5+2 nu-şi poate
dori o soluţie mai mult decât părţile îşi doresc o soluţie. Şi cred că povara acum trebuie să fie pe cele două părţi, ca ele să demonstreze membrilor 5+2 că, de fapt, ele sunt cointeresate în atingerea unui acord, din cauză că este imposibil ca formatul 5+2 să identifice o soluţie, dacă părţile nu-şi doresc acest lucru. Astfel, aş întoarce întrebarea Dvs. şi aş spune că cel mai bun format de negocieri ar fi între părţi ca ele însăţi să convină asupra unui acord. Acesta ar fi cel mai bun format posibil. Însă, dacă lor nu le reuşeşte acest lucru, desigur suntem pentru a-i ajuta în această privinţă. Totuşi, doar aceasta putem face, dacă părţile însăşi nu-şi doresc să găsească o soluţie.

Europa Libera: Liderul liberalilor, deputatul Mihai Ghimpu, spunea intr-un interviu cu Europa Libera ca din momentul ce s-a reluat procesul de negocieri in formatul 5+2 Chisinaul a tot cedat Tiraspolului. Politicianul aducea drept argument pierderile pe care le suporta întreprinderea „Căile Ferate din Moldova, pierderi estimate in cifre foarte mari după reluarea transportului feroviar în regiunea transnistreană. Cum poate fi intelese aceste declaratii?

Jennifer Brush: Nu cunosc declaraţia dlui Ghimpu, deci nu o pot comenta în niciun fel. Însă, dacă anume aceasta a spus, acesta este încă un indiciu al „jocului de sumă nulă”, în această regiune, care nu a ajutat la negocieri. Nu putem privi negocierile în modul că „dacă eu câştig, tu pierzi”, aceasta niciodată nu va izbuti. Trebuie să privim situaţia în modul „câştig-câştig”, deci, dacă luăm trenurile de marfă ca exemplu, nu se rezumă totul doar la cine câştigă şi cine pierde bani, este o problema a liberei circulaţii, care este un principiu mai important în acest moment. Deci, resping orice idee că, dacă cineva oferă servicii, cealaltă parte, prin definiţie, pierde un serviciu. Acesta nu este un „joc de sumă nulă”, acesta este un proces de negociere. Noi suntem în căutarea unei situaţii „câştig-câştig”.

Europa Libera: Între timp, a fost sistată emisia a două posturi de televiziune, Moldova 1 şi Publika în regiunea de est a Republicii Moldova. Acest lucru nu poate fi interpretat ca o apropiere a celor două maluri ale Nistrului. Ce n-a făcut Chişinăul?

Jennifer Brush: Mulţumesc pentru întrebarea referitor la televiziune, pentru că eu cred că este una foarte importantă. Nimeni, niciodată nu trebuie să stea în faţa liberei circulaţii a ideilor şi opiniilor. Libertatea de expresie este un principiu sacru pentru civilizaţiile din vest. Şi, deci, nici un guvern nu trebuie să fie implicat în închiderea sau examinarea refuzului informaţiei din motive politice. Aceasta, pur şi simplu, nu este o
valoare ce ţine de secolul 21. Sunt dezamăgită, în egală măsură, că partea transnistreană a decis închiderea a două televiziuni din Moldova, precum şi că Chişinăul nu a putut găsi o soluţie pentru retransmiterea televiziunii transnistrene. Nu văd cum ascultarea opiniilor altor persoane poate fi considerată ca fiind un fel de pericol. De fapt, este o decizie pozitivă de a permite ambelor maluri să audă ce are de spus fiecare parte. Dar, mulţumim Doamne pentru Internet, din cauză că, din câte cunoaştem, desigur oamenii continuă să privească televizoarele, însă, tot mai mulţi îl înlocuiesc cu Internetul. Respectiv faptul că închiderea canalelor televizate ar putea împiedica libera circulaţie a ideilor, iarăşi, pur şi simplu, nu este un raţionament ce ţine de secolul 21. Voi folosi această ocazie, încă odată, să vă spun că ne-am alăturat reţelei de socializare ce permite oamenilor să facă schimb liber de idei şi că Misiunea OSCE în Moldova şi-a deschis un cont pe Facebook, unde nu sperăm doar să oferim informaţii tuturor de pe Facebook, ci şi să primim reacţiile oamenilor, să ni se spună ce facem corect şi, mai important, să ni se ofere sugestii cum să ne îndeplinim misiunea mai bine.

Europa Libera: Doamna Brush, în calitate de şefă a Misiunii OSCE în Republica Moldova, sa ne spuneti care sunt aşteptările Dvs. de la anul 2013 privind reglementarea transnistreană...

Jennifer Brush: Nu sunt la fel de nerăbdătoare, precum alţii par să fie, privind găsirea unei soluţii rapide pentru acest conflict. Sunt în mod special surprinsă de către jurnaliştii
care m-au întrebat, în aprilie, când tocmai sosisem în Moldova, atunci când acest conflict era în desfăşurare deja de 20 de ani, de ce lucrurile nu s-au mişcat mai rapid. Îmi este greu să mă împac cu ideea că oamenii cred că lucrurile trebuie soluţionate rapid, atunci când au fost nevoie de 20 de ani pentru a ajunge acolo unde ne aflăm în momentul dat. Acestea fiind spuse, fiind în trecut implicată în alte negocieri, progresul, pe care l-am înregistrat din luna aprilie, a fost foarte rapid şi iute. Şi sunt bucuroasă să fiu în mijlocul chestiunilor dificile acum pentru că aceasta înseamnă că ambele părţi încearcă să treacă de chestiunile dificile şi să facă o diferenţă. Cât priveşte aşteptările mele pentru 2013, sunt de acord că trebuie consolidată încrederea. Au trecut deja 20 de ani, şi generaţii au crescut separate una
de alta. Trebuie să fie o serie de măsuri de consolidare a încrederii, şi aceasta nu doar amână inevitabilul unei decizii politice – aceasta ajută la crearea fundamentului pentru ceea cum această zonă va arăta în viitor. Şi ea nu va arata precum astăzi, ceea ce este un lucru bun.

Europa Libera: Problema şcolilor cu predare în grafia latină a fost rezolvată? Şi pe cât de uşor e să găsiţi un deznodământ pentru această situaţie?

Jennifer Brush: De câteva luni, Misiunea OSCE în Moldova a activat asupra unui studiu şi evaluare a situaţiei curente privind şcolile cu predare în grafie latină în Transnistria, pentru a sprijini grupul de lucru în domeniul educaţiei în identificarea unei soluţii realizabile şi am finalizat acest studiu două săptămâni în urmă. În studiu este descris contextul a ce s-a întâmplat acestor şcoli în trecut, şi, de asemenea, oferă un şir de recomandări despre cum să creăm condiţii sigure pentru funcţionarea acestor şcoli. Permiteţi-mi să vă spun ce prezintă şi ce nu prezintă acest raport. Ceea ce se
propune în recomandările studiului, este o modalitate pentru ca copii să poată studia în limba aleasă de ei, fără hărţuire şi intimidare, şi fără să fie nevoiţi să treacă de puncte militare de control de două ori pe zi. Acest raport mai prevede asigurarea posibilităţii copiilor să studieze în localităţile lor de baştină, în limba aleasă de ei. Acest raport nu este despre licenţiere, el este despre soluţionarea problemei statutului şcolilor din Transnistria, prin identificarea unei proceduri simplificate, o procedură pe care am prezentat-o în linii generale, o procedură simplificată care ar permite acelor şcoli să opereze în condiţii sigure, ce le-ar permite să funcţioneze completamente ca instituţii educaţionale. Acest raport, de asemenea, nu prezintă o posibilitate pentru autorităţile din Transnistria să aprobe curriculumul moldovenesc. Curriculumul moldovenesc rămâne neschimbat. Transnistria ar fi doar formal informată despre conţinutul acestui curriculum. Însă, în nici un fel, acest lucru nu permite autorităţilor transnistrene să dispună de careva proces de aprobare, în nici un fel, a curriculumului moldovenesc predat în şcolile cu predare în grafie latină. Dorim ca autorităţile de pe ambele maluri ale râului să depolitizeze această întrebare şi să urmeze recomandărilor noastre, să poată permite copiilor să poată merge la şcoală şi să înveţe în limba la alegerea lor.

Europa Libera: Pe parcursul discuţiilor, o problemă care, practic, a figurat pe agenda întrevederilor în formatul 5+2, cea cu privire la placute de inmatriculare cu numere transnistrene. Există o soluţie?

Jennifer Brush: Valentina, după cum cunoaşteţi, cu fiecare răsuflare, eu mă gândesc la deschiderea podului Gura-Bîcului/Bâcioc. Am fost deja de două ori pe acest pod şi, vă voi spune din nou că, aceasta este cea mai depresivă privelişte în această parte a lumii. Este ca un miraj: este un pod, construit conform standardelor europene, ce leagă estul cu vestul, care este totalmente părăsit şi nefolosit. Locuitorii de pe ambele maluri ale râului doresc ca podul să funcţioneze, însă această chestiune nu este doar de importanţă locală. Este, de fapt, podul care plasează Moldova în centrul unei reţele
internaţionale de transport, care uneşte bazinul Dunării cu ţările din Comisia Economică a Mării Negre şi cu sistemul de magistrale internaţionale. Nu există cuvinte pentru a descrie motivul din care cauză acest pod nu funcţionează. Este clar că nu este un motiv tehnic; este clar că nu este un motiv financiar; este un motiv complet politic. Am petrecut foarte mult timp asupra elementelor de soluţionare a chestiunii de deschidere a podului în timpul ultimei runde din Dublin. Suntem foarte aproape de a identifica o soluţie. Dintr-un număr de recomandări, există doar câteva care trebuie soluţionate, însă, desigur, ele sunt cele mai dificil de soluţionat. Sperăm foarte mult că vom putea lucra îndeaproape cu ambele părţi în următoarele zile şi săptămâni, pentru a putea soluţiona puţinele chestiuni rămase, foarte puţinele probleme rămase şi să deschidem acest pod cât de curând posibil. Ambele părţi ne spun că ele dispun de voinţă politică pentru a deschide acest pod. Sper să fie adevărat. Până la urmă, nu vreau ca eu să fiu mai cointeresată în deschiderea acestui pod decât oricine altcineva. Vreau să existe careva dovezi că aceasta, de fapt, este o chestiune importantă pentru oamenii de aici. Cât priveşte plăcuţele de înmatriculare, există o convenţie internaţională care reglementează eliberarea plăcuţelor de înmatriculare, şi care este destul de flexibilă, şi permite un grad considerabil de flexibilitate. Deci, de fapt, nu există nimic ce într-adevăr ar împiedica părţile să convină asupra unei soluţii cu privire la plăcuţele de înmatriculare, conform convenţiilor internaţionale. Şi, din nou, îndemn ambele părţi să găsească o soluţie.