Linkuri accesibilitate

Omagiu unui mare pianist de jazz: Dave Brubeck (1920-2012)


Dave Brubeck
Dave Brubeck

„Unul din motivele pentru care cred în jazz este acela că identitatea unei ființe umane este dată de ritmul inimii tale. Pretutindeni în lume, același.”



Întreaga presă culturală mondială anunță încetarea din viață a unuia dintre cei mai populari pianiști de jazz americani, Dave Brubeck. Omagiile ce i se aduc atît în presă cît și în forumuri pe Internet sînt unanime în a evoca o personalitate atașantă, de neuitat, a muzicii secolului XX. Cine a fost, așadar, Dave Brubeck? Un scurt omagiu-evocare sub semnătura lui Victor Eskenasy:

Jazz-ul și muzica de pian în special sînt asociate în imaginația celor mai mulți cu muzicienii americani de culoare, dar Dave Brubeck, pianist, compozitor, aranjeur, a fost una din excepțiile strălucitoare de la regulă. S-a născut în 1920, lîngă San Francisco, în familia unui fermier, crescător de vite, cu o mamă dirijoare a corului bisericii presbiteriene din localitate, ce avea să-i interzică să asculte muzică la radio. Ideea ei, povestea ulterior Brubeck, era că dacă vrei să auzi muzică trebuie să o cînți tu însuți. Așa se face că Dave Brubeck și frații săi au învățat să cînte de copii la diverse instrumente, el, cu o deficiență de vedere, doar după ureche.

Studiile universitare, la Colegiul Pacificului, la Stockton, l-au introdus cu adevărat în lumea muzicii și a culturii occidentale europene, inclusiv în cunoașterea lui Freud, Marx și a muzicii dodecafonice. La încheierea studiilor, în 1942 a fost încorporat în armată, iar în 1944 trimis pe front în nordul Franței, unde un comandant ce-l asculta acompaniind un spectacol al Crucii Roșii decidea că tînărul infanterist ar face mai bine să conducă o orchestră care să cînte pentru militarii de pe linia frontului.

Demobilizat, Brubeck ajungea la Oakland în California și, grație unei burse pentru foștii combatanți, studia la Mills College, o instituție de învățămînt unde preda compozitorul francez Darius Milhaud. Acesta le cerea muzicienilor de jazz din clasa lui să compună fugi pentru ansambluri de jazz, în care Brubeck avea să se distingă.

In această ambianță Dave Brubeck îl revedea pe
Dave Brubeck împreună cu Paul Desmond
Dave Brubeck împreună cu Paul Desmond
saxofonistul alto Paul Desmond, cunoscut deja în armată și forma primul său grup de jazz, un octet, ce cînta un soi de jazz temperat, influențat de profesorul său Milhaud. Un jazz, comenta un cunoscător, pe care ulterior trompetistul Miles Davis și nonetul său îl înregistra sub titulatura azi faimoasă „Birth of Cool” („Nașterea stilului cool”).

Dave Brubeck Trio, format în acea perioadă, se transforma în 1951, odată cu alăturarea lui Paul Desmond într-un cvartet ce avea să-și cîștige imediat o faimă solidă. Sprijiniți de o casă de discuri abia creată, Fantasy Records, și cu ideea de geniu de a-și oferi serviciile universităților americane, Dave Brubeck Quartet ajungea să vîndă sute de mii de copii de discuri la sfîrșitul anilor 50 ale concertelor lor, sub titlul „Jazz la Oberlin” și „Jazz Goes to College”.

In 1954 avea să semneze primul contract cu casa Columbia, în 1958 se angaja în misiunile de bună voință inițiate în timpul războiului rece de Departamentul de Stat american, călătorind în Orientul Mijlociu și India, iar în 1959, Brubeck lansa pe piață unul din discurile sale cele mai faimoase „Time Out”. Albumul avea să intre rapid în toate topurile, grație unor celebre melodii „Take Five” (compusă de Paul Desmond) și „Blue Rondo a la Turk” (compoziția lui Brubeck), iar discul și un single conținînd doar „Take Five” aveau să se vîndă în circa două milioane de exemplare!



Devenit una din celebritățile jazzului în anii '60, Dave Brubeck se orienta spre compoziții majore, după dezmembrarea cvartetului său în 1967, compunînd între altele cantata „The Gates of Justice”, dedicată oamenilor de culoare și evreilor din America, „Truth is Fallen”, pe tema protestatarilor studenți uciși în 1970 la Universitatea Kent. Angajamentele sale politice îl conduceau să cînte într-un concert organizat cu ocazia summitului Reagan-Gorbaciov în 1988, după ce cu un an înainte compusese muzica pentru primirea Papei Ioan Paul al II-lea în vizită la San Francisco.

In 2005 la Nuremberg
In 2005 la Nuremberg
In 1968 a format un alt cvartet celebru cu saxofonistul Gerry Mulligan, și împreună au putut fi văzuți și într-un concert la Sala Palatului, la București, dacă amintirea nu mă înșală.

Citat în articolul omagial pe care i-l închină New York Times, Brubeck obișnuia să spună: „Unul din motivele pentru care cred în jazz este acela că identitatea unei ființe umane este dată prin ritmul inimii tale. Pretutindeni în lume, același ritm. Este primul lucru pe care îl auzi cînd te naști - sau chiar înainte de a te naște - și cel din urmă pe care îl auzi...”
Previous Next

XS
SM
MD
LG