Pentru a citi capitolele anterioare, faceţi click aici.
El: Hai, spune, fa, ce-ai aflat? Te ascult. Şi să nu mă duci iară prin cafenele şi bufeturi... Că văd că... încă nu te-ai limpezit la ochi... Stai – stai - stai! Dar ce-i cu pata asta? Ia să văd!
Ea: Fugi de-aici! Nu-i pată, cred că... m-am mânjit de funingine azi...
El: Ei, zi: ce-i cu domnul, dar scurt că... n-am timp de pierdut...
Ea: Dar n-am ce-ţi spune... Că nu-i! Parc-o intrat în pământ. Ştiu că azi trebuia să iasă de dimineaţă şi... să se ducă undeva, aşa cum face în toate dimineţile... Am stat, am aşteptat şi – n-o ieşit. Parcă s-o făcut... fum!
El: Fa! Mi se pare că tu eşti fum!
Ea: Fugi, măi! Stai-stai-stai! Ia dă-te mai încoace. Ia uite-uite colo. La fereastra ceea, de la etaj. Pare că se vede, se mişcă ceva. Stai – stai - stai! Uite mai bine, poate tu ai ochi mai buni...
El: Dar de ce la fereastra ceea?
Ea: D-apo că acolo-i lo... cuinţa lui...
El: Cum? Dar cum? Spunea-i că s-o mutat jos în... chioşcu ăsta de... cărţi.
Ea: D-apoi că el iese uneori de acolo, de sus, da alteori îl văd ieşind de aici, din chioşcu ista-ia, pe care l-o pus nu demult... Şi-i tot numai oţel şi sticlă. Da azi n-o ieşit de nicăieri... Parcă s-o făcut fum!
El: Hă, fum! Cum erai să-l vezi dacă tu ai doschit de aseară, toată noaptea până azi la amiază? Spune drept: când te-ai trezit?
Ea: Apu iaca, m-am trezit! Ce crezi... Ce crezi că mie nu mi-i somn? Şi apu chiar dacă zici tu că am doschit, dar tot am aflat eu câte ceva. Numai că nu ştiu: să-ţi spun? Să nu-ţi spun?
El: Zi, odată, fa! Ce mă tot duci cu vorba? M-ai ameţit de-acuma cu prostiile tale...
Ea: Măi, Chirică, măi! Tu dacă ai să mă iei aşa, de gât, n-am să-ţi spun nimica. Că tu, după ce te bagi în casele oamenilor... şi te încarci cu boarfe, pe toate le împarţi la gagicele tale, iar mie iaca ce-mi dai!
El: Taci, fa, că ţi-am dat şi ţie! Da tu toate cârpele le-ai băut! Beţivano, ce eşti!
Ea: Eu?! Eu beţivană? Ba gagicele tale-s beţivane!
El: Taci, fa, că ne-aude lumea, nu striga! Ia-ia, ia-uite, mi se pare că-i el! O ieşit... Stai-stai-stai! De unde o ieşit? A-ha! Nu-i acela? O ieşit din buticu ista? Hăăă...
Ea: Ştiam eu că acolo s-a ascuns pe noapte. Eu îl aşteptam pe scară, da el nu-i şi nu-i. Înseamnă că iar o dormit acolo...
El: Cum, fa, să doarmă acolo? Pân-amu, la vremea amiezii? Poate o ieşit mai demult, când tu dormeai şi doscheai ca o vacă!
Ea: Ba tu eşti bou! Dacă aşa ţi-i vorba, nici n-am să-ţi spun ce-am aflat! Şi ce ştiu...
El: Hai, zi o dată, n-o mai întinde atâta... Că... mi-ai întors maţele pe dos!
El: Hai, spune, fa, ce-ai aflat? Te ascult. Şi să nu mă duci iară prin cafenele şi bufeturi... Că văd că... încă nu te-ai limpezit la ochi... Stai – stai - stai! Dar ce-i cu pata asta? Ia să văd!
Ea: Fugi de-aici! Nu-i pată, cred că... m-am mânjit de funingine azi...
El: Ei, zi: ce-i cu domnul, dar scurt că... n-am timp de pierdut...
Ea: Dar n-am ce-ţi spune... Că nu-i! Parc-o intrat în pământ. Ştiu că azi trebuia să iasă de dimineaţă şi... să se ducă undeva, aşa cum face în toate dimineţile... Am stat, am aşteptat şi – n-o ieşit. Parcă s-o făcut... fum!
El: Fa! Mi se pare că tu eşti fum!
Ea: Fugi, măi! Stai-stai-stai! Ia dă-te mai încoace. Ia uite-uite colo. La fereastra ceea, de la etaj. Pare că se vede, se mişcă ceva. Stai – stai - stai! Uite mai bine, poate tu ai ochi mai buni...
El: Dar de ce la fereastra ceea?
Ea: D-apo că acolo-i lo... cuinţa lui...
El: Cum? Dar cum? Spunea-i că s-o mutat jos în... chioşcu ăsta de... cărţi.
Ea: D-apoi că el iese uneori de acolo, de sus, da alteori îl văd ieşind de aici, din chioşcu ista-ia, pe care l-o pus nu demult... Şi-i tot numai oţel şi sticlă. Da azi n-o ieşit de nicăieri... Parcă s-o făcut fum!
El: Hă, fum! Cum erai să-l vezi dacă tu ai doschit de aseară, toată noaptea până azi la amiază? Spune drept: când te-ai trezit?
Ea: Apu iaca, m-am trezit! Ce crezi... Ce crezi că mie nu mi-i somn? Şi apu chiar dacă zici tu că am doschit, dar tot am aflat eu câte ceva. Numai că nu ştiu: să-ţi spun? Să nu-ţi spun?
El: Zi, odată, fa! Ce mă tot duci cu vorba? M-ai ameţit de-acuma cu prostiile tale...
Ea: Măi, Chirică, măi! Tu dacă ai să mă iei aşa, de gât, n-am să-ţi spun nimica. Că tu, după ce te bagi în casele oamenilor... şi te încarci cu boarfe, pe toate le împarţi la gagicele tale, iar mie iaca ce-mi dai!
El: Taci, fa, că ţi-am dat şi ţie! Da tu toate cârpele le-ai băut! Beţivano, ce eşti!
Ea: Eu?! Eu beţivană? Ba gagicele tale-s beţivane!
El: Taci, fa, că ne-aude lumea, nu striga! Ia-ia, ia-uite, mi se pare că-i el! O ieşit... Stai-stai-stai! De unde o ieşit? A-ha! Nu-i acela? O ieşit din buticu ista? Hăăă...
Ea: Ştiam eu că acolo s-a ascuns pe noapte. Eu îl aşteptam pe scară, da el nu-i şi nu-i. Înseamnă că iar o dormit acolo...
El: Cum, fa, să doarmă acolo? Pân-amu, la vremea amiezii? Poate o ieşit mai demult, când tu dormeai şi doscheai ca o vacă!
Ea: Ba tu eşti bou! Dacă aşa ţi-i vorba, nici n-am să-ţi spun ce-am aflat! Şi ce ştiu...
El: Hai, zi o dată, n-o mai întinde atâta... Că... mi-ai întors maţele pe dos!
