Lipsesc, deocamdată, analizele în profunzime ale alegerilor parlamentare de duminică, analize care ar trebui întreprinse şi de – sau poate mai ales de – marele perdant, de Partidul democrat-liberal, care a ieşit pur şi simplu zdrobit din confruntarea cu Uniunea Social-Liberală.
Dacă nu se va regîndi şi se va supune unei lucide şi necruţătoare radiografii, actuala opoziţie va dispărea pur şi simplu pînă la alegerile viitoare. Pînă una-alta, votul de duminică ne-a adus un parlament obez, cu 588 senatori şi deputaţi, cu 117 mai mulţi decît în parlamentul care îşi încheie mandatul. O umflare cantitativă şi o flagrantă scădere a calităţii profesionale şi umane a aleşilor. Sigur, votul e vot şi regulile jocului ne obligă să respectăm voinţa populară. Dar nu te poţi împiedica să constaţi că în nenumărate cazuri s-a votat cu ochii închişi, că s-a pus ştampila doar fiindcă era sigla USL, fără niciun interes faţă de persoana candidatului.
Aşa se face că avem un mare număr de parlamentari care au grave probleme cu justiţia, fie că au suferit deja condamnări fie că au procese în curs. Pînă şi un anume Ion Stan, candidat social-democrat, care a fost propus foarte recent pentru arestare sub acuzaţia de corupţie a fost reales triumfal, cu vreo 65% din voturile exprimate în colegiul respectiv. Alt parlamentar, liberal de această dată, cu proces aflat pe rol, declară fără să ezite că aspiră la un post de ministru.
Din fauna care populează noul parlament mai fac parte foşti securişti ori turnători, precum şi binecunoscuţii „traseişti”, cei care în primăvară au sărit în barca noii puteri tocmai pentru a-şi rezerva un loc în viitorul parlament. Să mai adăugăm şi faptul că relaţiile de familie încep să joace un rol tot mai important: tatăl senator îşi face odrasla deputat, soţi grijulii le netezesc consoartelor calea pentru a se împlini în plan politic, naşii îi sprijină pe fini şi finii îi ajută pe naşi.
Nu vreau în niciun fel să scuz Alianţa România Dreaptă pentru teribilul eşec de duminică, deşi, dacă e să facem o analiză realmente obiectivă, ar trebui să reamintim că actuala putere a avut în mîini toate atuurile, controlînd administraţia locală şi cam 90% din mass-media. Dar ţinea de discernămîntul alegătorilor să trimită în parlament intelectuali de talia unor Teodor Baconski şi Adrian Papahagi, cărora le-au fost preferaţi o traseistă şi un anonim.
E absolut regretabil că nu a fost reales senatorul Radu F. Alexandru, un om de o urbanitate ireproşabilă şi care ştie cu adevărat să susţină o dezbatere de idei. Şi e descurajant să vezi că întră în Parlament pe uşa din spate, la redistribuire, o Raluca Turcan sau un Teodor Paleologu, în timp ce monumentul de vulgaritate care se numeşte Gigi Becali obţine fluierînd voturile bucureştenilor. Toate aceste derapaje ar trebui să ne conducă la o interogaţie asupra modului în care s-a structurat astăzi societatea românească.
