Linkuri accesibilitate

În dezbatere: democraţie versus bunăstare


Cornel Ciurea și Doru Petruți,în studioul Europei Libere la Chișinău
Cornel Ciurea și Doru Petruți,în studioul Europei Libere la Chișinău

Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: Cornel Ciurea și Doru Petruți.


Ce avantaje oferă democraţia unor colectivităţi, dar şi indivizi aflaţi, aflate în tranziţie care s-au îndepărtat suficient de mult de experienţa totalitarismului comunist, dar nu au obţinut în schimb recompensa jinduită încă? Cât de justificat ar fi să-i cerem orânduirii democratice confort şi bunăstare garantate? La aceste întrebări vom căuta astăzi răspunsurile posibile împreună cu invitaţii mei, sociologul Doru Petruţi şi politologul Cornel Ciurea.

Europa Liberă: Întrebarea am formulat-o în felul următor: de ce ar vrea oamenii democraţie, dacă nu întotdeauna sau mai curând deloc
nu se văd rezultate imediate, beneficii pentru persoanele în parte? Adică veşnica întrebare: bunăstarea versus democraţia. Cum o măsuraţi, această stare de democraţie şi în ce măsură se suprapun, pe termen scurt? Pentru că, pe termen lung, o fi înţelegând toată lumea că, dacă omul îşi rezolvă o problemă personală, de exemplu, dând mită, aceasta dimpotrivă aprofundează starea de colaps a societăţii. Dar imediat, pe termen scurt, ce beneficii aduce democraţia pe care o jinduim cu toţii pe calea eurointegrării, domnule Petruţi?

Doru Petruţi: „Vedeţi, mai întâi de toate, că schimbările de regim nu neapărat se produc, măsurând într-o societate ce pondere din ea vrea democraţie sau altă formă de guvernare. Aflăm, după o perioadă, după
Doru Petruți
Doru Petruți
ce un regim se schimbă, aflăm, de fapt, că jumătate sunt nostalgici URSS-ului şi vremurilor de atunci, dacă e să vorbim de cazul Republicii Moldova.

La nivel de societate, actuala putere încearcă impunerea unor valori democratice; la nivel de societate. Dar la nivel individual nu putem vorbi de valori neapărat coerente cu valorile de la nivelul societăţii. În momentul în care vorbim de democraţie la nivelul societăţii, ar trebui să vorbim despre valori individuale mai mult, despre un accent mai degrabă pus pe individ şi nu pe colectivitate. Iar aici văd o primă ruptură şi o primă incoerenţă. Mai mult decât atât, faptul că puterea nu se ocupă de schimbarea câmpului valoric la nivel individual.”

Europa Liberă: Dar oamenii, când votează pentru democraţie, că în istoria modernă a Moldovei, am avut voturi colective pentru schimbarea regimului şi oamenii au îngenunchiat, cum spunea deunăzi un fost politician, în Piaţa Marii Adunări Naţionale (după aceea el se întreabă pentru ce), deci oamenii, când au îngenunchiat, au votat şi pentru protecţia valorilor individuale, probabil?

Doru Petruţi: „Eu cred că tot mai puţin, dacă e să vorbesc de timpurile prezente, cred că tot mai puţin se va vota valori şi democraţie. E foarte frumos ce spuneţi, dar cred că mai degrabă se votează lucruri mult mai apropiate de cămaşa fiecărei persoane.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, în istoria Republicii Moldova, oamenii când, repet, au „doborât” Uniunea Sovietică (cu aproximarea de rigoare), când au produs revoluţii oranj, cea mai recentă în aprilie 2009, de fapt, ce au vrut?

Cornel Ciurea: „Au vrut poate cuvântul „democraţie”. Dar cu siguranţă că nu înţelegeau foarte clar în ce direcţie se mişcă sau vor trebui să meargă. Eu nu cred că a fost vreun vot dat în ţara noastră în favoarea democraţiei ca valoare. Din punctul meu de vedere, democraţia este mai curând un proces, posibilitatea de a vota în condiţii echitabile. În rest, mult mai dominante sunt alte puseuri, de exemplu, naţionalismul. Foarte multe voturi s-au dat în numele ideii naţionale. Chiar cred doborârea regimului sovietic s-a produs sub această stea, naţională.”

Europa Liberă: Adică cu acelaşi succes, după aceasta putea să vină monarhia?

Cornel Ciurea: „Da. Nu era nimic predeterminat. Este clar că democraţia e o idee de import, adusă din lumea occidentală, care ne-a fost oferită sub pretextul că este... bine, cunoaştem dictonul: „Este un regim prost, dar cu excepţia celorlalte, care sunt şi mai proaste”. Iată din acest punct de vedere, democraţia nu este atât o valoare în faţa căreia ar trebui să ne închinăm, ci reprezintă ceea ce în politică se numeşte „răul cel mai mic”. Şi, din această cauză, democraţia nu trebuie idolatrizată, ci trebuie tolerată.”

Europa Liberă: Şi uzitată, nu?

Cornel Ciurea: „Evident. Şi uzitată.”

Europa Liberă: Pusă în slujba societăţii. Şi în sensul acesta, dacă vă propun să discutăm într-un cadrament mai general, democraţia versus beneficiile personale sau versus starea de bine – că despre o viaţă îmbelşugată nu putem vorbi totuşi în condiţiile Republicii Moldova pentru cei mulţi – dar o stare de bine, o stare de confort minim versus democraţie. Acesta ar fi cadrul şi, în interiorul acestui cadru, cum măsurăm dacă acest proces este mai mult sau mai puţin pus în slujba societăţii? Adineaori domnul Ciurea a dat un criteriu, alegeri libere şi corecte. Alte măsurători care ar fi?

Doru Petruţi: „Cum spunea şi domnul Ciurea, democraţia e mai impredictibilă. Da, sunt foarte multe ţări, majoritatea ţărilor, cel puţin, dacă e să vorbim de Europa practică democraţia. Dar democraţia înseamnă altceva în Franţa versus Ungaria, versus România, versus Republica Moldova. Afli ce e democraţia mai degrabă exersând-o.”

Europa Liberă: Şi greşind.

Doru Petruţi: „Da. Se merge şi pe traseul acesta: încercare-eroare şi ajustare. Vedeţi că, cel puţin, clasa politică din România, după opt ani de guvernare, a plătit cu vârf şi îndesat, aşa cum au înţeles ei să practice democraţia, timp de doi ani, şi puterea s-a schimbat în proporţie covârşitoare.

Revenind la ce aţi întrebat: democraţie versus bunăstare şi măsurarea ei. Cred că un anumit fel de bunăstare a existat şi în regimul celălalt, chiar şi vizibilitatea fenomenului era diferită. Acuma regulile democraţiei îţi deschid foarte multe uşi pe partea de informare, comunicare. Şi oamenii, care au un anumit nivel de bunăstare, sunt mult mai vizibili. Dar bunăstarea exista şi înainte. E adevărat că criteriile după care, mă rog, cineva era considerat ca având un anumit nivel al bunăstării, erau altele. Era un alt model în spate de a deveni o persoană bogată.

Democraţia aduce cu ea nicidecum confort, cum aţi sugerat. Aduce, mai degrabă, o stare de angoasă şi nelinişte, pentru că ziua de mâine e mult mai puţin predictibilă. Căile de succes şi reţeta succesului e aproape necunoscută. Şi reţeta se poate schimba, de la o zi la alta.”

Europa Liberă: Dar, în schimb, democraţia (aceasta vorbesc, ca să mă conving eu pe mine însumi), democraţia în sine mobilizează societatea, deschide accesul la decizii. Şi, în felul acesta, eu, cetăţeanul, pot să fiu sigur că, mai mult sau mai puţin, vocea mea are şanse să fie auzită, valorificată, spre deosebire de vremurile la care făceaţi trimitere, când da, mi se dădea senzaţia că voi avea pâine mai ieftină, dar nu voi decide eu cum să împart restul bugetului.

Doru Petruţi: „Modelul acesta este foarte bun. Şi e îmbrăţişat de cei care pun foarte mult accent pe capacităţile lor personale şi îşi proiectează viaţa la modul: lucrurile depind mult mai mult de mine, de ceea ce fac eu, de ceea ce gândesc eu, de cum muncesc. Dar modelele acestea nu se pot naşte brusc. Modelele acestea se cultivă. Şi se cultivă din şcoală. Ajungi adolescent, ajungi persoană adultă şi aşa mai departe.

Cei care au trăit, practicând un anumit model, capacitatea lor de transformare şi de ajustare la noile reguli şi noile modele de succes... e foarte dificil pentru ei. Şi, în plus de aceasta, o anumită generaţie a pierdut un mare tren care se cheamă trenul tehnologic. Fără acest tren tehnologic şi fără a şti cum să-l utilizezi pentru propriul avantaj le e foarte greu. Da, unii aleargă şi mai ştiu că înseamnă un iPhone şi un Ipad, şi internet, şi cum să caute repede informaţia. Aici e o altă mare diferenţă: cât de repede intri în posesia informaţiei şi cât de repede reuşeşti să o transformi în beneficiu.”

Europa Liberă: Dar şi cât de disponibil eşti, de exemplu, să participi la un Exit-poll. Dumneavoastră nu faceţi decât să confirmaţi că într-adevăr este un proces democraţia. Şi iată unul dintre oamenii, care corespunde acestui criteriu, pe care am îndrăznit eu să-l formulez, este Corneliu Ciurea, cel care la IDIS „Viitorul”, recent, împreună cu colegii din societatea civilă, a formulat un memorandum privind reglementarea transnistreană, dându-le de lucru sau bătăi de cap politicienilor. Deci, domnule Ciurea, sunteţi de acord că acesta ar fi un criteriu de democraţie, activismul şi cota parte de oameni, ca dumneavoastră, cărora le pasă de lucruri care nu neapărat sunt din registrul valorilor personale?

Cornel Ciurea: „Sunt de acord că democraţia, spre deosebire de alte regimuri, oferă căi suplimentare de transmitere a unor informaţii. Şi chiar posibilităţi suplimentare de a face presiuni asupra guvernanţilor. Şi aceste căi adiţionale sunt publice. Pentru că şi în alte regimuri sunt diferite modalităţi de a influenţa monarhul, tiranul, dictatorul, dar, spre deosebire de celelalte regimuri, în democraţie poţi să faci acest lucru. Partea proastă e că şi în democraţie există puţine grupuri, care ar putea să facă aşa ceva. Pentru că fundamental şi pentru democraţie este ca oamenii să se asocieze, să creeze grupuri. Or, în statele în care capacitatea de asociere este scăzută, practic nu dispui de pârghii pentru a influenţa guvernarea. Pentru că omul izolat, omul atomizat nu va avea un impact asupra procesului de guvernare.

Ceea ce am făcut este un caz totuşi izolat, un caz rarisim. Pentru că, de cele mai multe ori, capacitatea de asociere a grupurilor noastre autonome este mică şi foarte multe iniţiative nu ajung pe agenda zilei, nu ajung până la guvernanţi, nu pentru că ele nu sunt formulate undeva la bucătărie. Dar pentru că nu are cine să transmită, nu există aceste relee. Vreau să vă spun, chiar şi în cazul nostru, a fost foarte greu să mobilizezi sprijinul. De fiecare dată sunt oameni recalcitranţi, supărăcioşi, unii cu minte mai analitică, care nu acceptă ideile pe care le spui. Şi, din această cauză repet, cel puţin, în sistemul democratic din Republica Moldova, aceste căi suplimentare de a face presiuni asupra politicienilor sunt puţine.”

Doru Petruţi: „Cei de la IDIS, din punctul meu de vedere, şi nu numai ei, se vor lovi de un soi de rezistenţă care, în primul rând, e dictată de un climat general dominat de neîncredere. Schimbările din Republica Moldova, de după 2009, da, au adus în discuţie foarte mult tema democraţiei şi foarte multe palier,e şi nuanţe, chiar şi legate de libertatea presei. Vedeţi în ce timp scurt s-a parcurs în Republica Moldova distanţa de la libertatea presei şi până la controlul presei, din partea unor oameni de afaceri sau care reprezintă tot felul de interese. Democraţi a adus şi un val de neîncredere, combinat şi cu problemele ce ţin de nivelul de trai. E foarte greu să vorbeşti despre asociere şi despre societate civilă şi beneficiile muncii lor, în condiţiile în care Republica Moldova din Europa e ţara în care avem cel mai scăzut procent de încredere în semeni.”

***
Doamnelor şi domnilor, ţin să vă amintesc că în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află sociologul Doru Petruţi, directorul Institutului de Marketing şi Sondaje (IMAS Chişinău) şi Cornel Ciurea, expert la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS „Viitorul”). Ne-am propus să discutăm despre democraţie versus bunăstare – sunt oare noţiuni complementare, antagoniste sau paralele?

Europa Liberă: Apropo, de încredere şi de bunăstare, decalajul şi partajarea aceasta între cei bogaţi care circulă cu maşini Lexus şi între cei săraci care circulă cu Jiguli-ul sau şi mai săraci care circulă cu troleibuzul, este o urmare a democraţiei? Putem pune semnul egal?

Cornel Ciurea: „E o idee interesantă. Putem medita asupra ei. Pe de o parte, sigur că sistemul democratic, care a fost adus pe valul unei lumi capitaliste, sigur amplifică această neîncredere sau resentiment faţă de oamenii bogaţi. Pe de altă parte, acest lucru totuşi a fost moştenit din perioada sovietică, pentru că chiar Uniunea Sovietică a fost un sistem clădit pe...”

Europa Liberă: Inegalitate.

Cornel Ciurea: „Un sentiment de ură faţă de burghez. Deci ideea aceasta a fost fundamentală pentru...”

Europa Liberă: După care au apărut burghezii PCUS-ului.

Cornel Ciurea: „Da. Şi acum trăim o situaţie foarte interesantă în postmodernismul nostru, atunci când s-a păstrat această ură şi resentiment faţă de oamenii bogaţi. Dar aceasta nu împiedică oamenii bogaţi să-şi etaleze viaţa luxoasă, să apară pe copertele revistelor mondene. Şi să fie invidiaţi. Deci sentimentul de ură este asociat, merge mână în mână cu un sentiment de invidie, dar care nu merge foarte departe, nu merge până la proteste. El, în acelaşi timp, solicită şi un fel de emulaţie, dorinţă de a fi ca acel om bogat.”

Europa Liberă: Dar democraţia ce paliativ îi oferă celui care nu va ajunge niciodată acolo, nu va avea şansa să adune şi el bani suficienţi pentru un castel şi va rămâne în biblioteca lui, citind cărţile prăfuite?

Cornel Ciurea: „Nu va citi neapărat cărţile prăfuite. Democraţia oferă anumite paliative. Şi acestea sunt mijloacele de informare în masă care îi prezintă zilnic aceşti oameni bogaţi şi îl catapultează într-o lume a imaginarului, unde el poate să devină, la un moment dat, egal celui bogat. Şi să îşi imagineze că, de exemplu, oligarhul este el, nu cel pe care îl vede la televizor.

Deci, democraţia în sistemele acestea postmoderne creează un imaginar foarte bogat, datorită mijloacelor de informare în masă, care îţi permite să fii egal celui bogat, cel puţin, în imaginaţia ta, în lumea ta interioară. Doar asemenea paliative, cred, poate să ofere. Iar realitatea crudă este că oricum lumea este împărţită în categoria oamenilor bogaţi care sunt foarte puţini şi cei săraci care sunt un grup foarte numeros.”

Europa Liberă: Paliativul care-l văd eu, de exemplu, în stradă, când circul cu Opel-ul meu vechi, ca şi mine, că eu şi cel care are Lexus suntem nevoiţi să circulăm pe aceeaşi bandă, să ne oprim la roşu în faţa semaforului. Şi aceasta îmi dă o senzaţie aşa, de democraţie.

Cornel Ciurea: „Dumneavoastră mergeţi cu Opel-ul. Eu merg în maxi taxi şi pentru mine liniile de separare sunt mult mai vizibile.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, democraţia este un câmp în care se accentuează inegalităţile?

Doru Petruţi: „Unul din ingredientele democraţiei e acceptabilitatea, deschiderea şi chiar încurajarea, într-o anumită măsură, a inegalităţilor.”

Europa Liberă: Aceasta ca fiecare să vrea să meargă la restaurant cu Angelina Jolie?

Cornel Ciurea: „Dar câţi merg cu Angelina Jolie?”

Doru Petruţi: „În democraţie ţi-e permis să ajungi până la nivelul tău maxim de incompetenţă”, spune un sociolog. Dar promovezi până la nivelul maxim de incompetenţă, în sensul că, dacă faci un pas mai departe, mai departe nu te pricepi.”

Europa Liberă: Dar şi vulgarităţile ajung pe soclu, aşa că tot e urmare a democraţiei?

Doru Petruţi: „Există chiar o fascinaţie şi sunt elemente care atrag foarte mult publicul. Democraţia e foarte diversă şi foarte pestriţă. Vorbesc de oligarhi şi de persoane care stârnesc un soi de... nu ştiu dacă neapărat admiraţie, dar un soi de intrigă. Şi chiar există şi lucruri de felul: „Vreau să ajung ca el, vreau să...”, aşa mai departe.

La modul serios, problema, care se pune, e dacă, într-o altă societate democratică, iei aceeaşi oameni de afacere şi îi pui să funcţioneze pe un sistem de reguli foarte clare, mult mai transparente decât aici, problema e dacă aceeaşi oameni de afaceri ar performa la acelaşi nivel, bunăoară, în Germania. Hai să nu vorbim despre oamenii de afaceri din Republica Moldova. Hai să luăm cazul domnului Becali din România.”

Europa Liberă: Sau Hodorkovski din Rusia.

Doru Petruţi: „Da. Se ştie cum au făcut averea. Hai să-l mutăm un pic în Germania să vedem dacă ajunge tot patronul lui Bayern Munchen la Berlin.”

Europa Liberă: Şi, mai ales, dacă ajunge europarlamentar.

Cornel Ciurea: „Da. Avem categoria aceasta a îmbogăţiţilor peste noapte care sigur că într-o lume civilizată, din punct de vedere european, vor fi performeri mai proşti.”

Doru Petruţi: „De aceasta spuneam că democraţia e foarte diferită. Vorbim de justiţie şi la Berlin, şi la Chişinău, nu-i aşa?”

Europa Liberă: Una dintre definiţiile democraţiei se rezumă la sacrificiul pe care îl face un adevărat democrat, înghiţindu-şi propria opinie şi oferindu-i adversarului posibilitatea, ba chiar dându-şi viaţa pentru dreptul celuilalt de a avea o opinie separată. În aceste condiţii, dacă acceptăm această definiţie pentru democraţie, cum aflăm adevărul? Dacă toată lumea îşi calcă pe inimă şi îi oferă adversarului posibilitatea să-şi spună păsul, cine are dreptate? Aceştia care apără valorile europene sau aceştia, care la noi, se opun unora dintre valorile europene? Ce e de făcut, în această situaţie, domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Este adevărat că unul din principiile democraţiei este principiul „words not swords”, deci cuvinte, nu spade, nu săbii. Şi aceasta nu neapărat înseamnă că cineva îşi înghite punctul său de vedere.
Aceasta înseamnă că, în spaţiul public, el luptă, prin intermediul cuvintelor şi nu prin intermediul puştilor sau altor arme... Ceea ce înseamnă că, de fapt, în democraţie se produce un proces de banalizare a ideilor, prin repetiţie. Pentru că, în fiecare zi, tu repeţi cuvintele, ideile pe care le ai. Şi, datorită acestei banalizări, care este un proces negativ, până la urmă, în societate scade gradul de rivalitate sau de adversitate.

Deci, acesta este un merit al democraţiei care totul banalizează, dar, în acelaşi timp, scade tensiunea, scade temperatura luptelor politice tocmai pentru că, zi de zi, tu repeţi aceleaşi cuvinte. Şi aceasta este... tocmai despre aceasta vorbeam, când spuneam că democraţia este un rău necesar. El nu produce mari... nu avem eroi în sistemul democratic.”

Europa Liberă: Adică dumneavoastră sugeraţi că democraţia scoate năutul din păstaie?

Cornel Ciurea: „Aşa.”

Europa Liberă: Şi noi operăm cu miezul, cu fasolea şi nu cu păstăile?

Cornel Ciurea: „Bine...”

Europa Liberă: Îmi cer scuze că am vulgarizat mesajul dumneavoastră savantlâcos.

Cornel Ciurea: „Da, da. Dar bine, aş admite ceea ce spuneţi. Democraţia profanează, banalizează, dar, în acelaşi timp, detensionează, ca să rămân cu limbajul meu savantlâcos.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, dumneavoastră ce spuneţi?

Doru Petruţi: „Cred că democraţia, cel puţin, cea din Republica... tânăra democraţie din Republica Moldova a reuşit să poate să transforme banalizarea de care vorbeaţi chiar în spectacol. Vorbim, până la urmă, de puţin conţinut, dacă e să analizăm la modul serios ce se întâmplă în Parlament şi în luările de cuvânt de acolo. Dacă e să vedem care e ponderea conţinutului versus ponderea de spectacol, ne lămurim repede.”

Europa Liberă: Pardon (să fac o paranteză), să convenim asupra noţiunilor. Banalizarea nu înseamnă vulgarizarea, nu înseamnă bagatelizarea. Deci banalizarea, înţeleg că o folosiţi într-o accepţiune pozitivă. Banalizarea ar fi undeva sinonimă cu popularizarea noţiunilor?

Cornel Ciurea: „Dar uneori şi vulgarizare, bine, vulgarizarea poate să se producă, pentru că nu discută deţinătorii de adevăr. Discută politicienii, care nu formulează întotdeauna bine gândurile. Dar aici cuvântul-cheie, eu aş spune, că este „repetiţia”. Repetiţia aşterne praful banalizării peste tot. Pentru că... Vă dau un exemplu, ideea naţională a fot foarte vie şi vibrantă la începutul anilor ’90. Astăzi, din punctul meu de vedere, ea nu mai stârneşte acelaşi ataşament şi entuziasm, ca pe timpuri. Tocmai pentru că, deja de 20 de ani, discutăm. Încă este actuală, dar, din punctul meu de vedere, ea un pic s-a banalizat. Nu ştiu dacă s-a vulgarizat.”

Europa Liberă: Haideţi să vă dau un alt exemplu, poate mai incandescent şi mai neplăcut, dreptul la avort. Societatea ortodoxă, creştină nu se va împăca niciodată cu aceasta, chiar din alea care... societăţile democratice avansate au discuţii pe tema aceasta. Dar cu cât mai mult societatea vorbeşte despre dreptul femeilor de a decide, se aşterne sau nu praful banalizării peste acest subiect?

Cornel Ciurea: „Eu cred că da.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, repetiţia, aruncarea subiectului în discuţiile publice, ar putea atenua rezistenţa celor care nu acceptă aceasta?

Doru Petruţi: „Vedeţi, democraţia nu numai prin tema aceasta, dar şi alte teme care au fost discutate, în Republica Moldova, solicită schimbări foarte bruşte de direcţie. Ai trăit 30-40 de ani cu nişte valori şi te trezeşti că cineva undeva, la Chişinău, îţi impune să accepţi nişte valori de care tu poate nici n-ai auzit.”

Europa Liberă: Ştiu, vă referiţi la parada gay-lor, de exemplu, care e şi mai incandescent subiect.

Doru Petruţi: „Exact. Şi care a fost discutat şi vedeţi, pentru că riscurile pe plan politic şi pe plan electoral erau destul de mari, tema parcă s-a rezolvat, parcă nici nu e bine să vorbim prea mult de ea. Cam aşa am simţit că gândesc politicienii pe tema dată.”

Europa Liberă: Adică e o convenţie de tăcere?

Doru Petruţi: „Pe anumite subiecte. Democraţia îţi permite să vorbeşti despre lucrurile care te avantajează, care îţi atribuie o imagine bună. Vorbeaţi şi de... şi aveam o replică la ce aţi spus legat de accepţiunea cealaltă, pentru banalizare. Să ştiţi că şi înjurăturile în Parlament au un efect terapeutic şi fac parte tot din exerciţiul democratic. Chiar şi apucăturile acestea mai violente... Nu suntem departe de Parlamentul Ucrainei nici geografic.”

Europa Liberă: Dar foarte departe de cel britanic.

Doru Petruţi: „Acolo sunt multe gulere albe.”

Europa Liberă: Pe final, vreau să vă rog să îmi spuneţi în câteva cuvinte – presupun că suntem cu toţii democraţi, eu poate chiar mai aproape de monarhişti – democraţi fiind, vă rog, să îmi spuneţi în câteva cuvinte de ce democraţia este preferabilă pentru un om care stă acuma la radio şi ne ascultă? Cu ce îl ajută, cum îl avantajează, domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Nu vreau să-l conving pe ascultător să devină un adept al regimului democratic. Bine, cu siguranţă că democraţia...”

Europa Liberă: Dar el nu are de ales. El este în acest regim. Măcar să-şi dea seama ce beneficii are din aceasta.

Cornel Ciurea: „Păi nu are multe beneficii. Nu are decât să suporte acest regim. Dar cu siguranţă acest ascultător îşi va da seama de virtuţile unui sistem democratic, atunci când sistemul democratic va dispărea. Deci doar atunci eu voi putea fi convingător şi voi reuşi să-l conving că cel mai bun regim este democraţia.”


Europa Liberă: Mai ales dacă va „dispărea” cu tot cu planetă şi sistemul cela... Domnul Petruţi?

Doru Petruţi: „În democraţie putem discuta despre sfârşitul lumii, da, de pe 21 decembrie.”

Europa Liberă: Şi chiar să facem băşcălie pe chestia aceasta.

Doru Petruţi: „Da. Şi putem face chiar şi băşcălie. Într-un alt regim e mai greu. Sigur nu acestea sunt beneficiile democraţiei. Din punctul meu de vedere, democraţia e climatul necesar în condiţiile în care pui foarte mult accentul pe individ şi gândeşti în paradigma aceasta în care, mai întâi, fiecare dintre noi trebuie să fie cineva... Şi atunci suma tuturor părţilor va da ceva mult mai mult, decât o simplă sumă matematică.”

Europa Liberă: Deci urmare a acestei discuţii la masa rotundă, cel puţin, m-aţi ajutat să rectific o aserţiune iniţială, când am zis că democraţia înseamnă confort. Dimpotrivă, este total disconfort, pentru că trebuie să şi gândeşti, nu doar să execuţi. Mulţumesc.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG