I se reproșează lui Ponta că minte, de parcă nu asta ar fi esența politicii... sau a vieții... Nu există politician care să nu mintă; sînt in schimb mulți - majoritatea de fapt - care nu ajung să stapânească suficient tehnicile de manipulare pentru ca în cele din urmă minciuna să li se ierte.
Cine a trăit alături de o persoană manipulatoare știe cît de distrugătoare și ștergătoare de personalitate e o asemenea relație. Manipulatorul, precum bunul politician, se nutrește din admirație declarată și din obliterarea egoului celor din jur. Manipulatorul e convingător.
Nu poți fi bun politician daca nu ești bun manipulator. De altfel, a spune „bun manipulator" e redundant. Un manipulator e „bun" prin definiție, altfel nu ar manipula. Pare un raționament circular, dar viața reală e un asamblaj de truisme. Unul din acestea fiind că o bună parte din semenii noștri sint doar manipulatori ratați; normalitatea lor e o formă de eșec. Sînt inofensivi din neputință.
Adevărații manipulatori sînt cei care știu să-și facă iertate minciunile trecute și dovedite. Adevărații manipulatori nu se încurcă în argumentație, ci creează permanent scopuri noi si pretinse ținte nobile pentru a căror realizare au fost obligați in trecut să mintă... au făcut-o însă cu durere, sperând ca in viitor cineva îi va admira pentru acel trecut sacrificiu de sine.
E limpede așadar că fără darul manipulării nu poți supraviețui in politică nici dacă vrei să faci bine (de fapt: mai ales dacă).
Nu minciunile lui Ponta sint așadar esența scandalului din jurul lui, ci nepriceperea lui în a le atribui fie un statut de adevăr absolut, fie de minciuna regretată, dar asumată. Ponta minte și zâmbește egal de plat si invariabil. Mai rău: uneori spune adevărul la fel cum minte. La el minciuna nici măcar nu mai are statut de minciună, iar cum adevăr nu se așteaptă în general de la el, Ponta a reușit sa bruieze statutul cuvântului, lucru primejdios pentru stabilitatea eșafodajului politic, întrucît in curând, dacă va fi reconfirmat, el va fi nevoit să se slujească de fraze concrete si credibile pentru a justifica inrăutățirea crizei in schimbpe care guvernul lui va fi incapabil să o oprească.
Ponta nu e, așadar, un bun manipulator, lucru care in mod cert îi nemulțumește pe cei din spatele său, care au investit mult în el. Prin minciunile lui plate și fără talent, Ponta e un om prea normal pentru ce i s-a cerut.
Întotdeauna, cind fac un interviu cu un politician, o persoana publică sau un artist pe care îl admir, ascultându-l vorbind si explicându-și credințele și planurile, îmi invîrt în permanență în cap întrebarea: „Oare unde mă minte?" Cu Ponta, întrebarea ar fi inutilă.
