Gheorghe Cojocaru: Indiferent daca vine sau nu sfârșitul lumii, unele dintre formațiunile politice din Republica Moldova se confruntă la acest sfârșit de an, ca și în anii anteriori, de altfel, cu grave probleme existențiale. Partidul Comuniștilor, de exemplu, cea mai importantă formațiune parlamentară de opoziție, înregistrează pierderi după pierderi, figuri cunoscute abandonând una după alta corabia președintelui Voronin. În fond, fracțiunea parlamentară comunistă a pierdut deja, practic, o treime din deputații aleși în 2010.
Europa Liberă: Având în vedere toate aceste dezertări din PCRM, se poate vorbi deja de o tendință de prăbușire a popularității comuniștilor?
Gheorghe Cojocaru: Sigur, dezertările din PCRM sunt simptomatice, ele ilustrează deziluziile care prind un contur tot mai pronunțat printre membrii acestei formațiuni, alimentate și de atmosfera toxică din interiorul partidului, și de inconsecvența și îngustimea de orizont a liderilor acestuia.
Europa Liberă: Când va referiți la inconsecvența liderilor PCRM, ce aveți în vedere?
Gheorghe Cojocaru: Doar un singur exemplu din actualitatea politică recentă: la începutul preluării guvernării, după alegerile parlamentare din 2001, liderii PCRM au pretins paternitatea mesajului pro-european, în raport cu celelalte partide. La un moment dat au inițiat, în colaborare cu autoritățile de la Bruxelles, și un plan de acțiuni privind realizarea unor măsuri punctuale care să apropie Republica Moldova de Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, s-au autodeclarat singurii promotori ai ideii de integrare europeană, luând în derâdere capacitatea actualei guvernări de a realiza vreun proiect european. După toate aceste turnuri spectaculoase, astăzi întorc spatele înaltelor autorități de la Bruxelles și se erijează în partizanii cursului de integrare în spațiul euro-asiatic…
Europa Liberă: Totuși, PCRM rămâne principala forță de opoziție. Cum va evolua în anul care vine acest partid, ce sprijin electoral va avea?
Gheorghe Cojocaru: La sfârșitul acestui an și la doi ani de la alegerile parlamentare din 2010 se poate constata că Partidul Comuniștilor pierde pozițiile nu numai în Parlament, dar, după cum arată și sondajele de opinie, și în preferințele alegătorilor. Nu se știe până unde va coborî în 2013 gradul de susținere socială a comuniștilor, dar este clar că acesta va depinde tot mai mult de eficiența politicii sociale a actualei guvernări. Din această perspectivă, anul care vine poate fi unul hotărâtor pentru asigurarea stabilității politice a cursului de integrare europeană.
Europa Liberă: Având în vedere toate aceste dezertări din PCRM, se poate vorbi deja de o tendință de prăbușire a popularității comuniștilor?
Gheorghe Cojocaru: Sigur, dezertările din PCRM sunt simptomatice, ele ilustrează deziluziile care prind un contur tot mai pronunțat printre membrii acestei formațiuni, alimentate și de atmosfera toxică din interiorul partidului, și de inconsecvența și îngustimea de orizont a liderilor acestuia.
Europa Liberă: Când va referiți la inconsecvența liderilor PCRM, ce aveți în vedere?
Gheorghe Cojocaru: Doar un singur exemplu din actualitatea politică recentă: la începutul preluării guvernării, după alegerile parlamentare din 2001, liderii PCRM au pretins paternitatea mesajului pro-european, în raport cu celelalte partide. La un moment dat au inițiat, în colaborare cu autoritățile de la Bruxelles, și un plan de acțiuni privind realizarea unor măsuri punctuale care să apropie Republica Moldova de Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, s-au autodeclarat singurii promotori ai ideii de integrare europeană, luând în derâdere capacitatea actualei guvernări de a realiza vreun proiect european. După toate aceste turnuri spectaculoase, astăzi întorc spatele înaltelor autorități de la Bruxelles și se erijează în partizanii cursului de integrare în spațiul euro-asiatic…
Europa Liberă: Totuși, PCRM rămâne principala forță de opoziție. Cum va evolua în anul care vine acest partid, ce sprijin electoral va avea?
Gheorghe Cojocaru: La sfârșitul acestui an și la doi ani de la alegerile parlamentare din 2010 se poate constata că Partidul Comuniștilor pierde pozițiile nu numai în Parlament, dar, după cum arată și sondajele de opinie, și în preferințele alegătorilor. Nu se știe până unde va coborî în 2013 gradul de susținere socială a comuniștilor, dar este clar că acesta va depinde tot mai mult de eficiența politicii sociale a actualei guvernări. Din această perspectivă, anul care vine poate fi unul hotărâtor pentru asigurarea stabilității politice a cursului de integrare europeană.
