Despre filantropie, bunătate și voluntariat

Problematica bunătăţii este de actualitate, mai ales, că moldovenii, de multe ori, dau impresia că sunt foarte mărinimoşi. Probabil, dacă s-ar fi ajuns la un imperiu al blândeţii, faţa lumii ar fi fost mult mai luminoasă... Despre binefacere, despre filantropie şi voluntariat vorbim după buletinul de ştiri.

În cartea sa despre bunătatea sufletească „Jurnalul Fericirii”, scriitorul, publicistul şi juristul român Nicolae Steinhardt, scria că „degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia”. În satul Hansca, am căutat să aflu de la localnici dacă s-ar putea convieţui fără bunătate.

-„Eu am întâlnit oameni: când se gândesc la Dumnezeu, ei se gândesc pentru beneficiul lor, că atunci când s-a rugat, în moment, Dumnezeu să-i dea. Dacă nu, el poate încă striga: „Doamne, nici tu nu mă ajuţi!”. A fi un om bun? În primul rând, trebuie să nu fii mincinos. Că, odată ce ai spus minciună, de la minciuna ceea se ia o mulţime de rău. Foarte greu deosebeşti omul făţarnic de cel sincer.”

-„Chiar zilele acestea, am avut nişte oaspeţi. Gândeam că e de la noi, dar el mi-a spus că e român şi, de 32 de ani, a plecat cu soţia, cu copiii şi cu soacra, şi cu 5 geamantane în Germania. Şi acuma e în stare să facă binefacere şi spune: „Atât cât dau, mi se întoarce de 10 ori”. Adică omul a înţeles că nu trăieşte numai pentru sine. Dar trăieşte pentru cei din jurul lui. La noi, cu părere de rău, nu toţi au înţeles. Da, avem şi noi oameni de treabă, care văd necazurile şi nevoile celor din jur şi vin cu o mână de ajutor. Avem în ţara noastră, dar încă nu prea mulţi.”

-„Niciodată nu am fost de acord cu nunţile acestea pompoase. Că, dacă au pentru o nuntă aşa pompoasă, ar putea găsi oleacă şi pentru acel sărac de alături de dânsul... Sunt oamenii aceştia bătrâni de care mi-e milă. Ei primesc 625 lei şi 44 de bănuţi. Oameni buni sunt foarte puţin. Ca să fii om bun, trebuie să ai o traistă plină cu bunătate, singur pentru tine, ca să o poţi da la alţii...”

Europa Liberă: Hansca este un sat nu chiar atât de mare, cu peste o mie de locuitori. Vă cunoaşteţi aici unul pe altul. Cunoaşteţi şi grijile care îl macină pe vecinul dumneavoastră?

-„Într-adevăr, suntem un sat mic. Îi cunoaştem pe toţi după nume, după familie.”

Europa Liberă: Dar să cunoaşteţi necazul celui din preajmă ce înseamnă?

-„Şi îl compătimim. Şi ne stăruim să îl ajutăm şi cu o vorbă bună, şi cu ce putem.”

- „Mai bine să dăm un sfat omului de bine decât i-om da acolo un 10 lei sau un 20 de lei.”

- „La noi lumea în sat duce lipsă mult într-adevăr chiar de bani. Dacă nu ai bani, nu poţi face nimic.”

Europa Liberă: Bine, dar mă uit că sunt case destul de bune.

-„Ei, sunt case care se duc persoanele peste hotare. Cu atâta fac. Dar cu salariul nostru nu putem să facem nimic.”

- „Trebuie să lucrezi mult singur asupra ta, ca să ai bunătatea în tine, ca să nu te înrăiască chiar aceeaşi sărăcie, că părinţii noştri nu au trăit mai în lux. Au fost fără euroremont, fără nu ştiu ce. În ziua de azi, toţi aleargă după bogăţii. Fac castele şi, după nişte garduri mari de fier, nu mai intră nimeni.”

Europa Liberă: Şi cum se explică că au bani pentru castel, pentru maşină de lux, pentru cumetrii şi nunţi de milioane şi nu-l văd pe cel mai trist?

-„Oamenii simpli îşi pun întrebarea aceasta. Dar noi nu găsim răspunsul. Doar se poate de controlat de unde oameni aceştia iau atâtea bogăţii.”

Europa Liberă: Pe cât de solidari sunt moldovenii? Pe cât de mult se ajută unul pe altul? Pe cât de mult trăieşte moldoveanul cu grijile celui din preajma lui?

-„Acel care trece prin sărăcie înţelege mai bine nevoile. Dar care are de toate e mai rău la suflet decât acel care trece prin nevoi.”

Europa Liberă: De ce celui care are nu-i pasă de cel care nu are?

-„El nu-l crede pe cel care nu are. Pur şi simplu, lui îi e bine şi pe dânsul nu-l doare capul că acel sărac nu are.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, generaţiile acestea mai în vârstă ne amintesc că au trecut şi prin război, şi prin foamete, şi prin multe alte situaţii destul de dificile... Şi totuşi lumea era mai blajină, mai bună la inimă.

-„Da. Era mai blajină, era mai bună. Se ajutau. Făceau clacă, cum se spunea înainte la moldoveni, tot satul, din toată sărăcia cum era... Iată lumea aşa se ajuta. Se făceau case fără bani, practic din ajutor, din bunătate, erau mai uniţi.”

- „Să fii bun la suflet, să ajuţi omul care este mai trist ca tine. Să ai tu cât n-ai avea, să ai bogăţiile lumii, dar trebuie să le împarţi şi cu cel sărac. Eu aşa socot.”

Europa Liberă: Când treceţi pe lângă un cerşetor, scoateţi leul din buzunar?

-„Da. De câte ori trec, dacă am, mă stărui să le dau câte un leu.”

Europa Liberă: Am înţeles că aici, la Hansca, se practică şi acţiuni de voluntariat. Aţi mers să faceţi voluntariat?

-„Se practică. Noi nu prea am mers să facem. Dar iaca doamna primar cu mulţi copii din sat multe acţiuni de voluntariat a făcut. De multe ori s-a făcut amenajarea teritoriului. Au fost cu copiii şi au făcut curăţenie pe la opriri. Dar chiar curăţenie împrejurul clădirii administrative. Chiar şi în locuinţe la oameni.”

Europa Liberă: Aceste acţiuni de voluntariat, filantropice, de binefacere cum sunt văzute? Şi cum se implică comunitatea în organizarea lor?

-„La noi în sat într-adevăr sunt persoane care vor să ajute. Dar poate nu au posibilitatea aceasta...”

Europa Liberă: Dar ajutor nu înseamnă neapărat bani.

-„Da. Nu de bani, iată, de exemplu, poate nu are ce mânca. La mine vine tot timpul o băbuţă. Chiar şi cere, mie mi-e jale de dânsa. De multe ori vine şi zice: „Dar eu nu am ce mânca”. Şi apoi eu îi dau câte ceva tot timpul. Eu nu pot. Mie mi-e jale de persoanele acestea care într-adevăr nu au. Pensia aceasta e mizeră. Nu au posibilitate să-şi cumpere. Dar sunt şi alţii că dau mai mult la gâlcă, nu se gândesc la sănătatea lor.”

Europa Liberă: Tot mai mult se vorbeşte: „Criză, criză economică, criză financiară”. E şi o criză spirituală?

-„Da. Este şi criză spirituală de aceea că nu toţi oamenii sunt totuna.”

- „Criza spirituală este din cauza noastră, fiindcă noi suntem indiferenţi. Cele materiale nu le avem. Dar, pentru a depăşi criza spirituală, nu este nevoie nici de bani, nici de nimic. Este nevoie de bunăvoinţă. Şi noi suntem indiferenţi. Astăzi suntem ocupaţi. Mâine iarăşi avem a doua ocupaţie. Poimâine a treia şi tot aşa. Şi ne trece viaţa nemergând la biserică.”

Europa Liberă: Ce înseamnă indiferenţa?

-„Eşti numai pentru tine. Că dacă eşti indiferent, nu-ţi pasă de
cei din jur. Ai nevoie numai de tine. Dar nu trebuie să fim aşa. Trebuie, în primul rând, să ne uităm... Şi la noi să ne uităm, dar să ne uităm şi împrejur. Să ne doară sufletul, poate într-adevăr sunt alţii că nu au. Şi trebuie să ne fie jale de ceilalţi. Dar la noi guvernarea nu are nevoie de cei din jur şi de cei săraci, în primul rând. Ei trebuie să aibă nevoie, în primul rând, să se uite şi la cei de jos. Ei au nevoie numai de dânşii. Dar de noi nu au nevoie.”

Europa Liberă: Şi totuşi vin şi oamenii aceştia care au bani mai mulţi şi mai fac cadouri pentru copii, pentru orfani, pentru bolnavi.

-„De peste hotare. Nu ştiu, eu de la noi cadouri nu am prea văzut, decât atunci când sunt alegerile. În prag de alegeri, toţi vin, toţi îţi dau.”

- „Aşa şi este.”

Europa Liberă: Dar pomenile electorale le luaţi?

-„Dacă dau, de ce să nu luăm? Dar mă interesează aceştia 4 ani, ca să vină. Dar oricum votezi pe cine vrei.”

- „Trăsătura cea mai frumoasă a moldovenilor, cum a zis Mircea cel Bătrân, ce o mai consider eu bunătate, soră dreaptă cu omenia, cu cinstea, cu datoria faţă de neam, de limbă, faţă de părinţi şi de copii şi o mai socot soră dreaptă şi cu onestitatea, şi cu sinceritatea, şi cu tot ce putem face noi cu suflet deschis pentru cei apropiaţi...”

Europa Liberă: Dar aceste socoteli ale dumneavoastră...

-„ Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, / Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! / Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi”, a zis Mircea cel Bătrân lui Baiazid şi, încă o dată, ne-a mai deschis sufletul moldoveanului că atât cât avem oaspeţi dragi, avem mese încărcate, avem cuvinte frumoase, avem suflet bogat, avem tot ce ne dorim nouă şi dorim şi oaspeţilor. În schimb, atunci când ne calcă cineva pe bătătură, ştim să ne arătăm şi partea cealaltă a bunătăţii noastre.”

Europa Liberă: Cuvintele lui Dumnezeu: a fi milostiv, a fi evlavios, a fi bun la suflet?

-„Nu-s auzite.”

- „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le-mplineşti, vistieria bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.”

Europa Liberă: Cât îţi trebuie ca să te îmbogăţeşti?

-„Mie, de exemplu, nu-mi trebuie mult. Şi tot timpul spun: „Cât îi trebuieşte la un om?” Iată am o cană şi beau din ea ceai, ani de zile. De ce mie mi-ar trebui 10 căni?”

- „De ce nouă ne trebuie o casă mare, cu 2-3 etaje? Mai bine îmi fac o casă cu 3-4 odăi.”

Europa Liberă: Fericirea la moldoveni cum e înţeleasă?

-„Acolo unde este mult, unde sunt bani, unde e bogăţie, fudulie, moldoveanul e, în primul rând. Acolo unde sunt bani, ei îi folosesc anume pentru toate chefurile acestea: cumetrii, nunţi şi distracţii.”

- „Ar trebui poporul nostru să fie mai bine unit. Oamenii să se ajute unul pe altul, chiar dacă este bogat sau este sărac. Şi la bine, şi la rău. Bunătatea asta e de a ierta. Ştii să ierţi, înseamnă că omul în suflet este bun. Chiar şi dacă este cel mai mare duşman şi te-a obijduit foarte puternic, dacă ai iertat, înseamnă că bunătatea de acuma există în sufletul omului.”

***

Despre calităţile umane, Lucian Blaga spunea: „Nu este de ajuns să ai mari calităţi, trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost”. Despre cum sunt folosite aceste calităţi, Europa Liberă a discutat cu Elena Moşneguţă, primarul de la Hansca.

Elena Moşneguţă: „Dacă e să vorbesc despre satul Hansca, n-aş putea să zic că lumea nu este solidară. Şi anume pe ce mă bazez? Cu10 ani în urmă, când am venit în această localitate, mentalitatea oamenilor era cu totul alta. După 10 ani de muncă în domeniul social, fiindcă sunt absolventă a unei facultăţi de asistenţă socială, am încercat într-un fel să modelăm oamenii, pornind de la suflet, de la bunătate, de la simţurile lor unul faţă de altul. Şi iată un exemplu elocvent în sensul acesta, al muncii noastre de peste 10 ani de zile, este şi implementarea recentă a unui proiect, prin intermediul proiectului „Comunitate Incluzivă-Moldova”, Casa Comunitară Hansca. Este vorba de aducerea în localitate a 6 băieţi de la casa cu deficienţe mentale de la Orhei. Nu este niciunul din satul Hansca, dar sunt din localităţile raionului Ialoveni. Şi am încercat să solidarizez comunitatea, fiindcă iniţial oamenii aveau cu totul altă părere despre aceşti copii. Dar iată că, după atâta muncă, oamenii au devenit mai buni la suflet. Într-un fel, ne-am concentrat
toţi eforturile, pentru a veni în ajutorul celui sărman, pentru a acorda o mână de ajutor omului aflat în suferinţă, în nevoie. Aceasta este şi misiunea noastră de om pe pământ şi, în cele din urmă, şi de creştin. Un alt exemplu privind solidaritatea, privind bunătatea oamenilor nu anume în ajunul sărbătorilor de iarnă, dar pe tot parcursul anului şi a vieţii noastre, în general, este acela că implementăm pe teritoriul satului proiecte sociale legate de tuberculoză, legate de SIDA, legate de ajutorarea familiilor socialmente vulnerabile.”

Europa Liberă: Doamnă primar, şi totuşi satul acesta nu e uitat de cei din afara Republicii Moldova: şi irlandezii, şi americanii au venit să vă ajute.

Elena Moşneguţă: „Noi i-am chemat. Deci avem o conlucrare foarte bună cu organizaţia „United Chrstian Aid” din Irlanda. Este un proiect de ajutorare materială a 33 de familii. O dată la 1,5 luni, reprezentanţi ai organizaţiei date vin în teritoriu şi pentru 33 de persoane oferă în dar câte 500 de lei. Cu 500 de lei, cel puţin, oamenii îşi cumpără un metru cubi de lemn de iarnă. Iată, prin intermediul acestui proiect, am ajutat mulţi oameni să-şi perfecteze actele, să-şi achite datoriile la energia electrică şi la alte servicii. Deci este un lucru binevenit.”

Europa Liberă: În general, ce zic străinii? Cum văd moldovenii, ca pe o ţară săracă? Satul cum li se pare? Sat cu oameni pauperizaţi?

Elena Moşneguţă: „Suntem cu mult departe de Irlanda. De aceea şi vin în susţinerea acestor oameni şi nu numai din localitatea noastră. Această organizaţie coordonează şi multe sate din sudul Moldovei.”

Europa Liberă: Cum reacţionează lumea mai înstărită, lumea mai avută la nevoile acestora care, mă rog, nu au nici case cu 2 etaje, nu au nici maşini de lux? Cei bogaţi cum se uită la cei săraci? Cu ce ochi?

Elena Moşneguţă: „Practic în localitatea Hansca noi nu avem oameni bogaţi. Iar cei care sunt bogaţi sunt voluntarii echipei noastre. În calitate de primar, niciodată nu am dirijat activitatea oamenilor. Dar am fost în rândul întâi şi am pus mâna şi pe sapă, şi pe greblă, şi pe perie, şi pe ce a fost nevoie. Chiar vara trecută am muncit alături de soţul meu care este preot şi împreună cu cei bogaţi, care ziceţi dumneavoastră, am muncit toţi împreună într-o echipă de voluntari. Şi am mers pe la casele oamenilor, făcându-le curăţenie, chiar am încărcat şi gunoaie, şi am curăţit străzile. Iată ce fac cei bogaţi de la Hansca.”

Europa Liberă: De obicei, se zice că voluntariatul ar fi străin moldovenilor. Se încetăţeneşte şi acest voluntariat printre săteni?

Elena Moşneguţă: „Da, există această idee că, datorită situaţiei economice în care se află Republica Moldova, se zice că voluntariatul ar fi străin pentru noi. Dar eu socot că, în ultimul timp, datorită deschiderii ţării noastre către comunitatea internaţională, datorită vizitelor, schimburilor de experienţă pe care le au moldovenii, chiar plecărilor
acestea peste hotare, s-a schimbat mentalitatea oamenilor. Adică oamenii nu mai sunt cei care, pentru orice lucru făcut, trebuie să primească plată. Adică oamenii s-au îmbunat. Chiar femeile la noi des pleacă în Israel la muncă. După ce se întorc, la o anumită perioadă, vin cu altă viziune, cu altă mentalitate. Deci practic sunt schimbate.”

Europa Liberă: Aici, la Hansca, cine sunt persoanele care practică voluntariatul?

Elena Moşneguţă: „Sunt şi elevii din gimnaziu, oamenii care frecventează des biserica, angajaţii primăriei, profesorii. Şi avem o grupă de tineri care cu plăcere practică voluntariatul. Desigur că urmează nişte acţiuni de recreare pentru ei, de exemplu, le organizăm o tabără de odihnă sau o vizită la un teatru. Deci sunt stimulaţi cumva voluntarii aceştia. Şi copiii simt o plăcere sufletească.”

Europa Liberă: Se zice că, pe parcursul anilor, oamenii erau mai mult obişnuiţi să li se dea decât să dea?

Elena Moşneguţă: „Mai bine să dai decât să iei. De mici am frecventat biserica. Părinţii ne învăţau că, dacă ai primit ceva în dar la biserică, pentru omul cela trebuie să închini o metanie sau să faci o rugăciune. Copii fiind, adeseori mergeam la înmormântări. Ne bucuram, ca copii, că am primit o bomboană, am primit o pomană şi mama ne zicea: „Vezi, dacă ai primit-o, ai obligaţia să închini o metanie sau să faci o rugăciune pentru acea
persoană”. Şi se zice că, dacă ştii că nu faci, mai bine nu lua darul. Într-adevăr, da, este mai bine de a da decât a lua, fiindcă dând, ne creăm şi nouă o comoară în ceruri, că, în cele din urmă, nu luăm cu noi nimic din lumea aceasta. Oricâte am agonisi din cele pământeşti, nu luăm nimic cu noi, plecăm doar cu bagajul extraordinar de fapte bune pe care le-am săvârşit pe acest pământ...”

Europa Liberă: La primărie alegătorii dumneavoastră vin mai mult să li se dea? Sau vin şi ei cu contribuţii, cu idei, cu sugestii?

Elena Moşneguţă: „Pot să zic că sunt jumate la jumate. Adică vin şi din cei care ne solicită ajutor. Vin şi din cei care ne oferă ajutor. Întotdeauna am fost receptivă la ideile bune ale oamenilor. Şi i-am susţinut.”

***

Maria Marinuţa, soţia ministrului apărării, detestă lăcomia. Ea este doctor de profesie, dar actualmente nu practică medicina, dedicându-şi o bună parte din timp filantropiei. Am întrebat-o pe cât de uşor este să convingi lumea de azi să întindă o mână de ajutor celor nevoiaşi.

Maria Marinuţa: „Nu este uşor. Nu este chiar deloc uşor. Dar, cum este vorba ceea: „Nimeni nu a spus că va fi uşor, dar că merită – da”. Deja vedem că avem o acţiune de voluntariat foarte bună la noi în Moldova. Cu toţii culegem, pic cu pic, roadele acestei acţiuni. Oamenii, care îşi fac din aceasta un hobby şi au mai mult timp pentru voluntariat, primesc o satisfacţie morală deosebită. Pe lângă experienţă, pe lângă socializare, este şi un balsam pentru suflet.”

Europa Liberă: Aţi avut o şedere de lungă durată în Statele Unite ale Americii. E o diferenţă între felul cum înţeleg americanii să facă acest voluntariat şi cum îl înţeleg moldovenii?

Maria Marinuţa: „Sigur că este. Pentru că trăim în ţări diferite, culturi diferite. Dar acest schimb de cultură le va lecui pe toate, până la urmă, pentru că oameni pleacă încolo, trăiesc, simt, aduc experienţa de acolo şi o împrăştie aici. Aceasta e foarte bine. Şi mai avem şi oameni chiar de acolo veniţi încoace care la fel ne învaţă ABC-ul şi nu trebuie să ne sinchisim. Trebuie doar să primim toată experienţa bună. Trebuie însămânţată, îngrijită şi crescută.”

Europa Liberă: Ajutoare din America vin foarte des. Am văzut chiar împărţindu-se colete şi prin orfelinate, şi pentru păturile socialmente vulnerabile. De ce ar fi interesat americanul sau neamţul, italianul, francezul să facă daruri pentru Moldova şi moldoveni?

Maria Marinuţa: „Cultura lor e un pic altfel decât a noastră. Şi nivelul de trai este mult mai înalt decât la noi. Viaţa lor este mai plină. Şi poate undeva este chiar un surplus şi o superutilizare, aş zice, de foarte multe lucruri. Şi atunci este o tradiţie la Anul Nou sau la altă sărbătoare, când ei îşi mai reînnoiesc din cele personale, din cele casnice, le împachetează şi sunt fel de fel de misiuni care colectează aceste obiecte, fie după tematică (să zicem, cărţii, jucării pentru copii, haine, încălţăminte, diferite lucruri), le împachetează şi le trimit acolo unde este necesar, pe tot globul pământesc.”

Europa Liberă: Ajutoarele vin şi prin intermediul bisericii?

Maria Marinuţa: „Eu cred că da.”

Europa Liberă: Sau în primul rând?

Maria Marinuţa: „Cred că o bună parte da. Cât am fost în Statele Unite, am fost şi eu la o biserică ortodoxă. Şi noi tot obişnuiam să strângem, să colectăm, să dăm la azil pentru bătrâni sau pentru oamenii fără adăpost.”

Europa Liberă: Pe cât de des auziţi cazuri când biserica încearcă să-i ajute pe cei care au nevoie de susţinere?

Maria Marinuţa: „Am auzit şi chiar şi maica mea, Dumnezeu să-i mai dea sănătate, are optzeci şi ceva de ani, participă şi ea: „Hai să strângem pentru cutare, că e bolnav, că e la pat, că-i trebuie”. Şi cedează lumea şi o păturică, şi o pernuţă, prosoape. Vreau să zic că chiar şi la un nivel mai trist, şi în care lumea chiar nu se gândeşte la caritate sau la voluntariat, acestea au loc, într-o formă sau alta.”

Europa Liberă: Pe parcursul mai multor ani, se organizează aceste târguri caritabile. În mare parte, participă nevestele şefilor de misiuni diplomatice, participaţi şi dumneavoastră. Cum vi se par aceste târguri?

Maria Marinuţa: „Să vorbim concret doar de târgul de Crăciun organizat de Clubul Internaţional al Femeilor.”

Europa Liberă: Să vorbim despre el.

Maria Marinuţa: „Sunt şi membru al acestuia. Este al treilea an, de când particip la acest eveniment, în calitate de membru. Şi de doi ani sunt organizatoarea buticului care reprezintă ţara noastră. Ne aduce cei mai mulţi bani pentru fondurile pe care le avem noi, pe care îi împărţim în proiecte. În fiecare an, de acest eveniment, noi alegem un beneficiar principal căruia îi donăm mai multe din aceste fonduri. Anul acesta organizaţia neguvernamentală „Copil, Comunitate, Familie” este beneficiarul nostru principal. De fiecare dată doamnele din Comitetul de Granturi merg la faţa locului, discută cu aplicanţii, văd care ar fi continuitatea proiectului, care ar fi impactul asupra comunităţii date. Şi doar dacă doi sau trei membri care merg din Comitet spun că da, proiectul merită, doar atunci banii sunt alocaţi.”

Europa Liberă: Cât efort se depune pentru organizarea unui asemenea târg?

Maria Marinuţa: „Se depune foarte mult efort. Şi se implică foarte multe mâini. Şi inimi. Şi suflete. Şi multă dragoste pentru o ţară străină pentru ei. Dar aici le e casa lor acum. Şi ei vor să se simtă bine în comunitatea aceasta. Şi vor să facă cât mai mult din ce pot.”

Europa Liberă: Totuşi se zice că celui nevoiaş ar trebui să-i dai undiţa, nu neapărat peştele. Adică să-l înveţi să pescuiască.

Maria Marinuţa: „Bine, noi la fel urmărim nu doar peştele, ci şi undiţa. Pentru că, dacă nu este o continuitate şi s-a consumat peştele şi mâine iar vine după peşte, nu este interesant. Şi chiar noi le dăm şi undiţa.”

Europa Liberă: În general, cum găsiţi naţiunea? O naţiune cu mâna întinsă, aşteaptă tot să i se dea?

Maria Marinuţa: „Nu vreau să zic că, în mare parte, da. Dar undeva spuneţi adevărul. Ar trebui să ne dăm fiecare seama că nu doar trebuie să stăm cu poala întinsă sau cu mâna întinsă, doar să aşteptăm. Dar să facem foarte multe lucruri din ce avem.”