Europa Liberă: La finele anului, toată lumea face clasamente. Omul anului, în versiunea Vitalie Ciobanu? Ar fi dificil să alegi un om anume care să reprezinte anul acesta, în care, slavă Domnului, am scăpat de un mare dezastru, alinierea planetelor.
Vitalie Ciobanu: „Într-adevăr, după ce am lăsat în urmă sfârşitul lumii, profeţit de mayaşi, aş zice că orice top pare îndreptăţit. Dacă vorbim de politicieni, pentru că, aşa cum se obişnuieşte, gândul ne lunecă, mai ales, la ei (făcătorii de bine pentru acest popor, nu-i aşa?), eu aş ezita între două persoane. Şi anume Nicolae Timofti, preşedintele ales în luna aprilie, dacă bine ne amintim, după o lungă şi chinuitoare criză politică, ce părea să împingă ţara într-un total dezastru şi Iurie Leancă, politicianul, diplomatul, ministrul de externe al Republicii Moldova, care a înţeles să încheie acest an printr-un gest spectaculos, dar care i-a pus şi pe mulţi oameni de la noi, pe mulţi cetăţeni, pe gânduri.”
Europa Liberă: Vă referiţi la demisia de onoare pe care era sigur că nu o va accepta premierul Filat?
Vitalie Ciobanu: „E adevărat. Însă chiar dacă gestul lui Iurie Leancă de a-şi da demisia, fie şi formal (cum a fost calificat) face parte dintr-un fel de ceremonial politic, dintr-o convenţie pe care cu toţii am înţeles-o, decizia domniei sale totuşi nu este lipsită de semnificaţii, pentru că instituie un precedent – demisia de onoare. Să ne imaginăm o alternativă mai puţin surâzătoare: premierul Filat, din nişte considerente numai de domnia sa ştiute, ar fi putut să accepte această demisie. În ce situaţiei ar fi ajuns atunci Iurie Leancă? Probabil că domnia sa a luat în calcul şi această posibilitate. De aceea cred că este bine să nu plasăm demisia de onoare a lui Iurie Leancă neapărat pe un teren al frivolităţii.”
Europa Liberă: Ar fi fost un şomer de lux.
Vitalie Ciobanu: „Cu siguranţă. Şi, probabil că şomajul lui nu ar fi durat prea mult, având în vedere valoarea sa de intelectual şi de diplomat. Dar este bine ca şi ceilalţi miniştri să-şi pună această problemă.”
Europa Liberă: Dacă am face un top al anului, ce evenimente ar fi să treceţi în agenda iată deja încheiată?
Vitalie Ciobanu: „Aş menţiona, în primul rând, alegerea preşedintelui totuşi. Întrucât fără această rezolvare a crizei politice despre care am amintit şi mai devreme, nu am fi avut, probabil, acuma relaxarea necesară, pentru a discuta despre bilanţul acestui an. Pe locul doi aş plasa succesele pe linie diplomatică, externă, vizitele unor înalţi demnitari europeni. A fost un şirag întreg de descinderi spectaculoase şi extrem de încurajatoare pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: Cârcotaşilor nu le-au prea convenit aceste vizite.
Vitalie Ciobanu: „E normal. E bine că lumea discută, chiar le priveşte cu spirit critic, pentru că trebuie să ne învăţăm să fim o societate dezinhibată, în sensul bun al cuvântului. Adică să avem uzul libertăţii de expresie şi să avem opinii, să ni le formăm în mod independent, nu teleghidat, cum se mai întâmplă. Şi pe urmă sigur au părut aceste vizite cumva mai curând un gest de curtoazie. Dar eu cred că este foarte mult, dacă ne gândim la anonimatul profund în care se afundase Republica Moldova, timp de aproape două decenii, practic până la venirea la putere a actualei coaliţii.”
Europa Liberă: Vă rog să mai îngăduiţi o paranteză. Multă lume spune aşa: „Ce folos că noi bombănim? Cei din caravană îşi văd de treabă şi merg înainte, inclusiv atunci când oraşul este nemulţumit de blocajele care se creează, atunci când vine un alt demnitar, când statisticile se contestă”. Cum credeţi că au reacţionat sau ar trebui să reacţioneze autorităţile la bombănelile societăţii?
Vitalie Ciobanu: „Să fie receptivă puterea, pentru că vor avea nevoie inevitabil de voturile cetăţenilor. Şi opiniile, gusturile, preferinţele oamenilor sunt foarte fluide.”
Europa Liberă: Chirtoacă, care a dat înapoi, de exemplu, cu biserica în faţa la Kentford este un exemplu de a da înapoi?
Vitalie Ciobanu: „Este un exemplu, chiar dacă domnia sa putea să rezolve acest caz cu mai puţine crispări şi fără pierderi de imagine. Acuma e în curs un alt scandal, după cum ştiţi. Primăria intenţionează să construiască un centru comercial chiar în Grădina Publică Ştefan cel Mare. Şi iarăşi ONG-urile, o serie de activişti ai societăţii civile s-au autosesizat şi vor iniţia nişte acţiuni de protest. Iată primăria Chişinăului, cândva un stindard al românismului, europenismului, în orice caz, al bunelor intenţii, o ţine din scandal în scandal. Şi cred că e nevoie acolo de o scuturare foarte serioasă a cadrelor, a consilierilor domnului Chirtoacă. Pentru că, în mod evident, domnia sa are nevoie de nişte sfătuitori mai înţelepţi, mai atenţi la doleanţele oamenilor. Şi oameni, mai ales, care să nu poată fi bănuiţi de corupţie – marele nostru flagel.”
Europa Liberă: Un eventual top al evenimentelor negative 2012?
Vitalie Ciobanu: „Am putea muta discuţia şi într-un plan cultural. Aici am avut mai degrabă nişte despărţiri triste, de nişte oameni de cultură remarcabili. Şi în fruntea acestui top depresiv aş situa dispariţia lui Aureliu Busuioc, marele nostru scriitor şi om de societate, un spirit prin care ne simţeam mai conectaţi la modernitatea culturii române şi universale.”
Europa Liberă: Da, şi cu care ne potriveam, multă lume, ceasurile.
Vitalie Ciobanu: „Da, într-adevăr domnia sa avea un feeling special: detecta impostura, falsitatea, ipocrizia şi ticăloşia, mai ales, că avea în spate şi o experienţă de lumini şi umbre destul de complicată, care însă i-a şi hrănit cărţile. Cărţile pe care le-a scris în ultimii ani, cu durere, cu responsabilitate, punându-ne pe toţi pe gânduri asupra fragilităţii condiţiei umane. Acuma un alt eveniment sau proces, mai curând, ar fi poate complicata situaţie în jurul conflictului transnistrean. Se pare că toate speranţele roze pe care şi le-a făcut actuala guvernare de la Chişinău şi societatea din Republica Moldova în legătură cu schimbarea politică de la Tiraspol, aceste speranţe s-au cam spulberat. Rusia continuă să fie intransigentă, să pună piciorul în prag, să şantajeze Moldova în chestiunea gazelor, a energiei şi evident că nu priveşte cu ochi buni orientarea proeuropeană a statului nostru. Aici avem nişte mari obstacole care trebuie contracarate. Şi tare mi-aş dori ca, în anul viitor, actuala guvernare să fie mai atentă la mesajele pe care le primeşte şi din partea Occidentului, şi din partea analiştilor noştri, din partea societăţii civile.”
Europa Liberă: Intrăm într-un an care dă motive superstiţioşilor să pună totul la îndoială. Dacă ar fi să facem o miză, credeţi că în anul care vine vom avea mai multă claritate în ceea ce priveşte încotro mergem?
Vitalie Ciobanu: „Mi-aş dori acest lucru. Mi-am pus şi eu serios problema cifrei 13. Bag de seamă că ne întâlnim pentru prima dată cu aceste cifre alăturate. Mi-ş dori să găsim puterea şi înţelepciunea, şi inspiraţia necesare, ca să contrabalansăm umbra aceasta malefică, poate mai curând imaginară decât reală, întrucât deciziile sunt în mâinile oamenilor totuşi. Sper să fim mai buni, mai harnici şi mai hotărâţi în a face binele. Iar guvernanţilor le-aş dori să lase puţin ipocrizia de o parte şi chiar să nu se mai joace cu încrederea europenilor. Pentru că flagelul acesta al corupţiei este teribil, pur şi simplu. Au ajuns oameni de afaceri cu funcţii publice importante, dar cu o imagine foarte negativă sau dubioasă să promoveze obiectivul de integrare europeană în exterior, prin întâlniri importante în Occident. Mă întreb cu ce credibilitate, cu ce succes, cu ce rezultate pentru Republica Moldova... Cred că eforturile guvernului Filat trebuie salutate, trebuie susţinute. Dar mi-aş dori şi din partea acestui guvern să nu urmărească completarea bugetului doar prin ridicarea de taxe şi impozite, ci să ofere o şansă şi dezvoltării economice pentru această ţară.”
Europa Liberă: Dar de răscrucea aceasta: Est sau Vest nu vă este frică? Pentru că, dincolo de autorităţi, mai există şi presiunea societăţii şi, la un moment dat, autorităţile, Doamne fereşte, s-ar putea să cedeze. Credeţi că ieşim onorabil din această răscruce: Est sau Vest?
Vitalie Ciobanu: „E greu de spus. De fapt, nimeni n-ar putea să zică sigur, întrucât şi în primăvara aceasta cu criza alegerii preşedintelui, n-am ştiut, până în ultimul moment, dacă se va rezolva sau nu. Vor conta foarte mult presiunile externe, care vin însă nu numai dinspre Vest, ci şi dinspre Est. Deci, Moldova e făcută sandwich între două câmpuri de forţe contradictorii. Şi sper să alegem calea bună.”
Europa Liberă: Deci, pronosticuri nu faceţi?
Vitalie Ciobanu: „Eu aş vrea, aş vrea să ajungem, în toamna anului viitor, cu promisiunile europenilor – dar susţinute şi prin faptele guvernanţilor noştri – împlinite. Adică semnarea acelor acorduri importante, care să ne conecteze la lumea occidentală, Acordul de Liber Schimb comercial şi eliminarea vizelor este miza numărul unu, de fapt, pentru actuala putere. Pe urmă, scepticismul meu, dincolo de speranţe, este întreţinut de faptul că va fi un an, 2013, preelectoral. Şi teamă mi-e că actuala guvernare se va gândi şi partidele componente se vor gândi mai curând la propria imagine şi mai puţin la agenda cetăţeanului. Eu cred că e un moment în care şi societatea ar trebui să se mobilizeze, presa noastră liberă şi independentă, să simtă aceşti guvernanţi, deputaţi – că sunt de la putere sau de la opoziţie – respiraţia fierbinte a alegătorului în ceafa lor. E un an decisiv în multe privinţe. Şi ar fi bine ca cifra 13 să fie ca un avertisment. Şi ar fi bine să învăţăm să evităm capcanele pe care noi înşine ni le întindem.”
