Vorbeam în corespondenţa de săptămîna trecută despre decizia lui Gérard Depardieu de a refuza să-şi mai plătească impozitele în Franţa, ca urmare a politicii fiscale încă şi mai severe pe care doreşte să o pună în aplicare guvernul socialist. Spuneam că Depardieu nu e cîtuşi de puţin un caz izolat. Dimpotrivă. Taxele şi impozitele excesive i-au condus la exil fiscal, de–a lungul anilor, pe mulţi artişti şi sportivi de renume, de la Alain Delon la Charles Aznavour şi de la Johnny Halliday la Yannick Noah, şi de asemenea pe mulţi întreprinzători şi oameni de afaceri, cel mai notoriu exemplu fiind multimiliardarul Bernard Arnault. Cînd comentam hotărîrea lui Depardieu nu aveam cum să prevăd evoluţia ulterioară a lucrurilor. Ştiam că actorul îşi alesese Belgia ca ţară de reşedinţă aşa că am fost, ca mulţi alţii, luat prin surprindere de vestea că Putin i-a acordat un paşaport rusesc, paşaport pe care Depardieu l-a primit cu ostentativă bucurie. Andrei Pleşu a scris un excelent articol pe această temă, opinînd că regăsim în gestul lui Depardieu ceva din vechea fascinaţie a stîngii franceze pentru patria „comunismului biruitor”, pentru ţara în care se construia „viitorul luminos”.
Există în această interpretare o bună doză de adevăr, dar rămîne totuşi ceva care scapă acestui tip de analiză. Provenit dintr-o familie foarte modestă, cîştigîndu-şi cu multă trudă statutul de actor şi apoi pe acela de star internaţional, Gérard Depardieu a avut, în cîteva rînduri, nişte efuziuni stîngiste pe care, cu bunăvoinţă, le putem socoti ca fiind rodul unei infantile naivităţi: s-a declarat prieten cu Fidel Castro, a donat, acum vreo zece ani, bani pentru muribundul partid comunist francez, plus încă altele, în buna tradiţie a intelectualilor pe care Lenin îi numise, cu profetică intuiţie, „idioţii utili”. Dar, de data aceasta, nu cred că Depardieu îşi face iluzii asupra regimului din Rusia lui Putin considerîndu-l drept o democraţie exemplară. Povestea paşaportului rusesc ţine mai degrabă de dorinţa de a împinge provocarea şi mai departe. În mod evident, Depardieu îşi va avea reşedinţa în Belgia, pentru că paşaportul rusesc l-ar obliga, culmea culmilor, să ceară viză pentru a trăi în Franţa. Probabil că tocmai acest lucru a vrut să-l sugereze marele actor: că un sistem birocratic excesiv te poate face să ajungi străin în propria ţară.
