„Se aud colinde/Colo pe la case,/Însă gândul ăsta/Nu vrea să mă lase:/Că mai plâng copiii,/Pe la porţi străine,/C-au plecat părinţii/Şi-au rămas, cuminţii...”

Este complicat să mergi într-o ţară străină pentru o perioadă lungă de timp, în care mai mult eşti pe cont propriu. Dar pe mulţi moldoveni exodul i-a făcut fericiţi. Aşa cum spun mulţi dintre ei, ca să fii remarcat, trebuie să fie cineva să ştie să te remarce.

„Totul în viaţă este un destin” – aşa poate începe povestea multor moldoveni aflaţi la muncă în străinătate. O poveste despre anii adunaţi în emigraţie am auzit de la Rodica Gherasim. A plecat din Moldova acum zece ani în Portugalia.

Rodica Gherasim: „Portugalia, pentru că am venit să urmez soţul. Pe urmă am hotărât să mai zăbovim puţin în Portugalia. Spun „zăbovim”, pentru că nu ne gândisem atunci că această zăboveală va dura timp de 10 ani. Deja a apărut o mică fiinţă, care este fetiţa mea Mădălina. Şi aşa ba azi, ba mâine plecăm... Şi am hotărât să rămânem, pentru că este tot un popor latin. Ne este aproape de suflet în toate: şi în literatură, şi la originile limbii... Multe obiceiuri, tradiţii chiar putem să le regăsim şi aici. Am îndrăgit atât de mult această ţară, prin bogăţia ei nu atât materială, cât spirituală.”

Europa Liberă: Portugalia acum trece prin criză?

Rodica Gherasim: „Trece. De fire suntem luptători, adică pentru noi nu există obstacole. Trecem peste toate. Uneori poate că ar fi bine să ne aducem aportul mai mult şi pentru ţara noastră. Are şi ea nevoie de noi. Are nevoie de tinerii care au plecat peste hotare. Are nevoie de specialiştii care pleacă în fiecare zi: medici, profesori, ingineri... Dar deocamdată ne vedem impuşi de soartă să ne mai aflăm aici. Această criză nu se simte atât de mult aici, cum s-ar simţi în ţară.”

Europa Liberă: Găsiţi mult mai săracă Republica Moldova?

Rodica Gherasim: „Săracă? Da, da, o găsesc.”

Europa Liberă: Ce înseamnă sărăcie în Moldova?

Rodica Gherasim: „Atunci când nu ai nişte posibilităţi să te realizezi, atunci când la orice pas întâlneşti obstacole. Corupţia este mai înaltă la noi în ţară, în Republica Moldova, decât în Portugalia. Pentru că aici deja ne-am obţinut drepturile noastre ca cetăţeni portughezi. Şi dacă în ţară uneori mergem şi ne este mult mai greu să obţinem aceleaşi documente, adică trebuie să mergi prin instanţe şi instanţe, şi instanţe. La nivel birocratic, aici ai mers la un ghişeu şi ai rezolvat problema.”

Europa Liberă: Ce salariu ar trebui să ridicaţi în Moldova ca să fie comparabil cu nivelul de trai pe care îl aveţi aici?

Rodica Gherasim: „Cel puţin, salariul pe care îl am şi aici, 520 de euro, fiind operator la compania de telecomunicaţii „Mobile”. Ca operator, ştiu că şi la noi în ţară, în Republica Moldova, se câştigă cam atât. Dar, din păcate, nu aceasta vroiam să fac în ţară. Aici, din constrângere, fac acest serviciu. Pentru că acolo eram eu împlinită ca profesoară de limbă şi literatură română, ca lector stagiar la catedra de literatură română a
profesorului academician Mihail Dolgan şi mă simţeam împlinită. Vorbesc cu nişte emoţii deosebite, pentru că chiar îmi vine să plâng. Dacă eu, ca profesor universitar, puteam să ridic un salariu de 520 de euro, puteam să renunţ la plecare şi să rămân în ţară. Dar profesorii noştri, sărmanii profesori, academicieni, cu atâtea şi atâtea lucrări, nu ridică lunar banii pe care îi am eu aici, ca operator la compania de telecomunicaţii.”

Europa Liberă: În ce condiţii totuşi aţi reveni voi acasă în Moldova?

Rodica Gherasim: „La un salariu decent. Dacă ar fi la noi salariul minim naţional 500 de euro, lumea ar reveni. Pentru că acasă este acasă şi oricât pâinea n-ar fi de rea, e mai bună în ţara ta. Adică am fi şi noi cu conştiinţa împăcată, cum spunea Kant: „Tribunalul omului este conştiinţa lui”. Şi în cazul când ţara mi-ar da ceea ce e necesar, m-aş simţi eu cu conştiinţa împăcată. Eu, din păcate, muncesc pentru o altă ţară, ceea ce aş fi putut face la mine în ţară... Aş fi putut cumpăra, să zicem, un apartament chiar şi în acea ipotecă cu condiţiile care sunt date de către guvernul portughez, aş fi plătit şi în ţară... Nu am fost niciodată materialistă. Dar, din păcate, totul se face cu bani, chiar şi aceleaşi studii ale copiilor noştri...”

Europa Liberă: Vă mai ajunge timp să vă gândiţi şi la parcursul european al Republicii Moldova? Ar trebui Moldova să adere la Uniunea Europeană?

Rodica Gherasim: „Sigur, indiscutabil. Dacă ne-ar ajuta Dumnezeu să ne integrăm şi noi în Uniunea Europeană, ar fi o salvare pentru ţara noastră.”

Europa Liberă: Ce ar câştiga Moldova?

Rodica Gherasim: „Ar câştiga în toate, în economie. Pentru că noi depindem foarte mult de Rusia. Şi ne-am mai curăţi noi (aşa să zicem) de guvernarea rusă, şi ne-am mai apropia şi noi puţin de Europa. Pentru că ar fi altă cultură, altă viziune despre viaţă, despre ceea ce înseamnă un trai calitativ.”

Europa Liberă: Bine, dar tot cu aceeaşi oameni ar rămâne Republica Moldova...

Rodica Gherasim: „Sigur, cu aceeaşi oameni ar rămâne. Dar noi nu putem supravieţui, pentru că avem nevoie tot timpul de ajutoare. În cazul când ne-am integra, am avea şi unele proiecte, finanţări. Din punct de vedere economic, s-ar ridica ţara, pentru că şi noi avem cu ce ieşi pe piaţa europeană. Nu mai spunem de exportul vinurilor, că sunt de o calitate foarte bună şi sunt recunoscute în Europa. Chiar şi fabrica „Bucuria”,
spuneam eu, s-ar bate şi cu bomboanele belgiene, cu ciocolata belgiană, care se consideră cea mai bună. Nu, nu dăm ciocolata moldovenească pe cea belgiană, v-o spun pe bune. Şi cea mai mare bogăţie a noastră, a moldovenilor, sunt oamenii ţării.”

Europa Liberă: Pentru că aţi obţinut a doua cetăţenie, cum vă împărţiţi sufletul şi inima? Şi pentru Portugalia, şi pentru Republica Moldova?

Rodica Gherasim: „V-aş răspunde numai cu o frază: distanţa dintre Lisabona şi Chişinău e de o inimă... Dacă fetiţa mea s-a născut în Portugalia, ea respectă istoria mamei, limba mamei, cultura mamei, dar deja iubeşte mai mult limba, cultura şi originile portugheze...”

Europa Liberă: Şi vă împăcaţi cu gândul acesta?

Rodica Gherasim: „Nu atât că mă împac, dar mă strădui să nu-şi uite buneii. Atunci când aud că într-o familie de basarabeni copiii, care s-au născut aici, vorbesc numai în portugheză, nu-mi place... Şi le zic părinţilor: „Măi, da mai vorbiţi cu ei româneşte! Ştie cine a fost un Ştefan cel Mare? Ştie cine a fost un Mihai Eminescu?” Şi fetiţa mea acceptă. Acceptă şi vorbeşte româneşte, şi citeşte, şi recită…”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre acele drame pe care le trăiesc copiii rămaşi în Moldova, cu părinţi plecaţi peste hotare?

Rodica Gherasim: „Nu am cuvinte să exprim ceea ce simt copiii, întrucât copiii rămaşi fără părinţi – sub tutela bunicilor, mătuşii, moşilor şi aşa mai departe, a rudelor mai apropiate – simt lipsa părinţilor... Pentru că cine dacă nu mama, cine dacă nu tata va da o educaţie mai corectă copiilor lor? Când merg acasă şi văd vecinii plecaţi şi copiii vecinilor întreabă: „Dar pe mami n-ai văzut-o?”, eu nu pot să vă redau cum pot să-i răspund copilului: „Am văzut-o pe mami şi n-a venit acasă”... Părinţii au plecat să lupte pentru un viitor mai bun şi pentru o viaţă mai bună, ca să-şi ajute copiii, să le cumpere ce vor, strictul necesar al vieţii. Lipsa părinţilor – şi din punct de vedere al educaţiei – eu cred că nu poate să înlocuiască acea jucărie care a trebuit ea, chiar şi de o sută de euro jucăria, dar nu poate înlocui căldura mamei.”

Europa Liberă: Dar am întâlnit şi părinţi care îmi ziceau că, în zece ani de aflare la muncă peste hotare, au reuşit să-i cumpere feciorului a doua maşină de lux, să-i cumpere apartament la Chişinău…

Rodica Gherasim: „Sunt chestii materiale. Şi dacă se bucură că pot să-şi cumpere o maşină, un apartament, ei fiind aici şi copiii acolo, eu nu consider corect. Copilul nu va vedea, nu va simţi cum din sudoarea frunţii se câştigă un ban.”

Europa Liberă: Preţul banului…

Rodica Gherasim: „Copiii de bani gata... sînt o tragedie pentru poporul nostru, devin ca şi un fel de parazit al societăţii. Ei nu aşteaptă altceva. Deci ei cresc, în lipsa mamei şi a tatei, şi cresc de mici, gândindu-se: „Mâine mami, dacă eu am să vreau, are să-mi trimită altceva, o maşinuţă mai bună sau o pereche de tenişi mai buni, sau blugi mai buni”. Noi îl creştem ca într-un vazon. L-ai pus ca pe o floare şi ai turnat din când în când apă, dar tu nu stai permanent lângă el, să-i dai căldură... Nici nu studiază, pune preţ mai mult pe latura materială. Deci noi pierdem inteligenţa, educaţia şi toate care formează o personalitate sănătoasă în cadrul societăţii.”

Europa Liberă: Dar politica moldovenească cum e văzută din afara ţării, de aici de la Lisabona?

Rodica Gherasim: „E bună, să zicem, atunci când este vorba chiar şi de aceeaşi integrare europeană, când se duc tratative cu Europa. Dar nu pot să spun că este vorba de o politică sănătoasă, dar nici nu pot să spun că este vorba de o politică proastă.”

Europa Liberă: Acuma se insistă foarte mult pe obţinerea regimului liberalizat de vize. Acesta ar ajuta mult se zice că aproape un milion de moldoveni aflaţi la muncă peste hotare? Sau pentru voi e suficient că aţi obţinut cetăţenia ţării care vă găzduieşte?

Rodica Gherasim: „Pentru noi sigur e suficient, dar nu trebuie să fim egoişti. Să ne gândim şi pentru cei rămaşi în ţară. Deci ar însemna o deschidere pentru conaţionalii noştri, să poată ieşi mai uşor din ţară, pentru aceleaşi schimburi de experienţă. Turismul s-ar dezvolta mai mult, pentru că şi Moldova, dacă ar investi mai mult în turism, poate că şi aceasta este o latură de dezvoltare. Avem şi noi cu ce ne mândri, avem şi noi cetăţi, locuri frumoase.”

Europa Liberă: Credeţi că acest regim ar permite la mai mulţi moldoveni să iasă şi să-şi caute loc de muncă?

Rodica Gherasim: „Cred că da. Dar cred că mulţi se reîntorc acasă, pentru că acolo le este tot...”

Europa Liberă: Şi, totuşi aţi reveni? Familia Gherasim ar reveni în Moldova pentru totdeauna?

Rodica Gherasim: „Cu cea mai mare plăcere. Inima mea bate pentru Moldova. Şi va bate mereu.”

***

Valeriu Ticu a început de la „zero” tot acolo, în Portugalia. Deşi are studii superioare, lucrează ca simplu muncitor. A locuit, mai întâi, în stradă, ca azi să aibă casa lui proprie. Este fericit pentru că în preajmă îi sunt cei dragi: soţia Elena şi cei doi fii, Mihai şi Gheorghe. Pentru că este om de artă, Valeriu Ticu a creat şi o asociaţie - „Trei culori”... Discuţia am pornit-o de la nevoia înfiinţării acestei noi structuri, Biroul pentru Relaţii cu Diaspora.

Valeriu Ticu: „Orice pas, care este în favoarea diasporei, este binevenit. Noi demult aşteptăm o colaborare cu cei de acasă, fiindcă au trecut ani şi parcă ne-au dat uitării. Cel mai mult ne ajută portughezii. Pentru prima dată, iată la ediţia a doua a festivalului, s-a implicat şi Departamentul pentru Relaţii cu Diaspora. Le mulţumim foarte mult şi am reuşit să aducem artişti din ţară. Dar nu este suficient. Sunt mult mai multe lucruri pe care trebuie să le ducem până la capăt, să colaborăm împreună. Fiindcă suntem aceiaşi cetăţeni din Republica Moldova, facem parte din acelaşi stat. Şi, dacă încercăm să promovăm nişte lucruri frumoase, salutabile, sper eu să fie auzite şi acasă, şi sprijinite, fiindcă doar cu vorbe nu ajungi departe.”

Europa Liberă: De unde atâta entuziasm, să mai aveţi timp să organizaţi şi aceste sărbători de suflet? Totuşi e necesar efort pentru două ediţii ale unui festival al Asociaţiei „Trei culori” …

Valeriu Ticu: „Desigur, este o muncă nespus de grea.”

Europa Liberă: De ce a trebuit să creaţi această Asociaţie „Trei culori”?

Valeriu Ticu: „Noi ne-am propus să aducem de acasă valori, care aici în Portugalia rar ajung. Fiindcă noi, cei din diasporă, avem nevoie de a învăţa lucruri frumoase, de a continua tradiţiile, folclorul nostru autentic. Aici avem copiii, care se nasc în Portugalia, şi desigur nu în toate familiile se vorbeşte limba maternă sau limba română. Ce să mai spunem de nişte tradiţii de iarnă, la care se colindă? Desigur că sunt uitate. Şi atunci am pus boii în plug, la ediţia „Deschide uşa, creştine!”. Cred că este o realizare atât de sinceră, sufletească, fiindcă am încercat să aducem tot ce este mai autentic, folclorul nostru. Dragii mei, criza vine şi se duce, dar folclorul autentic va dăinui veşnic. Şi este un mare păcat ca nişte copii, care se nasc aici în Portugalia, din familii de moldoveni…”

Europa Liberă: Eu înţeleg că nu vă este atât de mult frică de criza economică, cât vă este frică de o criză spirituală?

Valeriu Ticu: „În ciuda crizei financiare, a luat naştere centrul nostru de cultură şi artă „Trei culori”. Şi noi venim să promovăm valorile, tradiţiile folclorului autentic, fiindcă doar aceasta ne mai menţine. Sper eu că pe viitor, indiferent cum se vor schimba lucrurile, va rămâne tot ce este mai frumos, tradiţia noastră, folclorul autentic. Sunt sigur, se găsesc oameni cu inimă mare care ne vor ajuta să promovăm aceste tradiţii. Pentru aceasta şi trăim. Poţi să ai bani, să ai mâncare pe masă de tot felul şi băuturi de tot gustul, dar dacă nu respecţi nişte tradiţii, nu rămâi împăcat sufleteşte, în cele din urmă.”

Europa Liberă: Valeriu Ticu este şi poet. Faptul că mulţi copii au rămas acasă şi părinţii lor au mers să câştige o bucată de pâine, şi întru ajutorarea celor de acasă, a dat naştere la nişte versuri.

Valeriu Ticu: „Am scris aceste versuri tot dintr-o durere, fiindcă mulţi copii au rămas acasă...

Se aud colinde
Colo pe la case,
Însă gândul ăsta
Nu vrea să mă lase:
Că mai plâng copiii,
Pe la porţi străine,
C-au plecat părinţii
Şi-au rămas, cuminţii...
Le-au promis să vină,
De Crăciun acasă,
Vor avea fireşte
Crăciunei pe masă...
Dar n-a fost să fie,
Nici în noaptea asta,
Căci mai plâng copiii
Pe la porţi străine...
Azi e sărbătoare,
Pentru mic şi mare –
Crăciunei pe masă,
Cald este în casă.
Voi să le deschideţi
Poarta încuiată,
C-au rămas sărmanii
Fără mamă, tată...
Să vă fie milă,
Să-i primiţi în casă
Şi cum se cuvine
Să-i poftiţi la masă...
De nu ştiu colinde,
Să-i lăsaţi să tacă...
Dac-aţi şti ce trist e
Fără mamă, tată...
Se aud colinde
Colo pe la case,
Însă gândul ăsta
Nu vrea să mă lase:
Că mai plâng copiii,
Pe la porţi străine,
C-au plecat părinţii
Şi-au rămas, cuminţii...”