Educaţia de calitate şi orele suplimentare

Cine are copii trimişi la şcoală mai devreme sau mai târziu ajunge la concluzia că orele regulamentare nu sunt suficiente pentru o educaţie de calitate şi se vede silit să plătească cursuri suplimentare. Şi asta pentru că programul şcolar foarte încărcat, în opinia experţilor şi a multor părinţi, nu poate fi acoperit în orele alocate de instituţiile şcolare. În consecinţă este afectat dreptul copiilor la educaţie.

Tatiana, bunăoară, mamă a unei eleve în clasa a 11-a, este nedumerită de faptul că elevii sunt nevoiţi să facă adăugător ore pentru a promova examenele şi, cel mai des, spune ea, aceste ore suplimentare sunt susţinute de acelaşi profesor, dar contra cost: „Eu înţeleg dacă ar fi ea singura care nu reuşeşte să înveţe la anumite materii din ceea ce i se predă la ore, dar la ore suplimentare merge toată clasa. Şi atunci mâ întreb de ce i se plăteşte salariu acestui profesor, dacă întreaga clasă este nevoită să achite pentru ore suplimentare pentru a lua o notă”.

Sergiu Ostaf, director Centrului de Resurse în domeniul drepturilor omului (CREDO) susţine că o astfel de situaţie afectează drepturile copilului, inclusiv la studii de calitate: „Dacă pentru aceleaşi deprinderi formate copilul are nevoie să facă lecţii suplimentare cu acelaşi profesor aici este o problemă, în cazul dat se cumulează două funcţii - o funcţie publică de profesor şcolar pentru copilul respectiv şi un interes privat, personal, de a avea anumite surse de venit suplimentare în interes personal. În momentul în care nu faci faţă primei funcţii, celei publice, o compensezi cu interesul acesta privat şi atunci este un conflict de interese clar, dacă vorbim de funcţii publice”.

Expertul susţine că o ”şcoală de calitate” vizează un ansamblu de factori, nu doar o lecţie, un program, o clasă sau un profesor: „Studii calitative pentru oricine sunt atunci când omul are deprinderi necesare pentru viaţă şi încă dezvoltă personalitatea. Eu văd pe exemplul propriilor copii şi ai prietenilor că cei de vârsta 12-13 ani sunt copleşiţi de volumul mare de informaţie care li se dă. Trebuie să vedem în ce măsură această informaţie formează personalitatea copilului, capacitatea lui de a se afirma în societate şi formează deprinderile necesare. Sigur, cu o anumită rigorizitate academică, aceasta trebuie să lucreze în beneficiul copilului şi nu al profesorului sau al sistemului administrativ. Aici după părerea mea avem multe probleme”.

Directorul liceului teoretic din satul Pepeni, raionul Sângerei, Dumitru Balan, ne-a spus cu mândrie că instituţia pe care o conduce poate să concureze cu oricare alt liceu în ce priveşte calitatea, dovadă fiind numărul mare de premianţi la olimpiadele republicane şi cele internaţionale, dar şi faptul că aproape toţi absolvenţii liceului sunt admişi la instituţii din învăţământul superior. Liceul, în care învaţă 950 de elevi din 7 sate, reuşeşte cu greu, în condiţii de austeritate, să menţină un corp didactic calificat şi o bază materială care să răspundă nevoilor elevilor. Totuşi, Dumitru Balan, care este în fruntea instituţiei şcolare de mai bine de un sfert de secol şi are în spate patru decenii de activitate pedagogică, împărtăşeşte îngrijorarea multor părinţi privitor la curriculumul şcolar extrem de încărcat, care este, spune el, una din problemele ce afectează calitatea în educaţie:

„În clasa a XII-a trei ore jumătate elevul trebuie să-şi facă temele pentru acasă. Şapte ore la liceu şi cu trei jumătate – sunt zece ore jumătate. Maturii lucrează opt ore. Dar aici, legal noi spunem că elevul trebuie să lucreze 10 ore. E normal lucrul acesta? Nu e normal. Când vorbim de lucrul fizic, uite acolo în Codul Muncii este specificat dacă el nu are vârsta - patru ore. Dar aici ce avem, munca intelectuală e mai uşoară decât munca fizică? Ce îi mai uşor, să rezolvi probleme la matematică sau să culegi cireşe? Dacă vrem să obţinem calitate, în primul rând creăm condiţii. Şi apoi trebuie profesori buni şi o bază materială puternică şi atunci calitate se poate obţine, doar dacă descărcăm curriculumul. Dar dacă lăsăm aşa mai departe, poţi să te baţi cu capul de perete, că tot nu obţii calitate. Copilul fizic nu reuşeşte să se pregătească, dacă e să se pregătească cum trebuie. Învățământul trebuie de adus la un învățământ simplu, pe înţelesul copilului. Noi le furăm copilăria. Copiii uită deja cum e să se joace. Şi la oraş şi la sat. Asta e o problemă. Şi lucrul acesta deja se face simţit”.

De cealaltă parte, Ministerul Educaţiei spune că programul şcolar corespunde standardelor internaţionale. O evaluare regională recentă plasează sistemul educaţional din Moldova la nivelul ţărilor vecine România şi Bulgaria, dar şi al Ţărilor Baltice, a declarat pentru Radio Europa Liberă viceministra Educaţiei Tatiana Potâng: „Curriculumul şcolar la mai multe discipline din Republica Moldova a fost supus mai multor expertize, inclusiv internaţionale, şi nu s-a putut constata o supradimensionare a acestor conţinuturi în raport cu conţinuturile pe aceeaşi treaptă de şcolaritate în mai multe ţări”.

În acelaşi timp, conducerea ministerului recunoaşte că nu toţi elevii au şanse egale la învățământ de calitate. Cei mai afectaţi în acest sens sunt copiii de la sate, unde şcolile duc lipsă de materiale didactice sau nu au cadre calificate, dar şi copiii cu nevoie speciale, pentru care încă nu sunt create suficiente condiţii pentru a studia în şcoala generală.