Linkuri accesibilitate

Tensiuni în creştere între administraţia lui Şevciuk şi Sovietul suprem


Sovietul suprem din Tiraspol
Sovietul suprem din Tiraspol

Recomandările OSCE pentru şcolile moldoveneşti din stânga Nistrului – o altă temă a ediţiei.


Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Conflictul între Evgheni Şevciuk şi Sovietul suprem pe tema bugetului continuă: cu ce efecte asupra administraţiei din Tiraspol şi locutorilor regiunii? Recomandările Misiunii OSCE privind situaţia şcolilor moldoveneşti din stânga Nistrului îi nemulţumesc pe directorii acestor instituţii care vor să fie repuse în drepturi.

***

Europa Liberă: Regiunea transnistreană rămâne în continuare fără buget din cauza tensiunilor dintre administraţia lui Evgheni Şevciuk şi Sovietul suprem. Radu Benea l-a întrebat pe expertul Radu Vrabie de la Asociaţia pentru Politică Externă din Chişinău care sunt resorturile acestei dispute şi cu ce s-ar putea finaliza?

Radu Vrabie
Radu Vrabie
Radu Vrabie: Cu siguranţă că această situaţie cu bugetul regiunii transnistrene este o urmare a luptei politice care există în Transnistria şi anume lupta dintre conducerea executivă şi conducerea Sovietului suprem pentru împărţirea anumitor sfere de conducere. Din câte înţeleg eu, liderul de la Tiraspol Şevciuk încearcă să ia sub control ceea ce se întâmplă în Sovietul suprem, să discrediteze această instituţie, în aşa fel în care aceasta să fie sau sub control, adică, ca o parte din membrii Sovietului suprem să treacă în partidul pe care şi-l formează, - cu puţin succes, - „Vozrojdenie”, sau – alegeri anticipate şi victoria lui Şevciuk, în situaţia în care Şevciuk până acum are o popularitate destul de înaltă, el ar putea prin personalitatea sa să câştige aceste alegeri. Cu trecerea timpului şi înrăutăţirea situaţiei economice, rezultatul la următoarele alegeri ar putea să fie nu atât de favorabil pentru el.

Europa Liberă: Alegeri în Sovietul suprem…

Radu Vrabie: Exact.

Europa Liberă: Pe de altă parte, motivul resuscitării acestui conflict între administraţia lui Şevciuk şi Sovietul suprem a fost, se poate spune, majorările substanţiale de tarife la gazele naturale pentru întreprinderi. Este puţin probabil, spun mai mulţi analişti, ca această majorare de aproape 70 la sută să se fi făcut fără aprobarea, tacită cel puţin, dacă nu la cererea expresă, a Concernului rus Gazprom, care îi livrează regiunii transnistrene gaze pe datorie, o datorie ce se ridică acum la aproape 3 miliarde de dolari.

Radu Vrabie: Eu cred că iniţiativa aparţine mai mult liderilor locali, decât Gazpromului. Gazpromul oricum nu primeşte aceşti bani, de mai mult timp, şi probabil, din câte înţeleg eu, nu-i va primi. Dar, se pare că după alegerile din regiunea transnistreană şi după relaţiile pe care le are Şevciuk cu reprezentantul Rusiei pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, se pare că miza Kremlinului este Şevciuk şi nu Sovietul suprem. Se pare că el are undă verde de a face pe interior aşa cum îşi doreşte el şi cum este probabil agreat cu Federaţia Rusă. De aceea, ridicarea tarifelor pentru companii ar fi, în primul rând, un adaos la bugetul local şi, doi, ar lovi în reprezentanţii Partidului Obnovlenie, pentru că nu este un secret că mulţi din directorii de întreprinderi sunt şi deputaţi şi reprezintă în mare parte partidul Obnovlenie.

Europa Liberă: Dar ar putea lovi şi în populaţie, nu? Majorarea tarifelor pentru întreprinderile industriale ar putea duce şi la o scumpire în lanţ a produselor.

Radu Vrabie: Este adevărat. Dar ţinând cont de faptul că Şevciuk controlează toată presa, aproape, toate canalele de televiziune şi radio, el reuşeşte, din ceea ce urmăresc eu, destul de abil să transmită oamenilor mesajul că el îşi doreşte să ajute oamenii: deci, nu au fost mărite tarifele pentru populaţia de rând, iar aceşti directori de întreprinderi, pe parcursul anilor, nu ar folosit gazul gratis – asta-i „a” -, şi „b” – nu au făcut nici o modernizare, bazându-se doar pe utilizarea resurselor care vin din perioada sovietică. Probabil, scopul este ca aceşti directori să fie făcuţi responsabili de această situaţie: asta ar lovi şi în imaginea lor, şi în puterea lor financiară. Nu uitaţi că anul trecut a fost aşa-numita renaţionalizare a anumitor obiective industriale, destul de mari după dimensiunile regiunii transnistrene. Probabil că acest proces va continua. Este un proces de împărţire a sferelor de influenţă. Se mai întâmplă în anumite regiuni ca aceasta.

Europa Liberă: Opinia invitatului ediţiei de astăzi, Radu Vrabie, de la Asociaţia pentru Politică Externă.

Dar ce cred locuitorii Tansnistriei despre conflictul între administraţia lui Şevciuk şi Sovietul suprem şi lipsa prelungită a unui buget al regiunii?

– Ну, я не знаю, должны договориться все-таки, надеждой будем жить.

– Плохо, конечно, потому что не будем знать расходы и доходы. Чем обернется? Неразберихой. Самой настоящей. Потому что не знаем ничего. Я думаю, что примут, найдут общий язык. Без бюджета нельзя жить.

– У нас здесь все ухудшится, ничего не изменится. Потому что такое место, отсюда надо уезжать, в Америку, наверное. Но не в Россию точно. Потому что там такая же ситуация, как и у нас. Только чуть-чуть получше.

– Не знаю. А что я могу вам сказать? Я что там, в бюджете, что ли? Только чтобы вовремя получали зарплату. И все было бы хорошо.

– Пенсии и зарплаты хватает. Спрашивайте молодых, у кого маленькие дети – хватает ли им.

– До сих пор было трудно. Наверное, без бюджета будет тоже трудно. Мне кажется, просто начнет царить хаос и начнется бардак в стране. Мне так кажется.

– Если государство не могло найти время и установить бюджет, то народ просто увидит, что у государства нет просто времени на народ, чтобы поднять экономику государства. Если народ это увидит, то просто-напросто он не будет прислушиваться и будет игнорировать просто все.

Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.

***

Europa Liberă: Misiunea OSCE la Chișinău lucrează la un amplu raport despre situația celor opt școli cu predarea în limba română din Transnistria care revine periodic în prim-planul disputelor dintre Chișinău și Tiraspol. Chiar dacă raportul nu e încă gata, el e dezbătut public și chiar contestat. Jan Plesinger, adjunctul șefulului misiunii OSCE de la Chișinău, a spus într-un interviu acordat Europei Libere că aceasă situație este regretabilă. Interviul a fost realizat de Valentina Ursu.

Europa Liberă: Pentru început, să ne spuneţi de ce a fost nevoie de elaborarea unui asemenea raport din partea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Jan Plesinger
Jan Plesinger
Jan Plesinger: „Raportul respectiv a fost făcut pentru că, din păcate, situaţia şcolilor moldoveneşti cu grafia latină din Transnistria este în impas de ani de zile. Deci şi pentru noi lucrul principal este destinul copiilor de acolo. Şi atunci am vrut să ştim care este situaţia adevărată în şcolile respective. Până acum am auzit diferite versiuni: din partea şcolilor, din partea moldovenească, din partea Tiraspolului. Așa c nu numai că am făcut un raport, dar am făcut și o cercetare foarte responsabilă în fiecare şcoală. Am vorbit cu toţi actorii implicaţi în rezolvarea destinului şcolilor respective. Şi cea mai mare parte a raportului este despre istoria şi despre situaţia şcolilor respective. Probabil cea mai importantă parte a acestui raport sînt recomandările pentru viitor, pentru că obiectivul nostru primordial este să ajutăm copiii din şcolile respective – pentru noi este lucrul cel mai important. Iar prima recomandare vorbeşte despre depolitizarea situaţiei create. Nu putem să lăsăm ca acești copii să devină un fel de ostateci ai conflictului.”

Europa Liberă: Tocmai între timp au apărut şi mai multe voci care spun că recomandările din acest raport ar reduce la zero atât rezistenţa părinţilor, cât şi rezistenţa profesorilor în aceste 8 şcoli din zona de est a Republicii Moldova. Cum reacţionaţi dumneavoastră, când auziţi asemenea constatări?

Jan Plesinger:
„Noi încercăm, în primul rând, să ajutăm la rezolvarea situaţiei. Şi sincer credem că şi pentru copii, şi pentru părinţi, şi pentru profesori şi directori este mai bine să găsim o soluţie de compromis, probabil, dar definitivă. Eu sincer cred...”

Europa Liberă: Dar care ar fi această soluţie de compromis?

Jan Plesinger:
„OSCE nu vrea să spună care este soluţia finală. Pentru că aceasta depinde de negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol. Noi dăm numai nişte recomandări care ni se par foarte logice şi care sunt un compromis nu numai din partea moldovenească, cum se interpretează acuma în media, dar aş spune şi mai mult din partea transnistreană. Dar, bineînţeles, compromis, cu această chestiune care este foarte, foarte sensibilă. Este un compromis care va avea un preț în viitor.”

Europa Liberă: Ştiţi, când se aude la Chişinău că Republica Moldova cedează în faţa Tiraspolului, lucrurile sunt interpretate foarte diferit.

Jan Plesinger:
„Sincer, nu cred că e vorba de o cedare sau concesie. Cred că sunt lucruri pozitive pentru rezolvarea situaţiei copiilor.”

Europa Liberă: Ce recomandaţi concret?

Jan Plesinger:
„Prima recomandare e, cum am spus deja, depolitizarea. Din păcate, şi acuma şi în trecut, situaţia cu şcolile a fost foarte politizată.”

Europa Liberă: Cea mai politizată.

Jan Plesinger:
„Da. Majoritatea celorlalte recomandări sînt foarte tehnice, legate de clădiri.”

Europa Liberă: Licenţă.

Jan Plesinger: „Bine, aţi spus deja licenţă. Eu cred că acesta este una din cele mai dificile şi mai vulnerabile chestiuni. Probabil că am fi putut să numim licenţa altfel, acord sau aşa ceva. Dar este adevărat că acum şcolile sunt într-un fel insule izolate pe teritoriul care, vrând-nevrând, sînt controlate Tiraspolului. Situaţia lor este una foarte grea, şi părinţii ştiu aceasta. Din păcate, şi acesta a fost, de fapt, scopul principal [al raportului], numărul copiilor a scăzut foarte dramatic. Nu vorbim numai despre şcolile cu grafie latină. A scăzut şi în alte şcoli din Transnistria. Fiindcă, pur şi simplu, nu mai sînt așa de mulți copii cum au fost.”

Europa Liberă: Numărul copiilor s-a redus însă cel mai mult s-a redus în aceste opt şcoli cu predare în grafia latină. Şi părinţii şi profesorii spun că asta s-a întâmplat datorită şi şantajului, şi a atitudinii răuvoitoare din partea administraţiei tiraspolene. Din această cauză vin tot mai puţini copii la respectivele instituţii de învăţământ.

Jan Plesinger:
„Noi nu avem statistica precisă. Dar este adevărat că numărul copiilor a scăzut semnificativ. Dacă este vorba despre şantaj sau frica părinţilor, eu aş spune da, şi aceasta este o pricină. Dar sunt şi alte cauze, economice. Fiindcă acei copii care vor să rămână pe malul stâng nu au prea multe șanse acolo după terminarea școlii, din păcate. Deci părinţii ori migrează pe malul drept, ori învaţă rusa mai mult. Asta se întâmplă, bineînţeles, sub presiunea mediului de acolo. Noi dorim însă să găsim o soluţie care să elimine şantajul și frica. Şi, mă rog, vor rămâne numai consideraţiile economice.”

Europa Liberă: Cum explicați că autorităţile de la Tiraspol nu vor să ofere licenţă pentru aceste opt şcoli? Ar fi la mijloc, de exemplu, problema denumirii disciplinelor de studiu: limba română, istoria românilor?

Jan Plesinger:
„Nu vrem deloc să schimbăm programa, planul de învăţământ acolo. Ce dorim noi e schimbul de experienţă, de informaţie. Asta nu înseamnă însă schimbarea planului de învăţământ, nu înseamnă schimbare de grafie, nu înseamnă nicio schimbare, aş spune. Numai schimb de informaţie, de experienţă, Şi, bineînţeles, în acelaşi timp, şi rezolvarea situaţiei cu clădirile, la Râbniţa şi Grigoriopol, de exemplu. Acesta este chestiunea principală şi ea se regăsește în recomandare. Din păcate, în presă s-a vorbit doar de recomandări legate de licenţiere. Eu vreau să subliniez că oficial acest raport nu a fost dat încă publicităţii. Toate părţile, care sunt cumva implicate în lucrul acesta, au fost deja informate. Din păcate, raportul a fost făcut public, și nu în versiunea definitivă, fără voinţa noastră. Deci acolo pot fi şi schimbări. Noi sperăm să publicăm varianta oficială cât mai curând. Trebuie să spun că acest raport este sprijinit, este chiar redacat, din partea Înaltului Comisar pentru Minorităţi în Haga, şi acolo va fi dat publicității în mod oficial. Este foarte importantă implicarea Înaltului Comisar, fiindcă domnul Knut Vollebæk, care ocupă această funcție, a vizitat şcolile, a vorbit cu directorii, a vorbit cu autorităţile din Transnistria, a vorbit cu autorităţile de la Chişinău. Şi domnul Vollebæk este fostul ministru norvegian al afacerilor externe, un om cu foarte mare autoritate. Misiunea OSCE de la Chişinău nu dorește un raport lipsit de echilibru. Dimpotrivă, dorinţa noastră este să facem un raport cu recomandări foarte echilibrate şi potrivite pentru situaţia respectivă.”

Europa Liberă: Totuşi disputa dintre Chişinău şi Tiraspol privind şcolile cu predare în grafia latină din stânga Nistrului ar fi una de principiu?

Jan Plesinger:
„Situaţia totdeauna a fost grea, mai ales, după anul 2004. Este o dispută foarte importantă şi sensibilă. Nu ştiu dacă aş spune „de principiu”, dar toată disputa dintre Chişinău şi Tiraspol este de principiu. Tot conflictul este de principiu. Situaţia şcolilor este numai o mică, dar importantă, parte a conflictului respectiv. Şi noi, misiunea OSCE, suntem aici pentru a ajuta în rezolvarea conflictului transnistrean. Raportul are deci scopul de a găsii măsurier de încredere, pentru rezolvarea conflictului.”

Europa Liberă: Dar dacă ne amintim că, altă dată, Nina Ştanski anunţa că guvernul de la Chişinău este gata să recunoască diplomele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ din Transnistria, care e adevărul despre acest subiect?

Jan Plesinger: „Din păcate, abordarea în faţa presei din ambele părţi, dar eu aş spune mai mult din partea transnistreană, este una puţin populistă. Pentru că ceea ce se discută în formatul „5+2” este un proces foarte, foarte lung. Şi mergem pas după pas, aş spune. Din păcate, la începutul anului 2012, credeam că vom fi mai rapizi cu soluţii pentru lucruri mici. Dar procesul respectiv bate pasul pe loc. Şi situaţia cu diplomele este una tipică. Procedura este acum mai uşoară decît în trecut. Eu sper că s-a rezolvat pentru studenţi. Nu este important ce spun politicienii, ce spune misiunea OSCE. Important este dacă studenţii au viaţa mai uşoară, din punct de vedere tehnic şi birocratic. În privinţa aceasta şi raportul nostru despre şcoli este de natură similară. Deci noi într-adevăr vrem să facem viaţa cât mai uşoară pentru copii, pentru studenţi. Şi acesta este scopul nostru principal.”

Europa Liberă: Şi, în concluzie, totuşi să ne spuneţi cum vede misiunea OSCE de la Chişinău soluţionarea tuturor problemelor ce ţin de educaţie în stânga Nistrului? Pentru că, în mare parte, când se ajunge la educaţie, preponderent pentru aceste opt şcoli cu predare în grafia latină, se zice că se încalcă drepturile omului.

Jan Plesinger: „Noi nu suntem aici să soluţionăm conflictul, ca misiune. Aceasta depinde de părţi, de Chişinău şi Tiraspol. Depinde foarte mult de bunăvoinţă şi voinţa politică. Un compromis este foarte greu. Aceasta este evident. Educaţia, aş spune, este un simbol al neînţelegerii. Începe cu limba, începe cu grafia latină, începe deja în anul ’92. Şi, din păcate, situaţia a rămas cum a fost atunci. Chiar a devenit mai grea. Deci eu nu vreau să spun că OSCE are soluţii pentru toate problemele educaţiei. Dar sunt foarte multe probleme cu educaţia şi fără conflict. În ce privește programul de optimizare, eu nu invidiez deloc Ministerul Educaţiei. Şi problemele cu educaţia pe malul stâng cumva adaugă la sarcina aceasta foarte mare încă alte sarcini. Sper că situaţia va fi mai bună. Dar nu vreau să fiu foarte specific cum putem să reuşim, pentru că iarăşi avem grupul de lucru pentru educaţie. Este foarte bine că Chişinăul şi Tiraspolul vorbesc acuma. Pentru că sub Smirnov aceasta a fost, din păcate, imposibil. Şi acuma aş spune că avem oameni mai rezonabili care vor încerca să se înţeleagă, scuzaţi pentru limba română a mea. Şi atunci avem mai mare şansă că vom rezolva anumite lucruri. Dar, bineînţeles că, dacă în viitor conflictul va fi rezolvat, ştiu că e foarte greu, oricum situaţia cu educaţia va rămâne foarte grea, e o problemă mare.”

Europa Liberă: Şeful adjunct al Misiunii OSCE la Chişinău, răspunzând întrebărilor Valentinei Ursu.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG